Cine sunt eu?

eu 1

„Cine sunt eu?” – in activitatea mea de psiholog aceasta intrebare are semnificatii complexe.
Asadar, o sa va spun cateva cuvinte despre mine, adica despre “Cine sunt eu?”.
Despre mine va pot spune ca am absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universitatii Lucian Blaga din Sibiu in anul 2002. Tot in 2002 am inceput cursurile de psihoterapie de grup,”Psihodrama” pe care le-am finalizat in 2006 timp in care mi-am facut si dezvoltarea personala, cu ajutorul careia m-am impacat cu mine, mi-am cunoscut care-mi sunt punctele forte, am invatat sa-mi depasesc limitele si m-am inzestrat cu abilitatea de a intelege si empatiza cu oamenii.
La fel cum unii sunt pasionati de.. orice altceva, eu sunt pasionata de autocunoastere si dezvoltare personala. Consider ca fara a ne cunoaste pe noi insine nu putem sa nu ne dezvoltam, nu putem sa evoluam. Unii mergem pe un drum, altii pe un altul; un drum poate fi mai lung, altul mai scurt, insa pana la urma cu totii cautam acelasi lucru: liniste, pace, fericire.. iar pentru a obtine asta este necesar sa ne cunoastem cu adevarat si sa ne exersam si dezvoltam calitatile pe care le avem.
Prin profesia pe care o practic stiu ca pot ajunge mai usor acolo unde doresc sa fiu. Unde doresc sa fiu? Intr-o stare de liniste si pace. Intr-o stare si un stadiu care sa imi permita sa ma bucur constant de frumusetea acestei lumi si sa ajut si pe altii sa se bucure de acest moment incredibil care este prezentul.
Am lucrat ca psiholog intr-un spital din provincie pe o perioada de 4 ani. Aici, la Spitalul de Urgenta Moinesti, m-am format, am crescut si m-am dezvoltat pe plan profesional. Am cunoscut cu adevarat ce inseamna suferinta umana, avand cazuri cu incarcatura afectiva (nefrologie – dializa, oncologie, TBC, interne, etc.). In perioada de 4 ani, am avut si succese si esecuri. Cu o cazuistica de peste 3500 oameni pe care i-am asistat, i-am sustinut in timpul operatiilor, le-am fost aproape lor si apartinatorilor in cazul celor care depindeau de dializa, nu a fost usor. Succesele tineau de reusita de a depasi a pacientului a momentelor dificile din viata lor, insuccesul a fost decesul fiecarui pacient, in functie de boala pe care o avea.
In paralel am lucrat ca si psiholog scolar timp de 3 ani, avand peste 1200 de copii, de la clasele I pana la clasele a VIII-a. Mi-a placut aceasta munca si am cautat in permanenta sa fiu acolo, langa ei, sa-i inteleg si sa le ofer din suflet tot ce stiam, pentru a trece peste pubertate (aici ma refer la cei mari clasele VI-VIII).
Dupa 4 ani, 2006, am hotarat sa imi deschid orizontul si am ajuns in Bucuresti, unde am luat totul de la zero. Am deschis cabinetul, pe care il am si in prezent, iar acum 3 ani, m-am gandit ca pot face si mai mult de atat. Am infiintat o societate de resurse umane, care este singura din tara ce ofera servicii de testari poligraf la orice tip de angajare. Clientii nostri sunt foarte multumiti de aceasta activitate, dandu-le o siguranta in ceea ce priveste „omul potrivit la locul potrivit”. De asemenea, pe langa testari poligraf si psihologice, folosim in recrutare si testarea grafologica, care este de mare interes pentru multi angajatori de top.
Si altfel spus, de fiecare data cand incepem ceva nou, nu este usor. De fiecare data o luam de la capat. Cautam sa ne perfectionam si sa oferim inovatie celorlalti. Vrem sa facem diferenta si sa fim cei mai buni, performeri in mai toate situatiile. Cautau sa invatam din esecuri, sa extragem parte buna a lucrurilor si sa identificam plusul pentru a merge mai departe.
Numai cu pasiune, ambitie, determinare, incredere in tine, exista reusita. Asa vad eu portretul robot al femeii de succes.
Vreau sa va mai spun ca in psihologie exista chiar un test denumit „Cine sunt eu?”, care presupune elaborarea unei scurte compuneri despre tine.
De aici plecand am sa va spun o poveste terapeutica scrisa de Anthony de Mello, preot iezuit si psihoterapeut:
“O femeie aflata in coma era pe punctul de a muri. Dintr-o data, ea s-a simtit ridicata la cer si s-a trezit in fata Scaunului Judecatii de Apoi.
– Cine esti? a intrebat-o o Voce.
– Sunt sotia primarului, a raspuns ea.
– Nu te-am intrebat a cui sotie esti, ci cine esti tu.
– Sunt mama a patru copii.
– Nu te-am intrebat a cui mama esti, ci cine esti tu.
– Sunt invatatoare.
– Nu te-am intrebat ce profesie ai, ci tine esti tu.
Si dialogul a continuat in acelasi fel. Orice ar fi raspuns femeia, cuvintele ei nu pareau sa raspunda la intrebarea: „Cine esti tu?”
– Sunt crestina.
– Nu te-am intrebat care este religia ta, ci cine esti tu.
– Sunt cea care a fost la biserica in fiecare zi si le-a dat de pomana ceIor sarmani.
– Nu te-am intrebat ce ai facut, ci cine esti tu.
In mod evident, ea nu a trecut de examen, caci a fost trimisa inapoi pe pamant. Cand s-a trezit din coma, femeia s-a decis sa afle cine este. Si astfel, intreaga ei viata s-a schimbat.”
Nichita Stanescu raspundea astfel la intrebarea: “Cine sunt eu?”
“Eu nu sunt altceva decat o pata de sange care vorbeste”
Iar eu, Alina Blagoi pot spune ca sunt un om bun, o persoana care se implica in problemele celorlalti, care cauta sa fie „acolo”, ori de cate ori poate.
Sunt o femeie ambitioasa, sociabila, sensibila, serioasa, dornica sa invete in fiecare zi cate ceva, o femeie luptatoare, care nu renunta, chiar daca a avut piedici, care cauta solutii, si daca nu le gaseste, inventeaza.
Sunt o persoana creativa, cu spirit de aventura, careia ii plac surprizele, dar sa si faca, optimista si cu o gandire pozitiva.
Sunt o mama care se dedica familiei, care-si iubeste enorm copii cautand sa le ofere cat de mult din timpul ei, sa le deschida orizontul si sa-i ajute sa-si dezvolte personalitatea.
Sunt o sotie iubitoare, care este langa sotul ei, chiar daca unele momente nu sunt chiar „roz”, sunt intelegatoare, si prezenta in viata de cuplu.
Sunt un psiholog care iubeste oamenii, face tot din pasiune si pentru a–i ajuta pe ceilalti pentru ca sa treaca peste probleme lor, sau cel putin sa le inteleaga (chiar daca unii nu le accepta, am constiinta impacata ca am spus ce aveam de spus).
Imi place sa fac performanta, sa ies din anonimat si sa fiu altfel decat ceilalti.
“Cine sunt eu? ” este o intrebare pe care mai devreme sau mai tarziu toti trebuie sa ne-o punem cu scopul de a gasi repere de orientare si resurse motivationale sa devenim mai performanti in actiunile pe care le intreprindem.

In final, va provoc sa va ganditi la cine sunteti voi cu adevarat si ce va defineste.