Nu vedem lucrurile asa cum sunt ele, vedem asa cum suntem noi.

0000-1

Imagineaza-ti ca, intr-o buna zi te trezesti intr-o lume populata aproape in intregime de uriasi. La inceput, vei fi, cu siguranta, inspaimantat de urletele asurzitoare scoase de acestia si aceasta senzatie suparatoare te va insoti pentru tot restul vietii. Dupa un timp, vei observa ca multi uriasi par prietenosi si ca unul dintre ei este amabil si interesat de siguranta si bunastarea ta.

Apoi imagineaza-ti ca, intr-o zi, fara vreun motiv anume, uriasul in care ai ajuns sa ai deplina incredere tipa la tine, te ameninta, ba chiar te loveste. Cum sa te mai simti vreodata in siguranta in lumea uriasilor? Trebuie sa existe niste legi ale locului sau reguli pe care le-ai putea invata si care te-ar putea ajuta sa supravietuiesti…

Intr-o zi intalnesti si alti oameni la fel de mici ca tine. Iti seamana si, in compania lor te simti imediat mai in siguranta. Unii dintre ei sustin ca stiu legile locului si ti le impartasesc. Alaturi de cunostiintele acumulate prin observarea uriasilor, acestea te vor ajuta sa iti dai seama ce trebuie sa faci si ce nu trebuie sa faci pentru a fi in siguranta.

Faci asa cum ti se spune. Este mai usor sa te intelegi cu cineva daca ii canti in struna. Nu plangi. Nu te lupti. Inveti. Iti iei o sluja! Faci asa cum ti se spune. Te casatoresti. Faci copii care te vor sprijini la batranete. Faci asa cum ti se spune.

Lista creste din ce in ce mai mult pe masura ce corpul tau candva micut, devine din ce in ce mai mare(hranit fara indoiala de mancarea speciala produsa in lumea uriasilor) si, in final, ajungi sa iti dai seama ca nu mai exista uriasi.

Apoi, intr-o zi, te trezesti si vezi o creatura micuta uitandu-se la tine. S-a trezit in lumea uriasilor. Si pentru ca o iubesti, incepi sa o inveti tot ce ai invatat la randul tau despre cum sa supravietuiesti in aceasta lume a uriasilor.

Si astfel, ciclul se perpetueaza…

Va multumesc,

Psiholog Alina Blagoi