Ce nu este iertarea

1.9

De multe ori, ranile asa zis uitate au fost ascunse in subconstient si, de acolo, continua sa-i chinuie pe oameni. Pentru a le trata si vindeca este nevoie sa fie readuse in constient.

Iertarea cicatrizeaza ranile emotionale. Atunci ne putem aminti evenimentul fara resentimente. Nu mai suferim.

Iertarea nu este doar un act imediat al vointei

Multi se simt vinovati sau ii invinovatesc pe ceilalti, pentru ca nu iarta imediat. Dar iertarea nu este un act eroic de vointa in care ne suprimam emotiile, ci este un act al intregii noastre fiinte si cere participarea tuturor puterilor noastre sufletesti: inima, inteligenta, vointa.

Cine sare peste etapele transformarii emotionale si ale vindecarii nu face decat sa panseze o rana infectata. Aceasta va sfarsi prin a se infecta si mai rau.

Este nevoie de timp si pentru vindecare si pentru iertare; nu trebuie sa bruscam ceea ce se petrece in noi. E nevoie sa discernem intre simtirea maniei si dorinta de razbunare, fantasmele legate de „dreptatea” pe care trebuie sa ne-o facem singuri, etc.

Mania (iutimea) este o emotie sanatoasa, o putere a sufletului pe care Dumnezeu ne-a dat-o ca sa ne putem apara integritatea. Nu mania este greseala, ci ura si patimile pe care le poate starni. Important este sa luam decizia de a nu ne mai razbuna, in nici un fel. Razbunarea este inutila si devastatoare. E nevoie sa facem pace launtrica, pace emotiva.

Iertarea nu inseamna scuzare

A scuza inseamna a nu-l considera responsabil pe cel care ne-a ofensat. Cand cineva ne face un rau fara sa vrea, sau fara sa stie, nu are de ce sa ne ceara iertare, dar poate veni un moment cind isi poate cere scuze. Dar daca cineva a voit sa ne faca rau, a vrut sa ne raneasca, nu mai e vorba de scuze.

Tendinta de a-i gasi scuze celui care ne-a ofensat se bazeaza pe circumstantele atenuante oferite de trecutul sau sau de alte circumstante. Dar nici o vina, fie si explicabila, nu poate fi scuzabila. Ea poate fi doar iertata!

Iertarea nu este sinonima cu impacarea

Iertarea se refera la fapta care a ranit relatia. Impacarea este o urmare a iertarii, dar poate sa nu aiba loc.

Daca dupa acordarea iertarii, simtim ca prin impacare relatia noastra nu ar creste in profunzime sau nu evolueaza in mai bine, este intelept sa renuntam pur si simplu la ea, pentru pastrarea pacii.

Pacea inseamna sa nu te razbuni si sa nu doresti sa te razbuni. Pacea si iubirea de vrajmasi nu presupune neaparat prietenie.

Din nefericire, multi oameni se impaca fara a-si ierta unii altora ofensele ca sa nu „mai dezgroape mortii”, dar fara recunoasterea si numirea suferintelor pe care le-am produs sau pe care le-am suferit, nu exista impacare adevarata. Adevarul trebuie rostit. Impacarea presupune iertare, iar iertarea presupune rostirea adevarului.

Iertarea nu se impune

Iertarea este o lucrare a iubirii. Persoana care iarta trebuie sa-si asume in mod liber alegerea pe care a facut-o, fara a pretinde ceva in schimb de la cel pe care il iarta: „te iert daca nu mai faci asta„.

Putem sa ne dorim sa fim iubiti de cei din jurul nostru in ciuda faptelor noastre, dar nu le putem pretinde acest lucru. Iertarea se da, se cere, dar nu se pretinde!

Iertarea nu este renuntare la ceea ce ni se cuvine

Iertarea nu exclude dreptatea. Un hot iertat nu este scutit de a restitui pagubasului cele furate. I

ertarea nu anuleaza consecintele unei fapte rele sau a unui cuvant rau. Iertarea nu este un act de dreptate, ci o fapta de iubire pentru reabilitarea celui vinovat.

Aceasta inseamna a nu-l confunda pe raufacator cu fapta sa si a uri greseala, ci iubindu-l pe cel ce a gresit.

Iertarea nu-l schimba pe celalalt

Cand iertam, se intampla cu adevarat ceva extraordinar, dar cu cel ce iarta, nu cu cel iertat. Acesta poate constientiza si el minunea si isi poate schimba atitudinea sau comportamentul, dar puterea iertarii se manifesta in noi.

Pe noi ne vindeca, noua ne da pacea, noua ne da puterea sa ne rugam pentru celalalt. Nu trebuie sa iertam asteptand schimbarea celuilalt!

A ierta pe celalalt nu presupune ca acea persoana isi va schimba brusc comportamentul, nemaicomitind greseli.

Piedici din calea iertarii

Unor oameni le este greu sa il ierte pe cel care l-a lezat cu ceva si sa-si foloseasca puterile pentru a-si face „dreptate”. Astfel:

Furia / Mania e folosita pentru a ne simti si arata puternici. Fara manie, unii oameni au senzatia ca se simt dezarmati si vulnerabili.

Frica nu mai e folosita pentru confruntarea cu necunoscutul ce trebuie cucerit si se transforma in frica de a ne confrunta cu durerea si fuga de recunoasterea ei. Iertarea readuce durerea in prim plan pentru a fi vindecata. Perceperea si acceptarea durerii este premiza iertarii!

Scoaterea de sub invinuire prin justificarea comportamentului. 

Iertarea nu inseamna scuzarea comportamentului care ne raneste. Este nevoie de o evaluare sufleteasca lucida a celor intamplate. E nevoie de asezarea responsabilitatii la locul care i se cuvine, dar fara a judeca si invinui. Iertarea este un act in intregime al celui care iarta. Nu depinde nici de intelegerea, nici de comportamentul si nici de acordul celuilalt.

Gandul ca trebuie sa-ti meriti iertarea. 

Iertarea este intotdeauna un dar gratuit, asa incat primeste-l cu sufletul larg deschis. Egoul va fi intotdeauna cel ce nu vrea sa primeasca iertarea, caci daca ar primi-o, rolul lui de victima ar inceta, iar sufletul ar fi vindecat.

Sursa: www.scribd.com; https://drumuricatretine.wordpress.com

Va multumesc,

Psiholog Alina Blagoi