Exteriorul reflecta interiorul. Lumea in care traim este o oglinda gigantica, oglinda care reflecta mereu aspecte sau parti din noi insine.

49

“Exteriorul reflecta interiorul. Ce inseamna ca exteriorul reflecta interiorul? Inseamna ca lumea in care traim este un fel de oglinda gigantica, oglinda care reflecta mereu aspecte sau parti din noi insine; inseamna ca toti oamenii pe care ii atragem in vietile noastre sau de care suntem atrasi oglindesc aspecte necunoscute, negate sau neasumate de noi insine.

Functionarea acestei legi exclude intamplarea!

In cateva traditii spirituale care au intuit-o se repeta aproape obsesiv ca nimic nu este intamplator. Accidentele, coincidentele, evenimentele neasteptate apar astfel numai datorita ignorantei noastre.

Mai exact, datorita incapacitatii notorii a mintilor noastre de a subintinde ansamblul tuturor factorilor, fizici si nonfizici, care concura la nasterea unui eveniment, la producerea unui fenomen sau a unei intalniri.

Lumea pare a fi dominata de hazard cand, in realitate, este expresia unei armonii incredibile, o potrivire la microsecunda sau nanometru a tot ceea ce se misca, fie acestea particule sau unde de energie.

Legea Oglindirii

Experientele spirituale la varf traite de oameni din cele mai diverse timpuri si culturi sprijina aceasta idee; in “This Is lt”, Alan Watts a rezumat minunat aceasta afirmatie:

“Cel care se afla in aceasta stare a constiintei este coplesit de certitudinea ca Universul, asa cum este perceput in acel moment, este asa cum trebuie sa fie… Mintea este atat de uimita de evidenta si desavarsita potrivire a lucrurilor, asa cum sunt ele, incat nu mai poate gasi cuvinte pentru a exprima perfectiunea si frumusetea acestei experiente. Totul este atat de clar incat lumea pare a fi devenit transparenta sau luminoasa si atat de simplu incat lumea nu poate fi altfel decat patrunsa si ordonata de o inteligenta suprema.”

Universul ne dirijeaza intotdeauna spre acele medii si persoane sau creeaza exact acele circumstante in care putem experimenta ceea ce inca nu acceptam in noi insine, dar a sosit timpul sa o facem.

Este ca si cum inteligenta cosmica ar fi tot timpul cu ochii pe noi, punandu-ne constant in fata sarcinilor noastre de dezvoltare. Si de ce atata neodihna si chin?

Pentru ca doreste sa ne impinga spre totalitate, adica spre acel nivel de integrare launtrica pe care psihologia analitica mai intai si terapia experientiala a unificarii, mai apoi, l-au numit Sinele.

Ce inseamna asta mai concret? Ce sunt acelea sarcini de dezvoltare? Cum adica aspecte neasumate sau respinse din noi insine?

Sa-ti dau cateva exemple! Daca esti un tip care incearca tot timpul sa fie calm, refuzandu-ti astfel furia, vei atrage oameni furiosi in viata ta.

Acesti oameni vor oglindi ceea ce tu contii in inconstient, dar te caznesti sa reprimi. Ei sunt exact ca niste oglinzi, dar nu ale Eului tau constient, ci ale psihicului tau inconstient. Cu cat apararile tale sunt mai puternice, cu atat vor fi create situatii de viata in care tu sa fii mai apropiat de asemenea oameni.

Astfel, fara voia ta, te poti trezi cu un sef sau coleg de birou irascibil si chiar violent, dupa cum te poti indragosti de o persoana foarte libera in manifestarea furiei. Daca esti casatorit si ai o familie, s-ar putea sa constati la sotie sau la unul din copiii tai iesiri necontrolate, inexplicabile.

Daca esti cineva care nu accepta eroarea sau imperfectiunea, vei atrage spre tine persoane sau intamplari care te vor scoate din minti, deoarece numitorul lor comun va fi greseala, uneori chiar greseala flagranta. Este felul in care Universul te obliga sa traiesti experienta acestui aspect neasumat din tine insuti, anume propria ta tendinta de a confunda ceva, de a te incurca, a fi inexact sau a o da in bara.

Tendinta pe care o blochezi inconstient se activeaza puternic in afara ta, facandu-te constient de ea, doar ca la cei din jur.

Daca incerci din rasputeri sa fii o persoana educata si politicoasa, care nu injura niciodata, te vei pomeni lucrand intr-un mediu populat de persoane indelung exersate in aceasta nobila arta. Fara sa vrei vei auzi expresii si aranjamente lingvistice care nu ti-ar fi trecut niciodata prin neprihanitul capsor.

Daca nu esti constient de propria tendinta de a-i judeca pe altii, vei constata stupefiat ca asta pare a fi singura ocupatie a celor din jurul tau. […]

Nesuferita legea asta, nu-i asa? Nu se pune problema sa scapi de ea, intrucat aceasta performanta este imposibila.

Se pune problema sa tii cont de ea si sa o folosesti in avantajul tau tot asa cum, cunoscand banalele legi ale mecanicii sau termodinamicii, le folosesti in favoarea ta. […]

Din clipa in care incepi sa-ti asumi aspectele neconstientizate, se intampla ceva miraculos: universul nu mai trimite acel aspect catre tine.

De ce? Deoarece ceea ce accepti inauntrul tau nu mai e nevoie sa fie creat in afara ta. Scopul a fost atins. Procesul de constientizare si de transformare a inceput.

In conformitate cu legea oglindirii, transformarile din interiorul tau sunt reflectate de schimbarile din afara ta. Nu intotdeauna imediat, deoarece principiul inertiei functioneaza si el. Pe termen lung insa, exteriorul reflecta cu necesitate transformarea launtrica.

Cei care aplica aceste legi in mod constient nu inceteaza sa se mire de consecinte. Din clipa in care o anumita trasatura este acceptata si intra intr-un proces de integrare, persoanele care reflectau aceasta caracteristica fíe dispar pe neasteptate din viata noastra, fie nu o mai manifesta in relatie cu noi. Este ceva uimitor, merita sa incerci!

Exemple: Daca ai un sef foarte autoritar, dupa ce incepi sa-ti accepti propria tendinta de a domina, se poate intampla ca el sa fíe brusc schimbat, sa ramana dar sa nu mai fie dominator cu tine sau tu sa-ti gasesti un alt job, mai bine platit.

Daca ai o sotie obsedata de ordine si curatenie, din clipa in care tu devii mai atent la aceste aspecte, ea devine mai toleranta cu neglijenta ta. Nu te mai bate la cap, nu te mai cicaleste si uneori nici nu mai observa ca ai lasat usile deschise la sifonier sau papucii sunt din nou in colturi diferite ale camerei.

Daca ai un tata rece sau indiferent afectiv si incepi sa transformi propria raceala pe care o manifestai in relatia cu el, vei fi surprins de caldura pe care incearca sa ti-o ofere, ca din senin.

Orice schimbare pe care o faci inauntrul tau schimba ceva in afara ta, creand astfel conditii pentru a debloca sau imbogati o relatie. Este imposibil ca tu sa te transformi, iar relatia cu celalalt sa ramana identica. Daca el sau ea nu sunt capabili sa perceapa aceasta schimbare, viata ii va indeparta pur si simplu din mediile tale de contact. Sau, invers, tu vei iesi gradat din viata lor, fara nici un fel de culpabilitati sau resentimente. […]

A-ti asuma trasaturile pe care celalalt le intrupeaza atat de bine este ca si cum te-ai debransa de la el. Te vei bransa, desigur, la altcineva, deoarece umbra este inepuizabila. Insa pentru aspectul pe care l-ai integrat nu mai ai nevoie de o oglinda. Persoana care-ti servea ca oglinda va pleca din viata ta sau va inceta sa se comporte in acel mod cu tine.

Anumite genuri de persoane sau de situatii apar periodic in viata noastra deoarece sunt chemate de noi, mai exact de acele aspecte din noi care, fiind permanent respinse, se consteleaza in umbra. De acolo actioneaza aidoma unor magneti, ghidandu-ne inconstient spre anumiti oameni si evenimente specifice. Nimic nu este intamplator, nu voi inceta sa repet. Noi gravitam, in mod natural, spre aceia care ne reflecta umbra. Acest adevar este cum nu se poate mai clar in relatia de cuplu. Aceste relatii promit cea mai mare fericire dar, pana una-alta, scot la iveala cele mai neintegrate emotii si cele mai primitive apucaturi.

Din punctul meu de vedere, nu exista o relatie mai alchimica. Daca o relatie de cuplu nu trece prin momente grele, critice, aceea este o relatie cu un slab nivel de intimitate. Cand cei doi se apropie foarte mult, tot ce a fost cu grija ascuns sau reprimat iese la suprafata. Este logic sa se intample asa. Orice relatie adevarata si intensa declanseaza conflicte si frictiuni, are momente foarte dificile, uneori de cosmar. Aceste situatii sunt asemenea unor rascruci. Ele deschid calea spre deriva, izolare sau divort sau, dimpotriva, ii imping pe cei doi parteneri spre restructurari profunde ale personalitatii. Cei care au suficienta maturitate launtrica pentru a face fata furtunilor si uraganelor din viata de cuplu se descopera ulterior ceva mai aproape de completitudinea lor, mai apti sa se accepte si mai pregatiti sa se iubeasca fara conditii.

Se pare ca singura dorinta a Universului este ca noi sa fim intregi, iar asta il face neobosit in a ne trimite persoane care sa manifeste puternic aspectele pe care noi le negam sau refuzam sa le recunoastem.

Se pare ca scopul ultim al spiritului nostru este sa devina intreg, motiv pentru care atrage in vietile noastre tot ce e necesar pentru a trezi sau activa acele parti adormite sau sechestrate prin adancimile inconstientului.

Daca chiar asa stau lucrurile, legea oglindirii serveste de minune acestui scop. Ca orice lege, ea functioneaza continuu, deci inclusiv in somn, cand se intampla sa visam actiuni pe care, in stare de veghe, nu le-am face nici in ruptul capului.

Legea oglindirii este, tehnic vorbind, o lege a rezonantei, deoarece creeaza situatii si pune in legatura persoane intre care exista afinitati.

Altfel spus, persoanele care vibreaza pe aceeasi lungime de unda, indiferent daca sunt constiente sau nu, se atrag una pe cealalta. Uneori atractia inconstienta este repolarizata in constient ca respingere, dar asta nu trebuie sa ne induca in eroare.

Respingerea nu exista fara atractie! Poti fi atras de o persoana foarte creativa deoarece ea dinamizeaza in tine propria ta creativitate, dar la fel de bine poti fi atras inconstient de o persoana ce-ti manifesta tendintele depresive, respingand-o la nivel constient, adica incercand zadarnic sa te descotorosesti de ea. Daca vei reusi sa o indepartezi cu forta, in scurt timp in viata ta va aparea o alta persoana, cu aceeasi caracteristica.

“Parca e un facut”, vei spune si sa stii ca nu gresesti. Inconstientul tau, in colaborare cu inconstientul celeilalte persoane, “aranjeaza” aceasta intalnire.

Nu stiu cat de clar e pentru tine, dar eu m-am convins ca traim intr-o lume magica. Tot ce se intampla e tesut in laboratoarele inconstientului si are un sens pe care il numesc spiritual: sa ne cunoastem, sa ne asumam pe deplin si sa ne manifestam creator potentialul.

Nu cred ca exista vreun suflet care sa nu tanjeasca dupa aceasta implinire, singura diferenta fiind ca, in cazul unora, acest dor este inca plapand sau imperceptibil.

Exteriorul reflecta interiorul…Exteriorul reflecta si ceea ce iti faci tie insuti, reflecta atitudinile si paternurile de interactiune dintre diferite parti ale fiintei tale. Astfel, vulnerabilitatea pe care nu ti-o accepti nu o vei accepta nici in exterior. Blandetea pe care ti-o reprimi o vei respinge si in afara ta. Nevoile pe care le condamni la tine le vei condamna si la altii.

La celalalt pol, dragostea plina de grija pe care o oferi partilor mai copilaresti si fragile din tine insuti, o vei manifesta si in afara ta. Respectul pe care ti-l porti se va regasi in respectul pentru cei din jur. Capacitatea de a te ierta va fi reflectata de puterea de a-i ierta pe cei care gresesc.

Ceea ce faci in exterior este precedat de ceea ce faci in interior. Actiunile externe sunt un fel de fotografie a actiunilor interne. Nu poti fotografia ceea ce nu exista. Este exclus sa fii bland in exterior, daca esti crud in interior. Blandetea ta va fi doar o masca, o poveste de adormit copiii. Nu ii poti respecta pe cei din jur daca pe tine te dispretuiesti. Respectul tau va fi o simulare. Nu vei iubi pe nimeni daca nu stii sa te iubesti pe tine insuti. Un om care isi iubeste Sinele este imposibil sa nu iubeasca si Sinele semenilor sai. Poate ca actiunile lui nu sunt spectaculoase sau sunt greu de inteles, dar natura lor nu poate fi decat binefacatoare.

Scindarile si conflictele interne se reflecta in relatii dificile, incarcate de trairi ambivalente. Separarea de aspectele din tine insuti se reproduce in separarea de aceleasi aspecte din ceilalti. Felul cum te raportezi la ceilalti oglindeste felul cum te raportezi la aspectele corespondente din tine insuti. Aceste raporturi pot fi intr-adevar, percepute si interpretate gresit, prin filtrul asteptarilor si nevoilor personale.

Un observator lucid va sti insa sa le distinga natura autentica.

Pentru cei constient orientati spre evolutie, legea oglindirii este un prieten nepretuit. De fiecare data cand in viata ta apare o persoana sau o situatie noua, fara sa fie vorba de ceva pasager sau nesemnificativ, ai ocazia sa meditezi pentru a afla ce atitudine este oglindita. Pur si simplu nu ai timp sa te plictisesti, in cazul in care ai invatat sa-ti tii constiinta treaza.

De cate ori te observi implicat emotional intr-o relatie cu o persoana, pe o durata de timp deja semnificativa, intreaba-te:

Ce incearca acest om sa ma invete?

Ce aspect din mine insumi intruchipeaza?

Daca vei sti sa raspunzi la aceste intrebari, relatia ta cu acel om se va armoniza sau traiectoriile voastre vor inceta spontan a se mai intersecta. Asta nu inseamna ca-l vei uita sau ca vei tanji dupa el. Daca ai inteles mesajul pe care-l purta special pentru tine, sentimentul tau va fi de recunostinta. Daca n-ai inteles aproape nimic, acel om sau cineva similar va reveni pana cand vei intelege. Asta s-ar putea sa dureze, dar rabdarea lui Dumnezeu este nemarginita!”

Fragment din cartea „Umbra” de Adrian Nuta

Va multumesc,

Psiholog Alina Blagoi