Somnul si visul

Alina Blagoi - Somnul si visul

Somnul este o stare fiziologica periodica si reversibila, caracterizata prin suprimarea temporara a constiintei, prin abolirea partiala a sensibilitatii si incetinirea functiilor vietii organice (ritm respirator, ritm cardiac, relaxare musculara, scaderea temperaturii cu aproximativ 0,5 grade C, scaderea functiilor secretorii).
Vis este un termen care descrie experienta subconstienta constand dintr-o succesiune de imagini, sunete, idei, emotii si alte senzatii care apare, de obicei, in timpul somnului, dar mai ales in cazul tipului de somn in care ochii se misca (somn paradoxal). Capacitatile cognitive, precum gandirea si memoria, sunt secundare, persoana care doarme percepand psihic si emotional evenimentele petrecute in vis ca elemente reale petrecute aievea.

Imaginatia se defineste ca un proces cognitiv complex de elaborare a unor imagini si proiecte noi, pe baza combinarii si transformarii experientei. Imaginatia, fiind un proces complex se desfasoara in diferite forme. S-au folosit nenumarate criterii de clasificare, dar principalul motiv este prezenta intentionalitatii in actele imaginative. Astfel s-au grupat urmatoarele forme:
1. imaginatia involuntara: visul din timpul somnului;
2. imaginatia voluntara: visul de perspectiva.
Somnul nu este o activitate uniforma; exista mai multe stadii de somn si unuia dintre aceste stadii ii corespunde activitatea plina de mister, si anume visul. Omul stie ca viseaza inca de la inceputurile omenirii, dar doar dupa 1957 s-au putut identifica perioadele de somn paradoxal. Primul care incearca sa situeze visul in somn, de a-l dota cu o structura temporala este Alfred Maury, care era profesor la un colegiu in Franta. In epoca se spunea ca spiritul imaterial calatorea in toate sensurile, in timp ce corpul suporta “moartea periodica” a somnului. El a considerat visul ca un accident episodic, o faza intermediara intre somn si trezire. Dupa unele statistici: 80% isi amintesc ceea ce viseaza, dar 20% nu cred ca viseaza. Ei viseaza in fiecare noapte, dar o clipa fugitiva a visului sterge des amintirea a toata activitatea, poate pentru ca creierul trezit a uitat sau nu a acceptat scena. Initiat de Aristote pentru care visul nu e altceva decat o activitate a sufletului in timpul somnului (fara a fi vreo comunicare cu Dumnezeu), curentul psihologic va primi amploare la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea. Pentru unii stimulii externi sau interni sunt sursa halucinatiilor visului. Alfted Maury, la inceputul secolului, trezind la intervale regulate unele persoane pe parcursul somnului, remarca ca rar obtine ca persoanele sa-si aminteasca visul, deci conceptul unei activitati permanente pe parcursul somnului este infirmata. Pentru Alfred Maury visul devine un fenomen episodic sau riscant care survine atunci cand somnul este mai lejer. Fenomenul de vis devine deci dependent de calitatea somnului si de interactiunea cu trezirea.
Visul (verificat prin trezirea repetata a unor persoane) revine pentru o perioada de 20-25 minute, separate de intervale de 90 minute. Deci visul devine a treia stare a creierului, atat de diferita de somn ca somnul de trezire. Nu s-a putut avea certitudinea ca acest stadiu exista si la pesti, amfibieni, reptile si poate chiar la crocodili. In schimb, pornind de la pasari si ajungand la mamifere, la toate apare visul: gaina viseaza 25 minute in fiecare noapte, cimpanzeul – 90 minute si omul -100 minute; campioana visatorilor este pisica domestica care viseaza 200 minute pe zi. Visul poate fi considerat un avantaj prin faptul ca, pe de o parte reprezinta momentul cel mai important de pe parcursul somnului.
S-a realizat prin treziri repetate inainte de a visa, ca subiectul se trezeste complet neodihnit. Deci visul reprezinta perioada de odihnire a creierului. Somnambulismul survine de fapt, in timpul stadiului de somn lent, profund la copii sau adolescenti. Se interpreteaza ca o trezire incompleta a creierului; individul este atunci capabil de a face numeroase gesturi bine coordonate, dar nu isi aminteste nimic din ceea ce a facut dupa trezirea propriu-zisa. Visul pare a fi o complicatie suplimentara pentru a descrie functionarea creierului. Se intelege gresit ca visul constituie un avantaj in masura in care este considerat un stadiu. Stadiul de vis este de fapt momentul cel mai periculos in ciclul trezire – somn – vis. Exista ceva care ocupa 20% din timpul de somn, care este periculos pentru animal intrucat acesta este paralizat si pragul sau de trezire este marit. Visul constituie un fenomen subiectiv de care se poate teme realitatea, pregateste amintirea pe care o pastram dupa trezire, sau visul apare in acelasi timp ca un ansamblu de activitati psihologice specifice pe care il numim “somn paradoxal”. Acest stadiu al somnului este de fapt paradoxal caci o activitate cerebrala mai intensa corespunde unei destinderi musculare.
La oameni, o noapte de somn este o succesiune de diferite faze numerotate in general de la 1 la 4 si corespund unor activitati electrice din ce in ce mai lente. Diferitele stadii ale somnului lent nu sunt acompaniate de muscari oculare. De aceea atunci cand se trezeste o persoana pe parcursul somnului lent, iti aminteste rar ce a visat. Aceste perioade de somn lent sunt intrerupte de aparitia altei faze, caracterizata prin miscari oculare si prin disparitia tonusului muscular. Cateodata apare asa numitul “somn lucid”. Acest stadiu particular da visatorului o anumita capacitate de a controla derularea visului sau si de asemenea o senzatie de libertate, caci subiectul are posibilitatea de a explora dupa propria fantezie acea lume a visului. Prezenta acestei faze este explicata de unii autori printr-o energie potentiala a imaginilor, izvorata din asocierea lor cu trairile afective. Faptul ca anumite persoane sunt constiente de faptul ca sunt pe punctul de a visa a fost notat de Aristote. La om, somnul paradoxal este un fenomen periodic care survine la 90 de minute de la adormire. Acest fenomen este insotit de miscari oculare rapide si au durata de cate 90 de minute. Somnul paradoxal revine de 4 sau 5 ori pe parcursul unei nopti si perioadele sunt separate de somnul lent.
Primele studii asupra somnului paradoxal au fost in mare parte fondate pe interesul purtat viselor. Se cauta o legatura intre vis si somn paradoxal. Intervine intrebarea: este adevarat ca se viseaza pe parcursul perioadelor de somn paradoxal? Pentru a raspunde acestei intrebari, Dement si Kleitmen trezeau de 191 de ori persoane pe parcursul somnului paradoxal. In 152 de cazuri, adica 80% raman cu amintiri clare, dar trezind de 160 de ori persoane pe parcursul perioadelor de somn lent, se obtin doar 11 cazuri in care persoanele sa pastreze amintiri, adica 6,9%.
Intre 1960 si 1966 ontogeneza ciclului trezire – somn a furnizat informatii surprinzatoare.
Creierul este imatur la nastere si somnul paradoxal este foarte important pentru ca acesta constituie 60% din somnul unui nou – nascut si 80% din somnul unui pisoi mic. Predominanta somnului paradoxal dupa nastere este explicata ca fiind un mecanism activ. In jurul varstei de trei sau patru ani, cei mai multi copii dorm neintrerupt cel putin 12 ore pe noapte si cei mai multi dintre ei trag dorm si dupa masa. Un adult are nevoie de sapte sau opt ore de somn pe noapte.
Astfel somnul paradoxal joaca un rol capital in maturarea sistemului nervos central. Persoanele care mananca mult, au gatul scurt si care sforaie inceteaza a mai respira din cand in cand pe parcursul somnului, lucru care are urmari asupra inimii. Activitatea visului este un fenomen care nu are functii si este atat de unica in analele psihologiei. Este foarte usor de a avea o mica structura in creier dar fara sti pentru ce a fost montata. Oricum nu exista nici un raport intre structura si functie. Se stie de la Claude Bernard: o functie integreaza functionarea a numeroase structuri. Visul poate avea si un caracter simbolic, iar aceste vise pot fi descifrate. In stare de somn apar unele dorinte sau anumite scene care au marcat in mod special subiectul. Iar aceste dorinte se pot asocia cu imagini care reprezinta un fel de indeplinire deghizata a lor. Descifrarea acestor vise se realizeaza prin analiza actiunilor, relatiilor si preocuparilor subiectului.