Oamenii vin si pleaca din viata noastra ca trenurile, iar in gara sufletului nu stationeaza decat atat cat au nevoie.

12345

Ne-am invatat sa plangem dupa oameni. Plangem pentru ca nu-i mai avem langa noi, plangem din invidie ca ii are altcineva. Plangem cand nu ne baga in seama, plangem cand nu ne lasa in pace. Plangem pana si dupa oameni pe care nu i-am avut niciodata.

Cred ca daca am plange PENTRU ei si CU ei, atata vreme cat inca ii avem aproape, n-ar mai fi nevoie sa-i plangem cand pleaca. Pentru ca n-ar mai pleca.

E obligatoriu sa intelegem ca nu tot ce pierdem este o pierdere.

Plus ca nimeni nu pierde pe nimeni, pentru ca nimeni nu poseda pe nimeni. Nimeni nu fura pe nimeni, pentru ca a parasi e o alegere constienta. E adevarat ca oamenii pot fi influentati, dar depinde numai de ei daca pleaca sau nu.

Oamenii vin si pleaca din viata noastra ca trenurile, iar in gara sufletului nu stationeaza decat atat cat au nevoie. Sau cat avem noi…

Si fiecare isi cauta gara care ii place. Unii tin cont de aspectul exterior, altii de cat de bine se simt acolo. Unii cauta gari curate, sau pustii, altii prefera garile cu aurolaci.

Fiecare gara atrage omul care ii seamana, care se integreaza cel mai bine in peisaj… Uneori, mai uitam bagaje prin garile altora, si le producem suferinta. Iar ei se amagesc cu speranta ca intr-o zi o sa ne intoarcem dupa ele. Dar nimeni nu se mai intoarce!

Si tot trecand prin zece mii de gari, ne trezim ca ajungem la destinatie fara bagaje. Saraci. Pentru ca am pierdut totul pe drum.

In viata e dupa preferinte. Un pastor spunea ca familia ti-o da Dumnezeu, dar prietenii te lasa sa ti-i alegi singur. Si atunci de ce suferim? Pentru ca nu alegem corect! Pentru ca alegem in functie de ce izbeste ochiul. Frumusete. Bani. Faima. Masini. Functii.

Nu prea se mai uita nimeni la suflet. A devenit deja ceva prea neinsemnat ca sa mai fie luat in considerare. Sufletul e uitat, undeva, intr-un colt, precum Cenusareasa…

Cine-si face multi prieteni o face spre paguba lui (Prov. 18:24). De ce? Pentru ca tot ce e la gramada nu e verificat bine. E ca o punga de grau. Cine sta sa aleaga fiecare bob in parte si sa-l verifice?! Nimeni… Asa te trezesti cu neghina, pietre, pleava; si prea putin grau…

Daca lasam accesul liber oricui, evident ca isi vor face toti de cap! Si fiecare fapta isi are consecintele ei. Vai de cel ce se increde in om! E blestem! (Ieremia17:4)6

Poate ca oamenii nu se uita usor, sau nu se uita niciodata, dar sigur se poate invata sa traiesti fara ei. Cei de care avem cu adevarat nevoie nu vor pleca niciodata, pentru ca nimeni nu primeste de la Domnul o cruce mai grea decat o poate duce.

Imprieteniti-va cu oameni care se tem de Dumnezeu! Compania lor va fi spre folosul sufletelor voastre. Sunt rari oamenii carora le mai pasa de sufletele altora, pentru ca nici de sufletul lor nu le mai pasa la prea multi.

Cautati ca prin tot ce faceti sa imbogatiti pe altii!

Nu tineti cu dintii de relatii care nu-si au rostul, care va fac mai mult rau decat bine! Dar nici nu rupeti firul prieteniei din orice. Chiar daca l-ati lega mai tarziu, nodul va ramne pentru totdeauna…

Nu alergati dupa oamenii care pleaca din viata voastra! Daca prezenta lor v-ar fi fost absolut necesara, n-ar mai fi fost nevoie sa plece. Nimic nu e la intamplare…

Dar inainte de toti si toate, imprieteniti-va cu singurul care nu va va dezamagi niciodata: Dumnezeu!

Sursa: Sefora Geanta- https://www.ciresarii.ro/index.php/oamenii-plang-adeseori-degeaba-sefora-geanta/

Va multumesc,

Psiholog Alina Blagoi