Cele 5 rani din copilarie care te impiedica sa fii tu insuti

35758850_1906169172737899_2451474947810263040_n

Se intampla adesea, din pacate, ca sanatatea emotionala a unui om sa fie afectata inca din copilarie. Uneori nu ne dam seama ce anume ne tine legati, ce ne mentine intr-o stare de confuzie sau de teama.

in majoritatea cazurilor, problemele isi au originea in experientele din copilarie – sunt rani cauzate in urma celor dintai contacte cu aceasta lume si care nu s-au vindecat niciodata.

Ranile emotionale sunt experiente dureroase din copilarie care ne formeaza personalitatea de adult, felul de a fi si modul in care facem fata problemelor.

Trebuie sa fim constienti de ele si sa incetam sa le ascundem. Cu cat asteptam mai mult sa le vindecam, cu atat se adancesc mai tare. Teama de a retrai suferinta ne determina sa inventam sute de masti diferite ce se pun in calea evolutiei noastre in viata. Acesta este tocmai deznodamantul pe care trebuie sa-l evitam.

Tradare, umilinta, neincredere, abandon, nedreptate… Acestea sunt cateva dintre ranile asupra carora ne avertizeaza Lisa Bourbeau in cartea sa

Cele 5 rani care te impiedica sa fii tu insuti (The 5 Wounds That Keep You from Being Yourself). Sa aruncam o privire.

1. Teama de abandon – rana emotionala din copilarie

Abandonul este cel mai mare dusman al persoanelor care s-au confruntat cu aceasta problema in copilarie. Gandeste-te cat de greu ii este unui copil sa traiasca mereu cu teama de a ramane singur, izolat si lipsit de protectie intr-un mediu strain.

Teama de abandon in copilarie

Prin urmare, atunci cand copilul devine adult, va face orice pentru a evita sa fie din nou abandonat. Astfel, cei care au trait aceasta experienta tind sa-si abandoneze timpuriu atat partenerii, cat si proiectele in care sunt implicati. Aceasta este modalitatea prin care se apara de posibilitatea si, implicit, suferinta abandonului.

Se intampla adesea ca acesti oameni sa gandeasca si sa vorbeasca in urmatorul fel: „Te parasesc eu inainte de a ma parasi tu pe mine”, „nimeni nu ma sprijina pe mine, deci nu voi sprijini nici eu acest lucru”, „daca pleci, nu te mai intorci”…

Aceste persoane vor trebui sa-si depaseasca teama de singuratate, frica de abandon si senzatia de respingere a oricarui tip de contact fizic (imbratisari, sarutari). Aceasta rana nu este usor de vindecat, dar un inceput bun consta in a infrunta teama de singuratate.

2. Teama de a fi respins

Aceasta rana ne impiedica sa ne acceptam sentimentele, gandurile si experientele. Este cauzata de respingerea copilului de catre parinti, rude sau colegi. Durerea provocata il impiedica pe acesta sa-si dezvolte stima si dragostea de sine. El sadeste in sufletul sau teama de a fi mereu respins, de a nu fi dorit de cei din jur si sentimentul de auto-degradare.

Copilul respins simte ca nu este demn de afectiune si intelegere, iar teama de a retrai aceasta suferinta il determina sa se izoleze si mai mult de cei din jur.

Este foarte probabil ca persoana care a fost respinsa in copilarie sa devina la maturitate timida si evaziva. Din acest motiv, trebuie sa infrunte aceste temeri interioare care ii provoaca panica.

Daca te afli in aceasta situatie, acorda atentie comportamentului tau si ia decizii de unul singur. incet, incet, faptul ca anumite persoane se indeparteaza de tine te va afecta din ce in ce mai putin si nu o vei mai lua atat de personal atunci cand unii oameni omit sa te includa in planurile lor. Tu esti singura persoana de care ai nevoie pentru a-ti trai viata.

3. Umilinta

Aceasta rana apare atunci ne simtim dezaprobati si criticati de cei din jur. Putem crea aceste probleme in psihicul copilului atunci cand ii spunem ca este prost, obraznic sau supraponderal sau cand discutam despre problemele lor in fata altor persoane (lucru care se intampla, din pacate, foarte des). Un astfel de comportament distruge, fara indoiala, stima de sine a copilului, acesta intampinand dificultati in a-si cultiva increderea in propria sa valoare.

Frica in copilarie

Astfel, viitorul adult va avea, cel mai probabil, o personalitate dependenta. Mai mult, va deveni un „tiran” si un om egoist, caracteristici dezvoltate ca un mecanism de aparare. Va ajunge chiar sa ii umileasca pe ceilalti pentru a se apara pe el insusi.

Daca ai trecut prin astfel de experiente, este necesar sa depui eforturi pentru a dezvolta un sentiment de independenta si libertate si sa-ti cunosti si intelegi propriile nevoi, temeri si prioritati.

4. Tradare si teama de a te increde in ceilalti

Aceasta rana se deschide atunci cand persoanele apropiate copilului isi incalca promisiunile, facandu-l sa se simta tradat si inselat. Ca urmare, acesta dezvolta neincredere fata de alte persoane, fapt ce duce la invidie si la alte sentimente negative.

Indivizii care se confrunta cu aceste probleme in copilarie devin, la maturitate, obsedati de control si perfectionisti. Vor ca totul sa fie batut in cuie, sa nu existe aspecte neluate in calcul sau lasate la intamplare.

Copilarie: teama de a avea incredere in ceilalti

Daca te-ai confruntat cu aceste probleme in copilarie, simti probabil nevoia de a-ti exercita controlul asupra persoanelor din jurul tau. De cele mai multe ori, acest comportament este dublat de un caracter puternic; cu toate acestea, este doar un mecanism de aparare, un scut impotriva dezamagirii.

Aceste atitudini se oglindesc in felul in care se comporta respectivul individ, in tendinta de a-si face cunoscute prejudecatile. Acesti oameni trebuie sa se concentreze asupra cultivarii rabdarii si tolerantei. in plus, trebuie sa invete sa faca fata si singuratatii si sa delege responsabilitati.

5. Nedreptate

Sentimentul de nedreptate apare in mediile in care persoanele care au grija de copil sunt reci si autoritare. Aceste personalitati exigente genereaza sentimente de slabiciune si inutilitate individului, atat in copilarie cat si la maturitate.

Albert Einstein a rezumat aceasta idee intr-un citat binecunoscut: „Toti suntem genii. Dar daca judecam un peste dupa abilitatea sa de a se catara in copaci, atunci isi va trai intreaga viata cu convingerea ca e prost.”

Prin urmare, cei care trec prin aceasta suferinta, pot deveni foarte rigizi, vazand lucrurile numai in negru si alb. Aceste persoane cauta sa devina foarte importante si sa se bucure de succes si putere. Pot deveni obsedati de ordine si perfectiune. Au idei radicale, intampinand dificultati in luarea unor decizii increzatoare.

Pentru a ne elibera de aceste probleme, este necesar sa renuntam la suspiciune si la rigiditatea mentala, pentru a cultiva flexibilitatea in gandire si comportament, precum si increderea in ceilalti.

Primul pas, la fel ca intotdeauna in viata, consta in constientizarea ranilor interioare, in a ne acorda noua insine permisiunea de a fi suparati si, mai presus de toate, in a ne oferi timp pentru a ne vindeca.

Sursa: Bourbeau, L. (2003) The 5 Wounds That Keep You from Being Yourself.

Va multumesc,

Psiholog Aina Blagoi