Etapele de dezvoltare psihica

Alina Blagoi - Etapele de dezvoltare psihică a copilului

Psihicul unui copil este intens influentat de dezvoltarea sistemului sau nervos. Se stie ca orice copil se naste cu reflexe instinctive, neinfluentate inca de educatie.
Creierul nou-nascutului are 400 b. Si va evolua pana la cca. 1400 g. Circumvolutiunile la nastere sunt asemanatoare cu cele ale adultului. Principiul se va forma si modifica eventual in functie de conditiile in care traieste copilul.
Cand un sugar ajunge la 4- 5 luni, incepe sa memoreze figura si sunetele vorbirii mamei, incepe s-o iubeasca si nu mai vrea sa mai suga de la o alta femeie. El se bucura la vederea ei si plange daca ea absenteaza.
La varsta de un an memorarea este in progres. Copilul cauta alt obiect pe care-l indrageste si se uita cu atentie in casa la locul unde ar trebuie sa fie. La un an copilul incepe sa denumeasca obiectele si persoanele din casa prin recunoasterea si identificarea lor.
Claritatea, rapiditatea si precizia in judecare depind de educarea lui in familie. Intre un si doi ani pronunta multe cuvinte, unele exprimate gresit, memoria lui devenind mai activa la aceasta varsta copilul isi aduce aminte e unele mancaruri care-i plac sau de unii copii din vecinatate cu care ar vrea sa se joace.
La doi – trei ani memoria copilului devine conditionata: el memoreaza ce-i place, ce-l intereseaza. Unele amintiri il emotioneaza. La varsta aceasta atentia ii este atrasa de tot ce exista in jurul sau: daca apare o persoana straina, prin reflexe el o urmareste cu privirea; daca in apropierea lui se vorbeste, nu va scapa nici un cuvant, daca se pune in preajma lui o sticluta cu apa de colonie, va cauta sursa mirosului. Copilul are insa o atentie instabila, nediferentiata: daca in timp ce asculta ce se vorbeste in alt loc se vorbeste mai tare sau se deschide radioul, atentia sa se va indeparta intr-acolo.
Daca in campul sau vizual apare un obiect necunoscut, lasa tot si-si indeparteaza atentia spre a descoperi obiectul si proprietatile sale. E bine sa fie lasat sa descopere singur parintii intervenind doar in cazuri de judecata eronata sau daca i se cer explicatii suplimentare.
Intre doi si trei ani copilul se orienteaza greu in timp, confunda notiunile de: azi, ieri, maine, mai tarziu, etc. Parintii trebuie sa dea permanent explicatii. In aceasta privinta nu se pot da sfaturi standard ele fiind doar in functie de instructajul pe care copilul l-a primit anterior. Difera de la copil la copil si de la parinte la parinte in masura in care se face inteles de copil. La varsta mica, memoria copilului nu este stabila. Parintii trebuie sa fie preocupati de stimularea memoriei copilului, sa faca eforturi pentru ca acesta sa imagineaza toate cunostintele acumulate anterior. Nimic din ceea ce este necesar sa nu se piarda, ci sa se inmagazineze.
Ca prescolar mic, 4 –5 ani, copilul isi dezvolta memoria voluntara. Este varsta la care el poate intelege si retine multe, poate memora o scurta poezie, poate participa la un joc colectiv necomplicat.
Este varsta cand incepe educarea organizata. Copilul poate intelege si desena din cartile destinate acestei varste. Totusi notiunile abstracte si indemnurile la ratiune, nu sunt inca intelese. Memoria logica se dezvolta dupa varsta de 4 ani. Din aceasta cauza nu trebuie folosite in scop educativ: zicatorile, jocurile de cuvinte, poeziile cu mai multe strofe. Nu toti copiii sunt egali in memorizare. In situatia de prescolar a copilului atentia parintilor trebuie marita.
Suntem in plina perioada de varsta in care se stabilesc „cei sapte ani de acasa”. In general, pana la trei ani este rar ca un copil sa nu fie exagerat de alintat. Este perioada marilor dragalasenii! Doar la 4 ani copilul intelege mai mult decat cred parintii. Are suficienta inteligenta sa observe si sa interpreteze comportarea parintilor fata de el. Are destul vointa pentru a lupta sa faca ce vrea, stie ca insistand obtine ce doreste in general, imita felul de a fi pe care il observa la parinti.
La 6-7 ani copilul merge la scoala el trebuie sa fie apt de o atentie voluntara la cerintele scolii. Parintii au obligatia ca zilnic sa de a copiilor sfaturi pentru indeplinirea obligatiilor scolare. Incep prietenilor intre colegi!
Se imprietenesc intre ei copiii care locuiesc in apropiere, iar cei care stau in aceeasi banca stabilesc o prietenie mai stabila. Emotiile create in cadrul prietenilor devin factori importanti pentru evolutia (sau involutia) ulterioara a copilului.
Scolarul mic trebuie sa aiba de la inceput o conduita pe care parintii sunt obligati sa o controleze si sa o completeze mereu.
La varsta de mic scolar, apar la copiii adevaratele sentimente ale datoriei scolare si sentimentul de comportament cinstit si viata colectiva.
Copiii incep sa se joace in comun: unul cu altul, nu unul langa altul. Jocul nu trebuie sa devina scop in sine si sa actioneze in detrimentul vietii de familie. Jocul trebuie dirijat de adulti pentru a deveni un corolar al disciplinei.
Jocul are locul sau, viata de familie pe al sau, iar scoala este o munca obligatorie pentru copii, asa cum este serviciul pentru parinti.
Fiecare membru al familiei are indatoririle sale. In acest sens, copilul va fi dirijat sa faca mici treburi ale casei. Oameni celebri au ajutat in copilarie pe parinti in munca lor: Shakespeare, Brancusi Verdi, Marie Curie, etc.
Ajutorul dat de scolarul mic in munca casnica il invata sa simta indatoririle legate de casa si de familie si raspunderea legata de executarea ei. Cand scolarul a devenit mai mare si grija pentru familie trebuie sa creasca si mai mult, iar respectul fata de cei din jur trebuie sa fie si mai accentuat. Invatatura la scoala este din ce in ce mai intensa. El trebuie sa invinga piedici, sa depuna eforturi tot mai mari pentru a-si organiza judicios timpul si activitate.
El devine raspunzator de rezultatele sale!
Treptat copilul ajunge mai intai la etapa de prepubertate si, mai apoi, la cea de pubertate.
Pubertatea este perioada din viata copilului in cursul careia organismul ajunge la maturitate biologica. Se produce maturizarea gandirii, cristalizarea vointei, interesul pentru orientarea profesionala, creste simtul de solidaritate si responsabilitatea sociala. Adolescenta, adica perioada de varsta care urmeaza pubertatii, este insotita deseori de tulburari psihice.
Sa luam un exemplu: doi colegi de clasa, asemanatori deci, in ceea ce priveste varsta, pot fi diferiti din punct de vedere fiziologic.
Unul poate fi scund, greoi si lent in miscari, cu tendinta spre somnolenta, celalalt, dimpotriva, slab, inalt, vioi, nervos, iute in miscari si reactii psihice,
Primul are o tiroida lenesa, memorie slaba, reactii neuropsihice incetinite. Este vorba de hipotiroidism trecator sau permanent. Cel de-al doilea are o tiroida cu un tonus functional crescut poate fi insa imprastiat, cu o viteza prea mare a gandiri si reactii inegale e memorie.
Psihicul fiecaruia din acesti doi adolescenti trebuie altfel dirijat.