Anxietatea – tratament, psihoterapie

Alina Blagoi - Anxietate, agorafobie si atacurile de panica

“Nu veti intalni agorafobici pe strada sau socializand, ei stau ascunsi, in siguranta, in spatele usilor propriilor locuinte”. Paula Deen

Ca etimologie, termenul de agorafobie provine din grecescul ‘agora’- piata si ‘phobos’-frica. Majoritatea pacientilor sunt femei iar debutul este de obicei precoce in viata adulta (20-40 ani), fiind brusc sau lent, progresiv (aproximativ 5% dintre adulti au agorafobie).

In prezent agorafobia nu se mai defineste ca fiind exclusiv frica de spatii deschise ci este considerata a fi o suita de fobii legate intre ele, avand ca rezultat aparitia unei senzatii exagerate de teama atunci cand persoana respectiva se confrunta cu spatii larg deschise, multimi, sau conditii sociale necontrolate. Ca rezultat, persoana afectata evita locurile publice sau nefamiliare, cele largi, deschise cum ar fi supermarket-urile sau aeroporturile din care nu pot scapa usor daca are un atac de panica. Ca raspuns la un eveniment traumatic, anxietatea poate intrerupe formarea amintirilor si procesul de invatare determinind disocierea. Depersonalizarea si derealizarea sunt alte metode disociative de izolare in anxietate.

Persoanele care sufera de agorafobie sunt atat de speriate ca isi vor pierde controlul in locuri necunoscute, incat prefera sa se afle intr-o “zona de confort” in timpul atacurilor de panica, sa fie singure sau alaturi de familie. Atacul de panica, fiind frecvent intalnit in cazul agorafobicilor si aparand imprevizibil, determina aparitia fricii de a nu se produce intr-un spatiu public si prin urmare aparitia evitarii oricarei situatii in care s-ar putea produce astfel incat persoanele suferinde ajung sa se izoleze de lumea exterioara, pierd contactul cu prietenii si, in timp, pot dezvolta afectiuni psihice sau boli grave.

Precum indica si numele, agorafobia este perceputa drept frica de spatii deschise. Insa teama care il ingheata pe cel ce sufera din cauza acestei afectiuni este mult mai complexa afectand diferite aspecte ale vietii de zi cu zi.

Reprezinta, mai degraba, “parasirea zonei de siguranta” dupa cum marturiseste, sub protectia anonimatului, o femeie de 32 de ani din Essex diagnosticata cu aceasta fobie.

Ca si cauze se pot mentiona:

Factori biologici:

– hipersecretia de adrenalina;

– sensibilitate crescuta la modificari hormonale;

– hipersensibilitate la unii stimuli fizici (temperatura, lumina) ;

– reactii adverse la medicamente;

– lactat de sodium in concentratie ridicata in sange;

– dificultati de integrare a diferitelor informatii: vizuale, tactile, de echiibru.

Factori de personalitate:

– hipersensibilitate la stimuli de natura emotionala;

– perfectionism;

– un nivel ridicat de imaginatie/creativitate;

– gandire in termeni de ‘alb si negru’ ;

– nevoia de control/aprobare;

– tendinta de a nega sau suprima sentimente;

– tendinta de a ignora necesitatile de ordin fizic.

Factori familiali:

– prezenta unui parinte cu tulburare anxioasa;

– abuzul fizic sau psihic;

– mediu familial cu reguli foarte stricte;

– critica exagerata sau asteptari nerealiste din partea parintilor;

– parinte/parinti alcoolici

Frica pacientilor agorafobi presupune, in general, o serie de situatii caracteristice ce ar putea sa includa:

1. frica de a ramane singur;

2. frica de a fi si de a-si pierde controlul intr-un spatiu public;

3. frica de a se afla intr-un spatiu din care iesirea este dificila (lift);

4. atasament fata de camin (pot sta in casa chiar si ani de zile) ;

5. dependenta de membrii familiei;

6. sentimente de neputinta;

7. senzatie de corp imaterial;

8. impresia de neverosimil fata de mediul inconjurator.

9. frica de a fi singur in afara spatiului propriei locuinte;

10. frica de a fi in mijlocul unei multimi sau de a sta la o coada;

11. frica de a fi pe un pod;

12. frica de a calatori cu autobuzul, trenul, automobilul etc.

Situatiile in discutie sunt:

– evitate;

– indurate, cauzand suferinta evidenta sau anxietatea de a avea un atac de panica, sau simptome asemanatoare unui atac de panica;

– sau necesita prezenta unui insotitor;

Anxietatea sau fobia mai poate fi explicata prin afectiuni precum:

1. fobia sociala (spre exemplu, evitare limitata la situatii sociale si cauzata de frica de a te face de ras);

2. fobie specifica (spre exemplu, evitare limitata la un singur contex – precum frica de lifturi);

3. tulburare obsesiv-compulsiva (spre exemplu, evitarea murdariei in cazul unei persoana care este obsedata de contaminare) ;

4. sindromul de stres post-traumatic (spre exemplu, evitarea stimulilor asociati factorului de stres);

5. anxietatea despartiriii (spre exemplu, evitarea plecarii de acasa si parasirii familiei).

Un diagnostic cert se poate pune daca se indeplinesc urmatorele conditii:

-simptomele psihologice sau vegetative trebuie sa fie manifestari primare ale anxietatii, nu sa fie manifestari ale altor simptome (delir sau ganduri obsesive) ;

-anxietatea trebuie sa apara mai ales in cel putin doua dintre situatiile: multimi, locuri publice, calatorie solitara si plimbare inafara casei;

-evitarea situatiei fobice trebuie sa fie un caracter important

Daca agorafobia este in cadrul tulburarii de panica atunci pot sa apara si semnele si simptomele atacului de panica:

• transpiratie abundenta;

• ameteala;

• dispnee (dificultate in respiratie) ;

• eritroza (inrosirea tegumentului fetei) ;

• senzatie de lesin;

• durere acuta toracica;

• dificultate la inghitit;

• cresterea frecventei cardiace;

• greata/disconfort abdominal;

• confuzie;

• amorteala;

• frica de a nu innebuni/moarte.

Complicatii:

– in functie de severitatea simptomatologiei, agorafobia poate limita sau face chiar imposibila o desfasurare normala a activitatilor inafara domiciliului;

– in absenta tratamentului unii bolnavi ajung dependenti de familie pentru asigurarea conditiilor de trai;

– unii bolnavi apeleaza la alcool sau droguri in scopul diminuarii sentimentelor de frica singuratate, disperare.

Rareori se intampla ca o persoana sa prezinte toate simptomele in acelasi timp. Totusi daca experimenteaza o parte din aceste simptome in acelasi timp, probabil prezinta un atac de panica.In cazurile extreme, simptomele il pot face pe pacient sa fuga din locul in care se gaseste intr-un loc in care se simte in siguranta. Acest lucru il poate face sa evite pe viitor situatiile care ar putea declansa simptome.

Desi unii pacienti cu agorafobie simt anxietate marcata si disconfort cand pleca de acasa sau cand se gasesc intr-un loc public, totusi nu dezvolta un atac de panica.
Unii dintre agorafobici pot prezenta semne minime de anxietate intrucat pot evita situatiile care le determina fobia.

Agorafobia este de asemeni legata de alte tulburari cum ar fi depresia si tulburarea obsesiv-compulsiva

Tratamentul agorafobiei poate fi :

1. medicamentos;

2. psihoterapie;

3. alternativ.

In tratamentul medicamentos sunt utilizate in special antidepresivele din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptarii serotoninei (SSRI) , de exemplu: Citalopram, Fluoxetina, Fluvoxamina, Paroxetina, Sertralina, anxiolitice sau benzodiazepine precum si IMAO-inhibitori de monoamin-oxidaza si antidepresive triciclice.

Dezavantajul SSRI este acela ca au efecte secundare destul de importante cum ar fi:

– greata

– gura uscata

– diaree

– cefalee

– nervozitate

– fatigabilitate(oboseala)

– sedare

– anxietate

– insomnia

– anorexie

– disfunctii sexual

Psihoterapia cuprinde: psihanaliza, hipnoza, psihoeducatia si altele

– tratamentul de expunere – sustine punerea in contact a pacientului cu obiectul sau situatia declansatoare de anxietate in scopul infruntarii fricii. Metoda este similara cu cea a desensibilizarii treptate, dar spre deosebire de aceasta care promoveaza contactul treptat, tratamentul de expunere presupune o abordare directa a problemei;

– restructurarea cognitiva – scopul acesteia este de a inlocui ideile irationale asociate unei situatii cu altele, veridice si benefice, care au rolul de a indeparta frica asociata cu respectiva situatie.

– tehnicile de relaxare (respiratii adanci, vizualizarea, relaxarea progresiva a musculaturii, etc.) – pot atenua sau chiar opri simptomele de anxietate si panica.

Tratamente alternative:

1. meditatia;

2. meloterapia (terapie prin muzica) ;

3. inscrierea intr-un grup de sprijin;

4. acupunctura

Paula Deen ( gazda unui show American de gatit,autor de carti, actrita) descrie agorafobia in paginile cartii sale astfel:

“Ce aveam, ce ma facea sa ma simt atat de speriata incat sa imi sara inima din piept? Stiam ca voi muri, ca nu pot face fata acestui tip de presiune si ca s-a intamplat de multe alte ori inainte. Aproape de fiecare data cand ieseam din casa singura, incepea panica si ma ingenunchea. Nu puteam sa respir, nu puteam sa ma opresc din tremurat. Ma simteam slabita, ingretosata si ametita, si stiam ca voi muri in fata altor oameni. Daca as cadea in public, gandeste-te cat de oribil de umilitor ar fi”.

Va multumesc,

Psiholog Alina Blagoi