Gandurile toxice: cum dauneaza si cum sa le eviti

0.2

Tu despre ce discuti cu cei apropiati? Ce ti se spune la telefon despre alti oameni?

Majoritatea dintre noi sunt obisnuiti cu fluxul negativ de informatie: preturile cresc, sanatatea e tot mai rea, cineva a murit, altcineva a nimerit in accident si tot asa. Dar cum ne influenteaza toate acestea viata? Isi spune istoria o tanara pe nume Ana.

Recent am implinit 32 de ani. Chiar de dimineata m-a sunat mama ca sa ma felicite. Dupa ce mi-a urat numai de bine, m-a impins pacatul s-o intreb ce mai face. Dupa o rasuflare adanca a inceput:

 – Il tii minte pe unchiul fostei tale colege de clasa, Irina? Iata a murit din cauza gerului nu departe de casa noastra. Iar vecinul nostru Ionel, a aflat ca al treilea copil nu este de la el si si-a taiat venele. Este la reanimare. Iar tanti Maria…

Draga mea mama, cum crezi ca o sa ma simt eu de ziua mea, dupa toate aceste noutati auzite de la tine? Ce dispozitie crezi ca voi avea ca sa merg sa sarbatoresc. Desigur ca imi pare rau pentru toate aceste necazuri, dar chiar trebuia sa mi le spui? Doar nu ti-am cerut.

Dupa aceasta convorbire mi-am dat seama ca toate discutiile mele cu mama sunt cam de acelasi gen. Sincera sa fiu, imposibilitatea de a fi fericita este o caracteristica de familie. Pentru noi parca nu exista noutati pozitive.

Despre faptul ca informatiile pot fi toxice, sunt scrise sute de carti.

Iata, de exemplu, in cartea „Parintii toxici” de Susan Forward se spune:

„Parintii pun in noi seminte, care marcheaza relatia noastra cu lumea si aceste seminte cresc odata cu noi. In unele familii acestea sunt seminte de iubire, respect, independenta, iar in altele sunt seminte de frica, indatoriri false si vinovatie”.

Toxicitatea se ascunde dupa diverse masti si pentru multi oameni acest comportament este o metoda de a atrage atentia, de a manipula copilul, de a-si justifica inactiunea.

Din fericire, gandirea este ceea ce crestem singuri, ea nu nu este transmisa ca mostenire. Ea poate fi schimbata, dar printr-un proces foarte indelungat.

Susan Forward recomanda sa ne instituim niste granite, chiar si in comunicarea cu cei apropiati. Trebuie sa fim independeti din punct de vedere emotional si sa nu le permitem celorlati sa ne influenteze negativ.

Multa vreme eu am acceptat ceea ce-mi spune mama ca un lucru firesc, inevitabil si asta m-a facut si pe mine la fel de nefericita ca si ea. Pur si simplu nu am avut de la cine sa invat sa ma bucur.

Am decis ca de azi inainte ii voi spune mamei sa-mi impartaseasca doar noutatile bune. Stiu ca va fi greu, poate ca o perioada nici nu va sti ce sa-mi spuna, insa numai asa ma voi putea bucura de viata.

Sursa: http://eushtiu.com

Va multumesc,

Psiholog Aina Blagoi

  • No Posts