“Daca nu intelegi, nu poti IUBI”

130449911_1706562582855682_1549763358964445615_n

“Uneori te simti gol pe dinauntru. Simti un vid interior, o enorma lipsa a… “ceva”. Nu stii cauza: acel “ceva” este extrem de vag, chiar daca sentimentul golului interior este foarte puternic… Si astepti si speri sa ti se intample ceva mult mai bun, astfel incat sa te simtim mai putin singur, mai putin gol.

Dorinta de a ne intelege si de a intelege viata este o sete profunda. Si exista, de asemenea, setea adanca de a fi iubit si de a iubi. Suntem pregatiti sa iubim si sa fim iubiti. Este firesc sa fie asa. Si, pentru ca te simti gol pe interior, incerci sa afli o destinatie pentru iubirea ta. Si uneori, fara a avea timp sa te intelegi, gasesti deja acea destinatie. Iar cand iti dai seama ca, firesc, nu toate sperantele si asteptarile pot fi indeplinite de catre persoana spre care ti-ai indreptat iubirea, vei continua sa te simti gol…

Vrem sa gasim ceva, dar nu stim ce anume pentru a ne incepe cautarea. (…) Adesea, atunci cand spunem cuiva “te iubesc”, ne concentram mai mult la noi, cei ce ne declaram iubirea, si mai putin pe calitatea iubirii ce este oferita. Iar aceasta se intampla pentru ca sunt captivi ai sinelui. Credem ca avem un sine. Dar un sine nu poate exista separat de persoana. O floare este alcatuita doar din elemente non-florale, cum ar fi clorofila, lumina soarelui si apa. Daca ar fi sa elimina toate elementele non-floare din floare, nu ar mai ramane din floare nimic. O floare nu poate exista doar prin ea insasi.

Oamenii sunt asemeni florilor: nu pot exista doar prin sine. Pot doar co-exista. Eu sunt alcatuit doar din elemente non-eu, cum ar fi pamantul, soarele, parintii si stramosii. Iar intr-o relatie, daca poti sa vezi natura coexistentei tale cu cealalta persoana, poti sa vezi ca suferinta celuilalt este propria ta suferinta si ca fericirea ta este fericirea celuilalt.

De multe ori, ne indragostim nu pentru ca il iubim si il intelegem cu adevarat pe celalalt, ci pentru a ne distrage atentia de la suferinta noastra. Insa abia cand invatam sa ne iubim, sa ne intelegem si sa avem o compasiune reala pentru noi insine, putem iubi si intelege cu adevarat o alta persoana.

Atunci cand reusim sa ne alimentam si sa ne sustinem propria fericire, ne hranim capacitatea de a iubi. De aceea, a iubi inseamna a invata arta de a-ti alimenta propria fericire.

A intelege suferinta cuiva este cel mai bun cadou care poate fi daruit unei alte persoane. Intelegerea este un alt nume iubirii. Daca nu intelegi, nu poti iubi.”

Sursa: Thích Nhất Hạnh, https://webcultura.ro/

Va multumesc,
Psiholog Alina Blagoi