D-nule Rus: „Toate femeile sunt curve, in afara de mama si sora mea. Totusi, sunt si ele femei.” (Napoleon)

Large Blog Image
Familia este celula vietii, este modelul de siguranta si apartenenta la grup, este mediul in care copilul se naste, traieste primii ani ai existentei personale, se dezvolta si se formeaza pentru viata. Este dovedit stiintific faptul ca primii ani de viata ai copilului sunt vitali in stabilirea starii de bine fizic si emotional de mai tarziu si in cele din urma, pentru dezvoltarea intelectuala. Din aceasta cauza, mediul in care creste si se dezvolta copilul trebuie sa fie afectiv, sa ofere siguranta si sa fie stimulativ.
Orice modificare pe care familia o suporta isi pune amprenta asupra dezvoltarii copilului si a modului in care reuseste sa se adapteze la noua realitate.
Separarea parintilor, plecarea unuia dintre ei in strainatate sa munceasca, este privita de copil ca pe o pedeapsa, iar sentimentul central este abandonul. Astfel, copilul poate fi furios, trist, violent, se poate izola, poate fi in conflicte cu ceilalti copii. Separarea este simtita de catre copil ca pe un dezastru, o tragedie. Parintii, de multe ori, ii se explica copilului ca plecarea este o forma de existenta, o modalitate prin care se incearca sa i se ofere o alta alternativa a vietii, ca vor avea o viata mai buna! Disperarea, lipsurile, certurile ii determina pe partinti sa ia o astfel de decizie. Sunt constienti de schimbarile la care se supun, si totusi cauta alternative sa le ofere mai mult acestor copii.
Se da o foarte mare importanta la cum si ce traieste copilul atunci cand unul dintre parinti este plecat in strainatate. Dar oare s-a gandit cineva, ce simte acel parinte cand este nevoit sa-si paraseasca tara pentru „a trai mai bine”? S-a gandit cineva ce durere este ca se deslipeste de familie si ca se simte neputincios, ca la el acasa, nu poate sa traiasca decent? S-a gandit cineva, cate nopi nedormite si zile nemancate a avut acel parinte? Cat de disperat a fost de a luat acest drum? Sau cat de neputincios s-a simtit ca nu poate sa le ofere membrilor un trai decent?
Este greu de inteles, atat atimp cat nu treci prin „foame”, „durere”, „disperare”, „neputinta”, „anxietate”, „depresie”.
Lipsa locului de munca stabil, lipsa banilor indeajuns sa se traiasca decent, stresul zilnic, a faptului ca maine nu se stie daca am cu ce sa-mi platesc rata, intretinerea, sa-mi iau mancare duc la cautatrea de solutii rapide care sa iti dea sperenta ca „maine” va fi mai bine si ca pot sa ma ridic singur din „intunericul” pe care-l traiesc zilnic. Cei care pleaca, doresc sa gaseasca „luminita de la capatul tunelului” pentru a scapa de impovararea de zi cu zi! Cei mai multi dintre ei, din cauza tensiunulor, a neintelegerilor, a neajunsurilor, a disperarii, se indreapata catre o ultima solutie: „plec in strainatate sa scap de durere!!!”. Este adevarat ca nu este o durere fizica, ci una mentala, dar care nu are o rezolvare pana cand aceasta nevoie stringenta nu este satisfacuta, indeplinita. Aceasta durere mentala este atat de puternica incat ai sentimentul ca nu mai poti, ca esti blacat, te simti paralizat. Te uiti in jurul tau si simti cum temerile te cuprind si nu mai ai scapare din aceasta capcana a vietii! Vrei sa fugi, si nu ai unde. Apoi, cu disperare cauti o gaura de sarpe sa te ascunzi, dar nu o gasesti! Tremuri, plangi, te plangi, dar nu te aude nimeni! E un tipat de disperare, dar nimeni nu te ajuta! Si oare de ce?
Pentru ca „avem o tara ca-n afara”? Pentru ca staul face eforturi sa ofere solutii, alternative pentru a fi bine pentru toti? Pentru ca nu exista coruptie si doua paturi sociale (bogati si saraci)? Pentru ca orice ti-ai dori sa faci te izbesti de relatii, pile, sau mai nou asa numitele „recomandari”?
Va intreb pe dumneavoastra, doamnelor si domnilor, ce ati alege: sa plecati in stainatate, sa munciti pe 1500 euro si va achitati ratele, cu riscul separarii de sot/sotie pentru o perioada de timp, sau sa ve certati, agresati psihic si fizic unul pe altul, sau sa divortati ca aceleasi neajunsuri va sunt „in coaste”, sa abandonati lupta cu viata si sa ramaneti in acelasi loc, cu aceleasi probleme, cu aceleasi griji?
Eu sunt sigura ca ati prefera sacrificiul gasirii unui loc de munca in starinatate, si unirea familiei la un moment dat! Si stiti de ce? Pentru ca SPERANTA este cea dupa care ne ghidam, este soarele in jurul caruia ne invartim in fiecare milisecunda in care traim! Traim cu SPERANTA ca va fi „mai bine”, ca „vom scapa in sfarsit de stres”, ca „vom avea stricul necesat”.
D-nule Rus ati trait vreodata disperarea, lipsa si neajunsul? Ati simtit CHINURILE anxietatii si depresiei? V-ati pus vreodata intrebarea: „Noi ce mancam acum! Nu maine! Nu poimanine! ACUM!!!”
Sunt sigura ca aceste familii s-au intrebat!
Poate o parte din copiii acestor familii monoparentate se dezvolta cu dezechilibre, cu lipsa de afectiune din partea unuia din membrii, poate ajung „golani”, dar tot ei, sunt produsul unei societati dezechilibrate, fara coerenta si plina de coruptie! Este frustrant, dureros si de neinteles cum unii pot avea si altii nu. Acesti „golani” sunt viitorul pe care tot noi il facem, pe care noi il construim si-l promovam.
Cat despre „curvele” de mame … ?!!
Cum credeti ca le este acestor femei care cauta sa aiba in familie dublul rol: de mama si de tata? Ce credeti ca simt si cum credeti ca traiesc ele? Sunt FERICITE? Sunt multumite de despartire? Le este mai bine, mai usor?
Din experienta mea de psiholog, nu de putine ori mi-a fost sa aud, din partea barbatilor, faptul ca o femeie care nu doreste o relatie cu el „este o curva!”. Sau ca „oricum toate sunt niste curve!” Si oare de ce? Pentru ca orgoliul i-a fost ranit si pentru ca a fost refuzat. Aceste cuvinte jignitoare aduse la adresa femeii sunt un mod aparare, de intarile a egoului. Fac parte din mecanismele de aparare a barbatului slab, neputincios, meschin si misogin!
L-as intreba pe D-nul Rus: „Ati avut vreo dorinta ascunsa (ma refer la intretinerea unei relatii sexuale) cu vreo femeie a carui sot este plecat in strainatate si nu a raspuns avansurilor dvs?” V-ati dorit ca aceasta sa raspunda „poftelor” dvs. si ati fost refuzat? Sau ati fost incurcat de „golanul” de fiu, care, pentru „curva de ma-sa„, cantarea mai mult si ati fost refuzat?”

D-nule Rus: „Toate femeile sunt curve, in afara de mama si sora mea. Totusi, sunt si ele femei…” (Napoleon)

Cu drag si empatie fata de toti cei plecati din tara,
Psiholog Alina Blagoi