Ce este iluminarea? Nu suntem totuna cu mintea noastra

00000000000.2

Nu suntem totuna cu mintea noastra

Un cersetor statea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. Intr-o zi, trecu pe acolo un strain. „Te induri sa-mi dai un ban?”, murmura mecanic cersetorul, intinzandu-i vechea lui sapca de baseball. „Nu am nimic sa-ti dau”, spuse strainul. „Dar pe ce esti asezat?”, intreba acesta. „Un gunoi”, raspunse cersetorul. „E doar o cutie veche. Stau pe ea de cand ma stiu”. „Te-ai uitat vreodata inauntru?”, intreba strainul. „Nu”, raspunse cersetorul. „Ce rost are? Nu e nimic in ea”. „Uita-te inauntru”, insista strainul. Cersetorul reusi sa ridice putin capacul. Socat, nevenindu-i sa creada, vazu ca toata cutia era plina cu aur.

Eu sunt strainul care nu are nimic sa va dea si care va spune sa va uitati inauntru. Nu in interiorul unei cutii, ca in parabola, ci undeva mai aproape: in interiorul dvs.„Dar eu nu sunt un cersetor” — mi se pare ca va aud protestand.

Cei care nu si-au gasit inca adevarata bogatie, care este stralucitoarea fericire a Fiintei si sentimentul profund si indestructibil de pace venit odata cu ea, sunt cersetori, chiar daca detin cele mai mari bogatii materiale. Ei cauta in afara lor farame de placere sau de satisfactie, de recunoastere, de siguranta sau de iubire, desi au in sine o comoara care contine nu numai aceste lucruri, ci este infinit mai bogata decat orice le-ar putea oferi lumea.

Cuvantul „iluminare” evoca intr-un fel ideea unei realizari supraomenesti, iar sinele fals vrea sa perpetueze aceasta idee; dar aceasta este pur si simplu starea dvs. naturala, trairea identitatii cu Fiinta.

Este o stare de conectare la ceva incomensurabil si indestructibil, la ceva care, aproape paradoxal, sunteti in esenta dvs., dar care, cu toate acestea, va depaseste cu mult. Inseamna regasirea naturii dvs. adevarate, dincolo de nume si de infatisare. Incapacitatea de a simti aceasta conectare da nastere iluziei separarii — separare de propria persoana si de lumea care va inconjoara. Atunci va percepeti, constient sau inconstient, ca pe un fragment izolat. Apare frica, iar conflictul interior devine starea normala.

Imi place foarte mult definitia extrem de simpla pe care Buddha o da iluminarii: „sfarsitul suferintei”. Nu este nimic supraomenesc in ea, nu-i asa? Desigur, ca definitie, este incompleta. Ne spune doar ce nu este iluminarea: nu este suferinta. Dar ce ramane atunci cand nu mai exista suferinta? Buddha pastreaza tacerea asupra acestui subiect, iar tacerea lui inseamna ca acest lucru trebuie descoperit pe cont propriu. El foloseste o definitie negativa pentru ca mintea sa nu o transforme intr-o credinta sau intr-o realizare supraomeneasca, un obiectiv imposibil de atins. In ciuda acestei precautii, majoritatea budistilor cred si azi ca iluminarea este pentru Buddha, nu pentru ei, cel putin nu in aceasta viata.

Ati folosit cuvantul Fiinta. Puteti sa ne explicati ce intelegeti prin acest cuvant?

Fiinta este energia vitala unitara, eterna, mereu prezenta deasupra miliardelor de forme vii supuse nasterii si mortii. Totusi, Fiinta nu este numai deasupra, ci si in adancul fiecarei forme de viata, ca esenta interioara invizibila si indestructibila. Ceea ce inseamna ca ea ne este accesibila in acest moment sub forma sinelui nostru profund, a naturii noastre adevarate. Dar nu cautati sa puneti stapanire pe ea prin puterea mintii. Nu incercati sa o intelegeti. Nu puteti sa o cunoasteti decat atunci cand mintea este linistita. Cand sunteti prezent, cand atentia voastra se indreapta intens si in intregime spre Clipa de acum, Fiinta poate fi simtita, dar ea nu poate fi inteleasa niciodata pe cale mentala. A regasi constiinta Fiintei si a mentine aceasta stare de „constiinta sensibila” inseamna a atinge iluminarea.

Care este cel mai mare obstacol in calea trairii acestei realitati?

Identificarea cu mintea dvs., care face ca gandirea sa devina un impuls permanent si repetitiv. Incapacitatea de a te opri sa mai gandesti este o boala groaznica, dar nu ne dam seama de acest lucru pentru ca aproape toata lumea sufera de ea, asa ca o consideram un lucru normal.

Acest zgomot mental neincetat ne impiedica sa gasim acea lume a linistii interioare, care este inseparabila de Fiinta. El creeaza si un sine fals, construit de minte, care arunca o umbra de frica si suferinta. Vom discuta mai mult despre acest lucru mai tarziu.

Filozoful Descartes credea ca a descoperit adevarul fundamental cand a facut afirmatia: „Gandesc, deci exist”.
De fapt, el formulase eroarea fundamentala: echivalarea gandirii cu Fiinta si a identitatii cu gandirea. Cel ce gandeste compulsiv, adica aproape toata lumea, traieste intr-o stare de separare aparenta, intr-o lume nebunesc de complexa, cu conflicte si probleme perpetue, o lume care reflecta fragmentarea din ce in ce mai mare a mintii.

Iluminarea este o stare de integritate, de a fi „unitar” si, din acest motiv, impacat. A fi unitar cu viata in aspectul sau manifest, lumea, ca si cu sinele dvs. profund si viata nemanifesta — a fi unitar cu Fiinta.

Iluminarea nu este numai sfarsitul suferintei si al conflictelor perpetue din interiorul si din afara noastra, ci si sfarsitul sclaviei noastre fata de gandirea neintrerupta.

Ce sentiment incredibil de eliberare!

Identificarea cu mintea creeaza un ecran opac de concepte, etichete, imagini, cuvinte, judecati si definitii ce blocheaza orice relatie autentica. Se interpune intre constiinta de sine si persoana, intre dvs. si restul oamenilor, intre dvs. si natura, intre dvs. si Dumnezeu.

Acest ecran de ganduri este cel care creeaza iluzia separarii, impresia ca existati complet separat de „celalalt”. Atunci uitati faptul esential ca, in spatele nivelului aparentei fizice si al formelor diferite, sunteti unitar cu tot ceea ce exista. Prin „uitati” vreau sa spun ca nu mai puteti simti aceasta unitate ca realitate de sine evidenta. Puteti crede ca acest lucru este adevarat, dar nu mai stiti ca este adevarat.

O credinta poate fi linistitoare. Totusi numai prin experienta proprie devine eliberatoare. Gandirea a devenit o boala. Bolile apar atunci cand lucrurile nu mai sunt in echilibru. De exemplu, nu este nimic anormal in multiplicarea si diviziunea celulelor in corpul uman, dar, cand acest proces continua fara sa tina cont de organismul ca intreg, celulele prolifereaza si apare o boala.

Nota: Mintea este un instrument minunat daca este folosita corect.

Totusi, folosita incorect, devine foarte distructiva. Pentru a exprima mai precis acest lucru, nu conteaza in ce masura va folositi incorect mintea — pentru ca, de obicei, nu o folositi deloc. Ea va foloseste pe dvs. Aceasta este boala.

Credeti ca sunteti mintea dvs. Este o iluzie. Instrumentul a pus stapanire pe dvs. Nu sunt in totalitate de acord.

Este adevarat ca am multe ganduri care nu au un scop precis, ca majoritatea oamenilor, dar am totusi capacitatea de a alege sa-mi folosesc mintea pentru a obtine sau realiza diferite lucruri si fac asta tot timpul. Numai faptul ca puteti rezolva un careu de cuvinte incrucisate sau construi o bomba atomica nu inseamna ca va folositi mintea.

Asa cum cainilor le place foarte mult sa roada oase, mintea adora sa se ocupe de probleme. Acesta este motivul pentru care rezolva cuvinte incrucisate si construieste bombe atomice. Dvs. nu sunteti interesat de aceste scopuri. Dati-mi voie sa va pun o intrebare: va puteti elibera de mintea dvs. ori de cate ori doriti? Ati descoperit butonul de „inchidere”?

Adica sa nu mai gandesc deloc? Nu, nu pot. Poate numai o secunda sau doua. Atunci, mintea este cea care va foloseste pe dvs. Va identificati inconstient cu ea, asa ca nici nu stiti ca sunteti sclavul ei. Este ca si cum ati fi posedat fara sa stiti si luati entitatea care va poseda drept persoana dvs. inceputul libertatii este sa va dati seama de faptul ca nu sunteti entitatea care va poseda — adica ganditorul din sinea dvs. Cunoscand acest lucru, aveti ocazia sa observati entitatea.

In momentul in care incepeti sa observati ganditorul, se activeaza un nivel superior al constiintei. Atunci incepeti sa realizati ca dincolo de lumea gandurilor exista o arie vasta a inteligentei, ca gandul este numai un aspect marunt al acesteia. Constientizati, de asemenea, ca toate lucrurile care conteaza — frumusetea, iubirea, creativitatea, bucuria, pacea interioara — vin de dincolo de minte. Atunci incepeti sa va treziti.

Eckhart Tolle – fragment din „Puterea prezentului”

Va multumesc,

Psiholog Alina Blagoi