Boala „a fi mereu nemultumit”

19598892_829294740561770_6517159430325187524_nExista o categorie de oameni permanent nemultumiti – de ce intreprind ei, de ce primesc de la altii, de statutul lor, de viata lor sociala, personala, profesionala. Practic, orice se intampla cu viata lor devine la un moment dat o nemultumire, o cauza a nefericirii.

  • Boala grea, nemultumirea este greu tratabila, greu de controlat sau de prevenit si chiar contagioasa. De obicei, apare undeva in copilarie ca o consecinta a educatiei, a neincrederii parintilor in ei insisi si in capacitatile copilului lor.
  • Se poate dezvolta, cu precadere in adolescenta, cand cautarea de sine favorizeaza insatisfactia fata de tot ce este in jur. La maturitate, nemultumirea erodeaza mintea, spiritul, dar si trupul, daca nu este gasit un remediu impotriva ei.

Din dorinta de perfectiune, ca o forma a depresiei sau pur si simplu ca manifestare a unui „eu” neadaptat, nemultumirea naste drame existentiale neplacute pentru cei suferinzi, dar si pentru cei din jurul lor. Apoi, cu cat trece timpul devine tot mai usor sa fii nemultumit, sa ai pretentii, sa critici, sa crezi ca meriti mai mult si mai spectaculos… Am cunoscut o femeie deosebita care aparent avea tot ce si-ar dori cineva de la viata: un sot de care era indragostita, copii frumosi si destepti, confort material, prieteni speciali, viata sociala activa, cariera de apreciat. Cu toate acestea, dupa cateva discutii, realizai ca, de fapt, nimic din toate acestea nu ii aduceau o satisfactie completa, mereu fiind ceva de completat, de adaugat, de rezolvat.

Nemultumirea creeaza cercuri vicioase din care devine imposibil sa mai iesi – frustrari, rupturi, dureri, lamentatii vesnice. E mult mai la indemana sa vedem partea goala a paharului decat partea plina, la fel de bine cum mai usor zarim negrul dintr-o paleta de culori aprinse. Sta in firea omeneasca o oarecare tendinta spre autodistrugere, spre autocompatimire – raul e totdeauna mai fascinant decat binele. Doar ca raul, adica negativismul te poate distruge treptat, dar sigur, trezindu-te fara perspective, fara vise, fara un sens, fara iubire de sine si de ceilalti.

Motive se pot gasi mereu si daca nu sunt, se pot inventa cu asa mare lejeritate incat uneori par naturale si de sine statatoare.

De la nemultumire la depresie e doar un pas! Doar ca, in agitatia contemporana, trebuie sa ne oprim pentru cateva minute si sa ne intrebam: “Scrie undeva ca viata e dreapta mereu?”, „Oare nu e firesc sa fim inconjurati si de lucruri nesatisfacatoare?”, “Nu ele ne arata drumul, nu ele ne fac mai frumosi?”. „De ce sa alegem sa fim bolnavi de nemultumire cand viata este atat de generoasa cu noi si ne ofera atatea alternative si solutii?”

„De ce sa nu ne bucuram de liberul arbitru si sa decidem, noi pentru noi, atitudini pozitive care sa ne ajute sa ne bucuram de viata?” In fata unei zile care seamana cu un amalgam de motive de nemultumire amestecate cu motive de multumire, opriti-va, respirati si amintiti-va: sta doar in puterea voastra sa alegeti ce va face fericiti si sa percepeti toate nemultumirile ca pe niste intamplari firesti pe care trebuie doar sa le puneti in ordine, la un moment dat….

Sa multumim vietii ca ne da sansa sa ne bucuram de ea! Sa inlaturam falsele probleme din viata noastra si sa invatam sa spunem mai des: “Multumesc!” S-ar putea sa fiti surprinsi cum un singur cuvant sau un singur gand va pot vindeca de nemultumire.

sursa-aici

Va multumesc,

Psiholog Alina Blagoi