Accepta-ti sentimentele intr-un mod responsabil – Sentimentele ingropate de vii nu pier niciodata

12227100_795345727257845_1099554691377653638_n

Negarea propriilor sentimente nu inseamna ca acestea mor sau nu mai exista, ori ca energiile lor nu mai opereaza in campul nostru energetic.

Dimpotriva, atat timp cat vor ramane nerezolvate, energia lor va ramane in interiorul nostru, continuand sa creasca si sa se amplifice la fel ca o drojdie.

Ea va atrage catre sine toate vibratiile similare din atmosfera, inclusiv a celorlalte emotii negative din interiorul corpului nostru.

Aceste energii reunite creeaza astfel un blocaj, care actioneaza la fel ca un baraj ce impiedica fluxul normal al apei si care scurtcircuiteaza sistemul nostru energetic in o mie si unul de feluri, pe care de cele mai multe ori nici macar nu ni le putem imagina.

Daca aceste sentimente raman nerezolvate, procesul continua sa se amplifice, iar efectele perturbatoare pot fi fara numar. Daca te afli in aceasta situatie, incepe prin a recunoaste aceste efecte si necesitatea schimbarii.

Aceste sentimente nerezolvate nu pot fi considerate moarte si ingropate, intrucat energia lor continua sa fie vie, rezonand pe un anumit nivel al fiintei noastre.

La un moment dat, ele se vor manifesta intr-un fel sau altul. De aceea, transformarea energiei lor negative intr-o energie pozitiva si vindecatoare confera un mare sentiment de eliberare interioara.
   

Sentimentele sunt energie, deci pot fi sublimate.

Altfel spus, vibratia lor poate fi transformata dintr-una negativa intr-una pozitiva. Aceste sentimente negative pot fi rezolvate pentru totdeauna. Procesul este minunat, amuzant, terapeutic, vindecator si generator de mari beneficii. El iti permite sa intri in contact cu intregul tau potential adormit, nerealizat, dar care iti este inerent.      

 Care a fost prima ta reactie atunci cand ai aflat ca TU INSUTI ai putea fi cauza si creatorul tuturor problemelor cu care te confrunti, inclusiv al tuturor bolilor tale? […]

Este infinit mai putin dureros sa crezi ca altcineva este de vina pentru problemele tale de sanatate, sau pentru orice fel de alte probleme. D

in pacate, atunci cand invinovatim pe altcineva, apar doua dificultati. Pe de o parte, acuzarea altor persoane ne protejeaza sistemul inconstient de supravietuire.

Ea ne permite sa ramanem in zona noastra de confort psihic, in care ne simtim in siguranta. Din pacate, in acest fel noi blocam procesul cresterii noastre interioare, care ne-ar putea elibera de conditionarea noastra anterioara.    

   Pe de alta parte, daca ne-am invatat sa dam intotdeauna vina pe altcineva, fara sa ne asumam vreodata responsabilitatea pentru sentimentele, emotiile si gandurile noastre, noi sfarsim prin a nu ne mai recunoaste aceste trairi care fac parte integranta din fiinta noasta. „Si ce daca?”, te-ai putea intreba.

Atunci cand ii invinovatim pe cei din jur, nu putem invata din propriile noastre experiente si nu ne putem maturiza psihic, proiectand astfel asupra altora puterea noastra personala, respectiv vointa si libertatea noastra de a face alegeri.

Practic, noi ii lasam pe ceilalti sa fie responsabili pentru tot ceea ce se intampla in viata noastra, nemaiavand la indemana nicio parghie prin care sa preluam controlul asupra acesteia. 

De aceea, daca dorim sa ne pastram aceste comori supreme, singurele care fac ca viata sa merite sa fie traita – puterea personala, autocontrolul, vointa si libertatea de a face alegeri –, noi trebuie sa ne asumam responsabilitatea pentru propriile noastre sentimente, emotii si ganduri, inclusiv pentru atitudinile si reactiile derivate din ele. In acest fel, noi vom deveni singurii responsabili pentru tot ceea ce se intampla in viata noastra.

Daca vom depasi nevoia de a-i invinovati pe ceilalti, nu vom mai fi o victima a circumstantelor exterioare ale vietii.

Altfel spus, vom elimina din viata noastra tiparul victimei. Daca vom intelege ca toate greutatile prin care trecem sunt rezultatul Legii Cauzei si Efectului, noi vom fi motivati sa cautam „cauzele” circumstantelor noastre actuale, astfel incat sa putem schimba „efectele” lor, adica situatiile neplacute in care ne aflam.  

Daca profesorii nu ne-ar fi obligat la scoala sa invatam adunarea si scaderea, apoi inmultirea si impartirea, crezi ca am fi reusit vreodata sa facem acest lucru pe cont propriu? Putin probabil.

Daca vom deveni constienti de faptul ca fiecare provocare din viata noastra reprezinta o experienta din care putem invata ceva si daca ne vom propune sa facem tot ce ne sta in puteri pentru a depasi toate obstacolele care ne ies in cale, noi vom putea iesi din actuala zona de confort psihic, ridicandu-ne pe un nivel superior de constiinta. 

Pe de alta parte, daca vom ramane in actuala zona de confort psihic, urmand calea minimei rezistente, noi ne vom bloca singuri progresul. Retine acest lucru: ramanerea in interiorul zonei de confort echivaleaza cu blocarea cresterii spirituale.        

Cel mai bun lucru pe care il putem face este sa iesim din aceasta zona de confort psihic, sa ne asumam responsabilitatea pentru propriile noastre atitudini si sa ne largim orizonturile riscand sa facem un mic efort, sau chiar unul mai mare!

Daca vom accepta acest risc si vom pasi in afara zonei noastre de confort psihic, procesul de crestere spirituala va incepe automat.        

Adeseori, acesta se dovedeste neconfortabil, sau chiar dureros, dar cresterea nu poate fi conceputa fara acest disconfort. Pe masura ce ne vom acomoda cu noua situatie, experientele noastre vor deveni din ce in ce mai putin dureroase, din ce in ce mai putin inspaimantatoare si din ce in ce mai confortabile.

Partea cea mai interesanta este ca noi putem sa ne continuam cresterea spirituala chiar si fara vreo senzatie de disconfort.      

 Un alt motiv pentru care noi nu dorim sa ne asumam responsabilitatea pentru propriile noastre ganduri si sentimente (proces numit negare) este acela ca daca am admite ca NOI suntem cei care ne-am provocat singuri toata aceasta suferinta, boala sau problemele cu care ne confruntam, ar insemna sa recunoastem ca am gresit in toti acesti ani in foarte multe privinte.

Noi preferam sa ramanem in starea de negare, intrucat ne simtim atacati sau amenintati. Foarte multi oameni nu sunt dispusi sa isi asume faptul ca au gresit, intrucat isi bazeaza identitatea pe un sistem de convingeri incorecte, la care se rezuma insa intreaga lor filozofie de viata.

Daca si-ar asuma propriile greseli, multe din aceste convingeri s-ar prabusi, iar ei s-ar simti extrem de vulnerabili. O astfel de experienta poate spulbera literalmente identitatea unei persoane, aruncand-o intr-o confuzie totala, care ar face-o sa isi piarda orice punct de referinta. Din cauza dezorientarii, ea nu si-ar mai da seama cine este si incotro se indreapta.        

De aceea, decat sa experimenteze un astfel de disconfort si o astfel de vulnerabilitate, foarte multi oameni prefera sa revina la vechiul lor mod de a fi, refuzand sa priveasca in fata realitatea. Ei nu sunt capabili sa recunoasca faptul ca ceea ce au cautat atata vreme a fost maturizarea spirituala, si implicit spatiul mai sigur pe care il asigura aceasta.        

Ceea ce foarte putini oameni inteleg este faptul ca greselile sunt permise, ca nu este nicio problema daca gresesc. Noi am crescut intr-o societate care ne-a programat sa avem cu orice pret dreptate. 

De aceea, schimbarea acestei prejudecati poate parea extrem de inspaimantatoare si de dureroasa. Aceasta ajustare atat de dificila se datoreaza faptului ca mintea noastra este convinsa ca trebuie sa aiba cu orice pret dreptate si sa isi justifice toate actiunile.       

Ingaduie-ti sa gresesti. Acorda-ti permisiunea sa nu ai dreptate. Numai in acest fel vei invata sa iti schimbi conditionarea mentala. Daca oamenii ar putea sa renunte la convingerea subconstienta ca trebuie sa aiba cu orice pret dreptate, inlocuind cuvantul dreptate cu cuvantul corect, probabil ca tranzitia ar fi ceva mai usoara.

Poate ca egoul nu s-ar mai simti atat de traumatizat la gandul ca trebuie sa renunte sa isi mai justifice tot timpul actiunile si sa aiba in permanenta dreptate. 

Ori de cate ori simti nevoia sa ai dreptate cu orice pret, pune-ti intrebarea:

„La urma urmelor, chiar conteaza atat de mult?”

De cele mai multe ori, daca vei raspunde cinstit la aceasta intrebare, vei constata ca raspunsul este: „Nu, nu conteaza deloc!”        

O alta intrebare pe care ti-o poti pune este cea pe care o recomanda dr. Jampolsky in cartea sa:

„Ce ai prefera: sa ai dreptate sau sa traiesti intr-o stare de pace interioara?”

Daca vei ajunge sa iti spui cu sinceritate:

„Nu conteaza daca am dreptate sau nu. Prefer sa fiu linistit si impacat”, sau

„Optez pentru starea de pace interioara”, vei iesi automat din multe situatii sau momente neplacute si VEI TRAI intr-adevar starea de pace interioara, care este atat de placuta.        

“Daca te decizi sa nu mai fii o victima, daca iti doresti acest lucru cu toata ardoarea, primul lucru pe care trebuie sa il faci este sa scapi de sentimentul de vinovatie.

Daca doresti sa iti amplifici si mai mult capacitatea de a te schimba, va trebui sa renunti inclusiv la judecatile critice.

Daca simti nevoia de a judeca cu orice pret pe cineva, pastreaza-ti judecatile critice pentru singurul domeniu de care esti cu adevarat responsabil: cel al mintii, al corpului si al inimii tale.

Chiar si atunci, ai grija sa nu fii prea dur cu tine insuti. Cel mai bine este sa iti recunosti propriile dezechilibre, sa le ajustezi si sa mergi mai departe.” Aceste cuvinte pline de intelepciune ii apartin autorului Ken Carey si apar in cartea sa, Terra Christa.        

Dupa cum ai constatat, totul se rezuma la asumarea constienta a propriilor ganduri, sentimente si atitudini. Aceasta asumare permite o schimbare uriasa, de proportii dramatice, care iti va permite sa devii stapanul propriului tau sine, si implicit al intregului univers interior al acestuia.

In acest scop, este necesar sa iti asumi intr-un mod responsabil:

1. Propriile sentimente

2. Propriile ganduri

3. Propriile cuvinte si

4. Propriile actiuni.          

Cum intentionezi sa devii responsabil de sentimentele, gandurile, cuvintele si actiunile tale? 

Iti reamintesc ca starea de sanatate a tuturor aspectelor vietii tale depinde de constiinta ta. De aceea, urmareste sa devii constient de ceea ce simti, de ceea ce gandesti, de ceea ce spui si de ceea ce faci. 

Daca nu esti constient in aceste patru domenii importante, viata ta poate fi comparata cu o nava fara busola si fara carmaci, impinsa de colo-colo de toate vanturile, fara nicio directie bine stabilita si fara capacitatea de a ajunge vreodata la destinatie. […]

Daca vei opta pentru renuntarea la vinovatie si la acuzatii, tu iti vei incepe practic calatoria catre o mai mare responsabilitate.

Aceasta responsabilitate este absolut necesara doresti sa renunti la rolul de victima, sa transformi cauzele care au produs efecte nedorite in viata ta, sa iti descoperi puterea divina care iti va permite sa iti controlezi in totalitate viata si sa experimentezi rezultatele pe care ti le doresti cu adevarat in viata.      

Retine: la baza problemelor tale nu stau niciodata factorii EXTERIORI. Cauzele tuturor problemelor tale se afla IN INTERIORUL tau. 

Daca vei inceta sa mai cauti raspunsuri in exteriorul tau, tu vei incepe sa capeti un control din ce in ce mai mare asupra adevaratelor cauze ale dificultatilor prin care treci, ale problemelor si obstacolelor cu care te confrunti, si te vei transforma astfel dintr-o victima a circumstantelor exterioare intr-un stapan al propriei tale vieti.

Cele sapte metode prin care poti realiza acest lucru sunt:

1. RENUNTAREA la vinovatie si acuzatii

2. RENUNTAREA la forta si la control

3. IERTAREA totala

4. IUBIREA neconditionata

5. ACCEPTAREA cu recunostinta a dificultatilor vietii

6. ACCEPTAREA perfectiunii absolute a tuturor fiintelor si a tuturor situatiilor

7. RECUNOSTINTA fata de toate fiintele si fata de toate situatiile.          

Prin acceptarea responsabilitatii pentru actiunile si pentru comportamentul tau, si prin asumarea constienta a TUTUROR sentimentelor, gandurilor (emotiilor), atitudinilor, convingerilor si cuvintelor tale, tu iti vei crea practic un mic paradis interior, in care vor domni numai bucuria si pacea interioara.

Alegerea iti apartine.

Ce preferi?

Sa fii in continuare o victima, sau sa devii stapanul propriului tau destin?  

Karol K. Truman – Sentimentele ingropate de vii nu pier niciodata (Editura Adevar Divin)

Va multumesc,

Psiholog Alina Blagoi12227100_795345727257845_1099554691377653638_n