Descifrarea emotiilor

24775060_2084246788476927_553889473893972883_n

Agresivitate – are mai multe nuante si intensitati (iritare, furie, resentiment, ranchiuna, ura, violenta);

  • este trairea cea mai condamnata din punct de vedere social si religios (atat exprimarea sa, cat si resimtirea acesteia);
  • agresivitatea acopera ceva important pentru sine, o rana veche pe care persoana se straduieste sa o ignore, dar care se vrea auzita; • agresivitatea protejaza cumva impotriva suferintei care ar fi destul de coplesitoare, daca i s-ar acorda atentie (de aceea, un om agresiv necesita mult curaj pentru a privi inauntru si a-si accepta durerea).

Furie – o emotie instinctiva initial, deoarece se trezeste cand detectam o amenintare a vietii sau o incalcare a limitelor;

  • fiecare manifestare impulsiva a furiei reprezinta o bariera in calea constientizarii si explorarii sale;
  • furia are la baza o durere, este un semnal ca te afli in suferinta, o suferinta legata de sentimentul de neputinta si al lipsei de valoare;
  • este mai usor sa devenim nervosi decat sa ne recunoastem durerea si neputinta si sa le ascultam.

Disperare – arata o pierdere a sperantei, este o stare de neincredere si de nesiguranta puternica.

Culpabilitate (vinovatie) – o emotie foarte complexa, dovada unui conflict interior intre dragoste si agresivitate;

  • este semnul unor conflicte de ordin moral;
  • este o emotie ce ne ajuta sa ne reglam comportamentul si interactiunea sociala;
  • cand capata proportii exagerate se poate manifesta oricand si poate coplesi persoana, care simte, de fapt, in interior, o agresivitate puternica si aspru condamnata.

Bucurie – reflecta o stare de echilibru al corpului si al psihicului, un nivel ridicat de activism, ageritate, incredere, deschidere, siguranta.

Ura – avem tendinta de a o considera drept cel mai reprimabil sentiment uman;

  • are legatura cu experientele avute intr-o perioada in care eram mult prea neputinciosi pentru a riposta, pentru a ne proteja, experiente bazate pe nedreptate si umilire, pe care am fost fortati sa le toleram;
  • in momentul actual resimtirea urii fata de o persoana care ne tortureaza fizic si psihic si fata de care ne simtim intr-o stare de dependenta este o stare perfect normala, care ne arata dimensiunea durerii neputintei de a ne elibera din aceasta situatie;
  • ura este un sentiment la fel ca si celelalte, dar exacerbarea acestor sentimente ne poate arata gravitatea situatiei traite si necesitatea de a sapa mult mai adanc dupa intelesuri;
  • ura ne spune ceva despre ranile pe care le-am suferit si de asemenea ne vorbeste despre valorile si sensibilitatile noastre.

Rusine – este un sentiment greu de suportat;

  • asociata cu conflicte privind stima si increderea in sine;
  • resimtita ca un discomfort, senzatie puternica si stanjenitoare de a fi in centrul atentiei;
  • este o stare de hiperactivitate fiziologica;
  • se declanseaza cand exista o diferenta foarte mare intre ceea ce ne dorim sa fim la modul ideal si perceptia pe care o avem despre noi insine;
  • in doze mici permite evaluarea realista a fortelor si slabiciunilor proprii;
  • ea include sentimentul neplacut al propriei incompetente sau neputinte;
  • deoarece este greu de suportat, ea devine tinta unor deturnari ce ingreuneaza constientizarea sa (de ex: o ascundem dupa o imagine grandioasa despre sine).

Tristete – arata o suferinta, semnalul ca ceva se afla in dezacord cu noi insine;

  • ne arata ca interior ne tradam, ca adevarul nostru este altul decat cel pe care il prezentam;
  • este si o recunoastere interioara a neputintei;
  • cand ne ingaduim sa o traim (cand ne permitem sa fim tristi datorita unei pierderi) putem sa o depasim mai usor;
  • ea presupune o pauza de reflectie, o gura de aer pentru a merge mai departe, ne poate ajuta sa ne repozitionam fata de noi insine si de lucrurile care nu merg asa cum ne dorim.

Depresie – este o tristete imensa si neacceptata;

  • a ajuns deja un strigat al intregii fiinte;
  • arata faptul ca persoana a pierdut ceva vital din ea insasi, ceva care se cere recunoscut.

Gelozie, posesivitate – sunt insotite mereu de o teama puternica – teama de a pierde dragostea cuiva, teama de a fi abandonat, ne-preferat;

  • arata o intoleranta la singuratate, nevoia de a fi reasigurat continuu;
  • se bazeaza pe mai multe neimpliniri afective (persoana nu se simte demna de a fi iubita pentru ceea ce este, resimte neincredere in sine, devalorizare, pierderea sentimentului de unicitate)

Anxietate – este o dificultate de a regla frica;

  • se manifesta ca o grija constanta si excesiva pentru lucruri neinsemnate, ce acopera alte temeri mai puternice si profunde;
  • se bazeaza pe un sentiment intens de nesiguranta, teama de a fi in pericol.

Sursa: http://revista.bmse.ro/mind/descifrarea-emotiilor/

Va multumesc,

Psiholog  Alina Blagoi