Abordari ale dezvoltarii la varsta adulta

 

Alina Blagoi - Adult
Perioada adulta este caracterizata de activitate profesionala intensa, relatii sociale si de munca in expansiune precum si de extinderea responsabilitatilor privind viata de familie. Criteriile diferentierii stadiilor dezvoltarii psihice sunt tipul fundamental de activitate si tipul de relatii implicate. Ca urmare autorii propun urmatoarele subetape cu anume caracteristici:

1. 35/45 ani este varsta adulta caracterizata de stabilitate, implantatie profesionala intensa, activitate cumulativa, activa creatoare. Statusurile si rolurile incep sa fie mai incarcate de responsabilitati. Copii incep sa frecventeze scoala si creste continutul subidentitatii de parinte

2. 45/55 ani adulta propriu-zisa unde continua dezvoltarea planurilor profesionale si sociale dar are loc diminuarea subidentitatilor de sot si parinte. Evolutia feminina este relativ mai tensionata si incarcata de indispozitii si anxietati cu substrat biologic si hormonal (menopauza).

3. 55/65 ani corespunde perioadei adulte prelungite caracterizata de diminuarea fortelor fizice, este o perioada critica pentru femei fragilizarea lor fizica fiind mai evidenta, este momentul diminuarii acelor 4 subidentitati intr-un mod variat si inegal. Are loc denuclearizarea familiei si diminuarea pana la anulare a subidentitatii profesionale (momentul retragerii din viata profesionala). Ramane activa subidentitatea maritala si cea social-culturala si are loc tranzitia catre varstele de regresie.

Perioada adulta dominata de tinerete este una din cele mai importante, datorita multiplelor structuri ce se solidifica acum ca urmare el identifica 4 directii de dezvoltare caracteristice:

• stabilirea identitãtii eului

• independenta relatiilor personale

• cresterea intereselor

• umanizarea valorilor

C.Gould, in studiile sale, propune mai multe etape si anume:

• 16 la 18 ani in care axa comportamentala este lupta pentru castigarea independentei

• 18 la 22 perioada parasirii familiei unde caracteristica este construirea relatiilor de prietenie ca substitute ale familiei

• 22 la 28 perioada construirii unei vieti functionale (efective)

• 29 la 34 de ani perioada crizei de evaluare

• 35 la 43 de ani criza relativa la incheierea perioadei de tinerete,

• 43 la 50 de ani atingerea unei relative stabilitati

• 50 in sus perioada maturitatii depline cand adultul in varsta este axat pe valorizarea.

Concluzia este ca perioada adulta este una dintre perioadele cele mai pline de variatii. Fiecare aspect al dezvoltarii adultului, pe fiecare stadiu, este trait diferit fiind afectat de contextul individual de viata si de propriile trasaturi de personalitate.

Aspecte caracteristice ale gandirii si invatarii in perioada adulta

Varsta se caracterizeaza prin gandire flexibila, capacitatea de a invata din experiente.
Studiile longitudinale au aratat doua concepte: inteligenta fluida (academica) si inteligenta cristalizata (experientiala).
Inteligenta fluida se refera la procese mentale care permit formarea conceptelor si dezvoltarea de rationamente abstracte. Se evalueaza cu Raven si probe de rezolvare de probleme. Este dependenta de nivelul de educatie si cultura.
Inteligenta cristalizata se bazeaza pe inferente obtinute in afara procesului educational. Este dependenta de gradul de cultura si de experienta de viata a fiecarei persoane in parte. Se evalueaza prin probe de vcocabular, inventare de evaluare a capacitatii de a face fata stresului. Este legata strans de “coping”.
Schaie, in 1978, descrie un model al dezvoltarii intelectuale la varsta adulta, precizand 5 niveluri. Conform modelului, in aceasta perioada are loc o trecere de la achizitia a abilitati specifice adolescentei la dezvoltarea de rationamente abstracte generalizabile (catre 40 ani). Intre cele doua extreme exista un stadiu de integrare a abilitatilor cognitive teoretice cu cele practice. El insista pe importanta experientei in dezvoltarea intelectuala.

1. Stadiu de achizitie: copilarie si adolescenta. Interiorizarea de abilitati duce la adaptarea corecta la cerintele sociale.

2. Stadiu de realizare: 20-30 ani. Presupune utilizarea si aplicarea abilitatilor achizitorii pe directia integrarii profesionale, care presupune independenta.

3. Stadiu asumarii responsabilitatii: formarea unui cuplu.

4. Stadiu integrarii sociale: are la baza trebuinta de a fi implicat intr-un numar mare de relatii profesionaleasumarea de responsabilitati socioprofesionale in plus fata de cele familiale.

5. Stadiu reintegrativ: 40-50 ani. Apare datorita atitudinilor, intereselor persoanei, au loc o selectie si o focalizare a scopurilor, responsabilitatilor.

Dinamica si tranzitia rolurilor in perioada adulta

Femeile si barbatii trec prin perioada adulta si batranete in personale implicand procese sociale, psihologice si biologice. Comportamentul de rol, identitatea de rol si transformarea rolurilor de-a lungul vietii sunt componente majore ale acestor procese complexe. In mod traditional schimbarile si transformarile rolurilor au fost prezentate mai ales in lipsa contextualizarii dar realitatea arata ca rolurile sunt dependente de contextul social si de caracteristicile psihologice ale individului. Adultul este implicat intr-o serie de roluri printre care cele din viata profesionala, viata familiala si cea sociala.
Dinamica rolurilor parentale este importanta in perioada adulta. White R.W.(1975) a considerat ca ciclurile vietii se centreaza pe modificarea de pondere a unor subidentitati ce coexista in structura personalitatii si se organizeaza in jurul rolurilor si statutului social (cuprinde activitati si aptitudini, creativitate, interese, cunostinte). White se refera la subidentitatea de cariera – profesionala, cea de parinte, si de sot sau sotie analizand dezvoltarea lor in fazele adulte. Se poate observa ca exista o mare fluctuatie si diversitate referitoare la limitele inferioare (adolescenta) si superioare ale stadiilor adulte si mai ales ale primului dintre ele (tineretea). U. Schiopu, E.Verza (1997, pag 326) propun urmatoarele elemente caracteristice ale perioadei adulte din perspectiva subidentitatilor maritale si parentale:

• adult tanar – are loc consolidarea casniciei, un proces de adaptare activ, libidoul foarte activ, crescator, creste intimitatea, familia este dominata de dorinta intretinerii confortului afectiv, se realizeaza diferentierea rolurilor in familie, se constituie gradele de dependenta si autonomie intre soti, iar cresterea copiilor mici largeste sfera intimitatii

• adult 34/45 de ani – perioada este caracterizata de un rol parental mai incarcat, rolurile profesionale sunt absorbante, apare erodarea intimitatii, libidoul este in continuare activ, se consolideaza identitatea familiei, tendinta este spre confort afectiv – pot interveni unele crize maritale

• adult 45/55 de ani – apar unele tensiuni pe dimensiunea rolului parental, are loc fragilizarea sanatatii mamei, temperarea discreta a libidoului, anularea capacitatii de procreare a femeii

• adult 55/65 de ani – rolul parental este solicitat de denuclearizarea familiei, are loc dezangajarea profesionala si in consecinta se produce o criza de identitate profesionala, legatura matrimoniala devine una de securizare, poate interveni pierderea partenerului si aparitia nepotilor.

Multi autori sunt insa de acord ca adaptarea la schimbarile ce intervin in perioada de adult tanar si perioada adulta mijlocie este intr-o relatie directa cu adaptarea in viata de familie.
Aceste schimbari de rol de la rolul de copil la cel de parinte este dificil si cere reevaluarea unor probleme din istoria devenirii adultului.
Rolurile pe care individul le poate trai in viata de familie sunt cele de sot si de parinte. Chiar daca tendinta actuala este aceea de a intarzia casatoria, cuplurile, casatorite sau nu, sunt susceptibile de a fi mai mult sau mai putin trainice, in consecinta a trei componente (Lloyd Saxton, 1980) legate de functionalitatea rolurilor in cuplu:

• congruenta perceptiei rolurilor

• reciprocitatea performantei de rol

• echivalenta functionarii rolului.

Congruenta perceptiei rolurilor presupune ca fiecare persoana percepe rolul ei sau rolul lui aproape la fel cum este perceput de celalalt. Dificultatea in perceperea congruenta a rolurilor este aceea ca individul in mod frecvent priveste atitudinile si asteptarile sale ca fiind corecte si le mentine fara a incerca sa vada sau sa inteleaga atitudinea si asteptarea celeilalte persoane. Cand fiecare ia o pozitie ferma in felul sau dificultatea de a vedea, intelege si accepta punctul de vedere al celuilalt devine din ce in ce mai dificila.
Performanta de rol se refera la felul in care individul intra in rolul sau si ii da viata. Reciprocitatea performantei de rol presupune implicarea in rol si folosirea lui pentru a intampina solicitarile rolului celuilalt.
Rolurile parentale sunt conform celor mai multi autori intr-o mare proportie o repetare a rolurilor la care indivizii au fost expusi in copilarie. Parintii tinda sa repete atmosfera din propria familie. Mecanismul psihosocial care genereaza disfunctii maritale exprima de fapt jocul incrucisat al proiectiilor si expectatiilor de rol mutual. Rolurile parentale functionale prezinta o clara exprimare al limitelor. Intr-un studiu efectuat de Rose Vincent (1972) pe o populatie de aproape 100 de copii au fost puse in evidenta mai multe tipuri de parinti (mame si tati) si frecventa alegerii de catre copii a unui tip sau altul. Aceste tipuri pentru tati au fost: tatal important, seducator, autoritar, mester la toate, vedeta, om de interior, tatal “bomboana“, si tatal sportiv. Pentru mame au fost identificate urmatoare le tipuri: mama “bomboana“, mondena“, calma, energica, mama copilaroasa si mama “closca“. Concluzia este ca tatal autoritar este cel mai frecvent ales de copii; de asemenea cel care seamana in cele mai multe cazuri cu tatal adevarat, dintre copii care au un tata autoritar doar 1 din 4 crede ca acesta este cel ideal, cei care si-l doresc sunt cei care nu au un astfel de tata. Concluzia privind autoritatea paterna manifestata fata de copii este: afirmarea brutala a unei suprematii si autoritatea de tip epistemic. Doar 20% dintre copii l-au identificat pe tatal lor cu tatal ideal. Privind alegerea tipurilor de mame s-a constatat ca exista un nivel mai ridicat al asteptarilor si implicit al criticilor fata de mama decat fata de tata. In timp ce tatal ideal si tatal real au acelasi profil din punctul de vedere al copiilor, mama ideala difera aproape intotdeauna de cea adevarata. Copii nu aleg mama in functie de gradul de rasfat oferit ci dimpotriva pe timp ce copilul creste, incepand cu varsta scolara, orice atitudine excesiv de protectoare este respinsa ca posesiva, invadatoare, ea pare uneori o masca ipocrita a unei vointe de dominare.
Rolurile conjugale si cele parentale pot fi privite izolat dar manifestarea lor este interdependenta si disfunctionalitatile intr-un sector antreneaza disfunctionalitati si in celelalte. Multi autori trateaza de aceea rolurile parentale si maritale in complexul rolurilor familiale aici enumerand: rolurile sexual-afectiv si procreativ, rolurile parental-educational, rol organizatoric administrativ (Iolanda Mitrofan, Cristian Ciuperca 1998, pag 330). Cercetarile autorilor citati au reliefat mai multe tipuri de disfunctionalitati de rol: adoptarea si exercitarea inadecvata a rolului specific sexului, adoptarea si exercitarea incompleta a rolului familial, adoptarea si exercitarea inautentica a rolului familial. Rolurile conjugale sunt serios modificate de aparitia copiilor si deci de extinderea pentru un noul rol, cel parental. Statisticile arata o curba a satisfactiei maritale in forma de “U“ cu cele mai mari valori in perioada dinaintea aparitiei copiilor care scade pe parcursul cresterii copiilor pana la varsta de 6-13 ani dupa care are loc o crestere usoara pana la varsta de 21 de ani ai copiilor.
Perioada de 6 – 14 ani ai copilului este una de presiuni economice, psihologice si sociale fiind corelata cu perioada adulta tanara cand partenerii de cuplu sunt preocupati de profesie, problemele familiale fiind mai mult in seama femeii ca urmare a obiceiurilor culturale si a rolului matern mai consistent. Rolul de mama implica o serie de noi sarcini pentru care femeia este mai mult sau mai putin pregatita in functie si de socializarea din familia de provenienta. Rolul patern este dificil datorita concurentei la atentia femeii dar gratificant datorita satisfacerii prin paternitate a orgoliului de patronaj.

Activitatea profesionala si viata familiala

Activitatea profesionala pentru cei care se afla la inceputul etapei adulte, intre 35 – 40 ani simt nevoia de perfectionare si de aceea se inscriu la diferite cursuri sau eventual la o a doua facultate.
Perioada de dupa 40 de ani este de obicei perioada celei mai mari productivitati, dar si a celei mai mari responsabilitati profesionale. Experienta profesionala si randamentul sunt ridicate avand in subordine persoane tinere pe care le conduce si le inveta.
Persoanele care sufera esecuri pe plan professional (de ex. ajung in somaj) devin anxioase, tensionate, cauta vinovatii pentru aceasta situatie. Numerosi psihologi au studiat consecintele psihologice ale somajului. Au fost identificate patru stadii prin care trec somerii:

• dupa socul initial apar relaxarea si usurarea; somerul are incredere in abilitatea sa de a gasi un nou loc de munca;

• se depun eforturi pentru obtinerea unui loc de munca; daca nu reuseste, persoana intra in a treia faza;

• individul incepe sa se indoiasca de faptul ca va gasi un loc de munca; eforturile depuse in acest sens devin neregulate; relatiile cu familia si prietenii devin incordate;

• daca nu s-a reusit gasirea unui loc de munca, se ajunge la apatie si indiferenta. Somerul se simte neajutorat si isi imagineaza cu greu ca va mai munci vreodata (dupa Birch, 2000, p. 292).

Viata familial pentru cei mai multi adulti indeplinesc trei roluri familiale in acelasi timp: rolul de parinte, sot si copil. Ei trebuie sa isi imparta timpul intre copii, sot (sotie) si parintii care sunt in varsta si de multe ori au nevoie de ingrijire (datorita pozitiei pe care adultii o ocupa intre copiii si parintii lor, unii folosesc expresia “generatia sandwich”). Din aceste motive multi adulti sunt tensionati si au senzatia lipsei de timp.
Cea mai importanta etapa in viata de familie se este atunci cand copiii parasesc familia. In multe cazuri, la inceput, plecarea copiilor produce o stare afectiva neplacuta, dar in timp, in multe familii se observa o imbunatatire a relatiilor dintre soti. Tot in aceasta etapa scade responsabilitatea parintilor fata de copii, se mareste timpul lor liber in care se pot ocupa de pasiunile lor. Dupa plecarea copiilor, in multe familii relatiile dintre parinti si copii raman stranse.Catre sfarsitul etapei adulte apar nepotii. Bunicii au un rol important in cresterea si ingrijirea acestora.

Va multumesc,

Psiholog Alina Blagoi