Metode si tehnici de tratament

Alina Blagoi - Metode de relaxare

Ce este relaxarea?

Relaxarea se bazeaza pe un sistem de tehnici mentale si musculare stiintifice care duc la reducerea incordarii, a anxietatii, depresiei, stresului.
Un factor care contribuie la prezenta tulburarilor psihice in ziua de azi este stresul, trairea unor stari de anxietate, ingrijorare, fobie, tulburari psihosomatice.
Nu este suficient ca un client sa se poata avea abilitatea de a se relaxa, acesta trebuie sa fie capabil sa se relaxeze atunci cand o doreste, mai exact trebuie sa stapaneasca tehnica si s-o utilizeze la nevoie.

Beneficiile relaxarii:

• trairea unei stari de bine la nivel senzorial si mental
• eliberarea de gandurile care va agita
• eliberarea de gandurile negative
• ameliorarea tulburarilor psihosomatice-ulcer, gastrita, colon iritabil, astm, alergii, etc.

Tipuri de tehnici de relaxare:

1.Training-ul autogen

Trainingul autogen este o tehnica de relaxare realizata de psihiatrul german Schultz si publicata pentru prima data in 1932. Tehnica de relaxare numita training autogen implica practicarea zilnica timp de 15 minute a vizualizarii care induce starea de relaxare. Tehnica conduce la atingerea unei stari launtrice de profunda relaxare fizica si psiho-mentala.
Trainingul autogen este o metoda de relaxare profunda, verificata si fundamentata stiintific.
Trainingul autogen isi propune relaxare la nivel fizic, psihic si mental:
• diminueaza si poate elimina in mare masura stresul si efectele lui
• reduce anxietatea
• elimina tulburarile de somn
• creeaza echilibrare energetica
• creeaza echilibrare emotionala
• imbunatateste activitatea digestiva
• imbunatateste activitatea inimii
• scade presiunea sanguina
• imbunatateste sistemul imunitar
• restabileste echilibrul intre sistemul nervos simpatic si parasimpatic

2. Relaxarea progresiva a muschilor

Metoda de relaxare progresiva a muschilor a fost elaborata la inceputul anilor 1920 de catre Edmund Jacobson. Acesta a descoperit ca fiecare tensiune musculara este asociata cu o tensiune psihologica.
O tehnica de relaxare usor de invatat si eficienta in “relaxarea musculara progresiva”. Se numeste progresiva, pentru ca in timpul exercitiilor se face trecea de la un grup de muschi la alta.
Metoda incordarii si relaxarii alternative a diferitelor grupe musculare produce o stare de relaxare profunda, benefica mai ales in cazul in care anxietatea provoaca tensiune musculara accentuata. Principiul care sta la baza acestei tehnici a fost formulat, inca de la inceput, de E. Jacobson, care spunea ca: „O minte anxioasa nu poate exista intr-un corp relaxat.”
Metoda de relaxare progresiva este utila in tratarea unor tulburari precum anxietatea sau depresia.

3. Exercitii de respiratie

Respiratia este o functie fiziologica vitala, care se desfasoara fara sa fie nevoie de prea mult control constient. Atunci cand avem o stare de agitatie, suntem speriati sau nervosi, avem tendinta sa respiram rapid, sacadat, neregulat si superficial, umpland cu aer doar pieptul (partea superioara a plamanilor). Acest tip de respiratie este numita respiratie toracica. Respiratia toracica nu asigura un aport suficient de oxigen, deoarece doar o parte a plamanilor se umple cu aer. Senzorii chimici ai plamanilor detecteaza nivelul dioxidului de carbon, iar in cazul unei cantitati mai mici de oxigen transmite un mesaj creierului.
Un nivel ridicat de dioxid de carbon sau un nivel scazut de oxigen este interpretat de creier ca o nevoie suplimentara de oxigen. Creierul raspunde automat prin marirea ratei respiratiei, pentru aprovizionarea cu oxigen. Se ajunge, astfel, la hiperventilatie, adica o respiratie accelerata, intretaiata, cu senzatia de oprire a respiratiei, de sufocare. Hiperventilatia scoate brusc dioxidul de carbon din organism, balanta chimica se dezechilibreaza, avand loc o supraoxigenare. Acest proces duce la aparitia senzatiei de amorteala si de furnicaturi ale buzelor si ale varfurilor degetelor de la maini si de la picioare, aparitia palpitatiilor, puls ridicat, transpiratie, dureri pectorale, ameteala, zgomote in urechi etc. Toate aceste reactii fiziologice sunt interpretate ca fiind semne ale unui pericol si se declanseaza un raspuns din partea organismului de tipul atacului de panica.
Fiecare respiratie, in stare de relaxare, are echivalentul unei jumatati de litru, insemnand a zecea parte din volumul plamanilor, care este de 5 litri. Aceasta inseamna ca o buna parte din aerul folosit ramane in plamani. Astfel, este nevoie de un proces constant, continuu, de inlocuire a dioxidului de carbon cu oxigenul din afara. Tipul de respiratie care asigura acest aport constant de oxigen este cea diafragmatica, numita si respiratie abdominala. Atunci cand respiram abdominal, umplem partea inferioara a plamanilor, respirand mai profund, mai rar, inspirand, astfel, un volum mai mare de aer, implicit si de oxigen. In mod natural, respiram abdominal atunci cand dormim si cand suntem relaxati; bebelusii respira abdominal.

Metodele folosite sunt fundamentate stiintific si exclud cu desavarsire abuzurile, lezarea integritatii fizice sau psihice, a demnitatii si a onoarei persoanelor.