Povestea celor doi lupi – Poveste terapeutica

1.2

Exista o veche istorisire a indienilor Cherokee despre capetenia unui mare sat.

Intr-o zi, acest conducator se hotaraste ca venise ziua sa-l invete pe nepotul sau preferat ce inseamna viata.

Il duce la padure, il aseaza sub un arbore batran si ii explica:

“Fiule, in mintea si in inima fiecarui om s-a dus o lupta – o lupta care dainuie si astazi.

Chiar daca eu sunt conducatorul batran si intelept, capetenia poporului nostru, aceasta lupta se poarta si in interiorul meu.

Daca nu stii ca ea are loc, te va aduce in pragul nebuniei. Nu vei sti niciodata in ce directie sa te indrepti.

Uneori vei castiga in viata dar, mai apoi, fara sa intelegi de ce, vei descoperi ca te-ai ratacit, ca esti derutat si ti-e teama ca poti pierde toate lucrurile pentru care ai muncit din greu.

Adeseori vei crede ca faci ceea ce trebuie, iar apoi vei descoperi ca faceai alegerile gresite.

Daca nu intelegi fortele binelui si ale raului, ale vietii colective si ale celei individuale, ale sinelui adevarat si ale celui fals, vei trai mereu o viata lipsita de liniste.

Este ca si cum in mine ar trai doi lupi imensi: unul alb si unul negru. Lupul alb este bun, bland si inofensiv.

El traieste in armonie cu tot ceea ce se gaseste in jurul lui si nu se simte atacat atunci cand nimeni n-a avut aceasta intentie.

Lupul bun, stabil si puternic datorita faptului ca intelege cine este si de ceea ce este capabil, lupta doar daca e corect sa o faca si cand trebuie, pentru a se proteja pe el sau pentru a-si apara familia (si chiar si atunci, o face cu masura).

Are grija de toti ceilalti lupi din haita si nu se comporta niciodata altfel decat este.

Dar in interiorul meu traieste si un lup negru, iar acesta este foarte diferit. El este agitat, manios, nemultumit, invidios si temator.

Pana si cel mai neinsemnat lucru il face sa izbucneasca intr-o criza de furie. Se lupta cu toata lumea, tot timpul, fara niciun motiv.

Nu poate gandi limpede, pentru ca lacomia de a avea mai mult, mania si ura il coplesesc. Dar este o manie inutila, fiule, deoarece aceasta manie nu va schimba nimic.

El cauta cearta oriunde merge si, de aceea, o gaseste cu mare usurinta.

Nu are incredere in nimeni si nu are prieteni adevarati.”

Batranul intelept a ramas in tacere pentru cateva clipe, lasand povestea celor doi lupi sa patrunda in mintea tanarului sau nepot.

Apoi, s-a aplecat usor in fata, a privit adanc in ochii nepotului si i-a marturisit:

“Uneori, mi-e greu sa traiesc cu cei doi lupi in mine, fiindca ambii se lupta cu inversunare, pentru a pune stapanire pe spiritul meu.”

Pironit locului de povestea bunicului, baiatul se agata de hainele lui si il intreba pe nerasuflate:

“Care dintre cei doi lupi va invinge, bunicule?”

Cu un zambet cunoscator si o voce ferma, puternica, batranul ii spune: „Cel pe care-l voi hrani”!

Sursa: De ce oamenii buni fac lucruri rele? – Debbie Ford

Va multumesc,

Psiholog Alina Blagoi