Avem antidepresive din cauza unei teorii false: Depresia nu e cauzata de un dezechilibru chimic

depresie medicamente

Unul din zece americani ia antidepresive precum Zoloft sau Prozac, dar medicamentele acestea au fost create pe baza teoriei dezechilibrului chimic, care a fost demontata de medicina moderna.
Numarul oamenilor care se bazeaza pe acest tratament medicamentos a crescut cu mai mult de 400% de la inceputul anilor ‘90. Daca privesti dintr-o anumita lumina, ai putea crede ca statisticile indica un succes al medicinei, intrucat este clar ca zeci de milioane de oameni considera ca antidepresivele au efect. Ceea ce este mai puțin clar este motivul pentru care aceste medicamente functioneaza.
Zeci de ani de studii asupra subiectului demonstreaza ca teoria potrivit careia depresia se reduce la un dezechilibru chimic este gresita. Si, totusi, cei care produc medicatia antidepresie continua sa mizeze pe acest argument.

Cauza depresiei: cantitati mici de serotonina

In prima parte a anilor ‘70, chimistii au descoperit o mina de aur prin inventia Prozacului si Zoloftului. Acestia faceau parte dintr-o noua clasa de antidepresivi, numiti inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei (SSRI-uri). Magia consta in cresterea nivelului de serotonina prin impiedicarea neuronilor de a recicla serotonina deja eliberata. Desigur, efectele nu erau miraculoase prin comparatie cu medicamentele predecesoare, dar efectele secundare erau reduse considerabil.
A durat aproximativ 20 de ani pana ca primele SSRI-uri sa primeasca aprobarea FDA (agentia de reglementare in domeniul medicamentelor). Psihiatrii si companiile farmaceutice puteau oferi o explicatie verosimila pentru depresie si un remediu relativ sigur. Totusi, teoria dezechilibrului chimic si-a gasit curand oponenti. Este aproape imposibil sa masori direct nivelul de serotonina din creierul uman. De asemenea, nu poti lua mostre de tesut fara a-l distruge.
Studii efectuate in 1980 au demonstrat ca nivelul metabolitului principal al serotoninei, acidul 5-hidroxi-indolacetic (5-HIAA) se gasea in cantitati reduse in fluidul cerebrospinal al pacientilor depresivi sau cu tendinte suicidale. Totusi, studii ulterioare au aratat ca nu exista o dovada directa a legaturii dintre dezechilibrul chimic si depresie. Aceasta teorie continua sa fie dezvoltata de medicina contemporana.
In 2007, cercetatorii Jeffrey Lacasse si Jonathan Leo au publicat o cercetare asupra felului in care mass-media a promovat teoria dezechilibrului chimic. Totusi, reclamele medicamentelor care trateaza depresia prin cresterea nivelului de serotonina s-au redus considerabil, incepand cu 2006. Poul Videbech, profesor de psihiatrie la Spitalul Universitar din Aarhus, Danemarca, a recunoscut ca teoria dezechilibrului chimic a inspirat chimistii sa creeze noi medicamente si sa faca bani de pe urma lor, desi nu exista nicio dovada palpabila a efectului acestora.

Depresia este mult prea complexa pentru a fi redusa la factori chimici

Acesta sustine ideea ca depresia este mult prea complexa pentru a fi redusa la factori chimici, avand legatura si cu stresul psihologic, stilul de viata, alimentatia si starea generala de sanatate.
In anii ‘50, psihiatria era un domeniu in tranzitie. Problemele mintale erau vazute ca o consecinta a circumstantelor sociale, iar psihiatrii se bazau pe terapie verbala pentru a-si vindeca pacientii.
Se foloseau rar droguri precum morfina si opium pentru a trata depresiile, precum si socurile cu insulina. Spre sfarsitul anilor ‘50, Thorazine, un nou drog psihiatric a devenit optiune de tratament pentru schizofrenie. Medicamentul simplifica problema mentinand pacientii calmi si docili, fiind astfel o varianta mai blanda decat inducerea comei.
In anii ‘60, cercetatorii au confirmat ca neutrotransmitatori precum dopamina si serotonina serveau ca semnale chimice, care permiteau neuronilor sa comunice intre ei, regland o buna parte din functiile creierului. In scurt timp, s-a demonstrat ca Thorazine inhiba receptorii dopaminici, blocand efectele normale ale substantei. Medicamentele similare au fost dezvoltate plecand de la premisa ca excesul de dopamina ar putea fi responsabil pentru schizofrenie.
Cercetarile facute asupra receptorilor dopaminei au indicat faptul ca anumite substante influenteaza dispozitia prin efectele asupra neurotransmitatorilor. De exemplu, iproniazidul crestea nivelul de serotonina din creier, in timp ce reserpina il scadea. Aceste exemple sugerau ca nivelul scazut de serotonina ar putea genera simptome de depresie, iar cresterea nivelului acesteia le-ar putea ameliora. Cu alte cuvinte, ideea era ca depresia ar putea fi cauzata de un dezechilibru chimic, care ar putea fi corectat cu medicamentele potrivite.

Antidepresivele aveau multe efecte secundare

Pentru ca medicamentele deja existente pe piata aveau multe efecte secundare, companiile farmaceutice s-au gandit ca unul care creste serotonina fara a genera alte reactii adverse ar da lovitura. Asadar, au inceput “vanatoarea” de substante chimice care sa functioneze astfel.
Mai mult, cercetatorii precizeaza ca aceste medicamente influenteaza in mod negativ sanatatea, iar cele mai frecvente probleme sunt cele de dezvoltare la copiii mici, digestive, sangerari anormale si atacuri de inima la cei mai in varsta.

Sursa