„Taina fericirii” – Paulo Coelho

000000.8

 „Un negustor oarecare si-a trimis fiul sa invete Taina Fericirii de la cel mai intelept dintre toti oamenii. Baiatul a umblat patruzeci de zile prin desert pana a ajuns la un frumos castel, in varful unui munte. Acolo traia Inteleptul pe care il cauta.

     Insa in loc sa intalneasca un sfant, eroul nostru s-a trezit intr-o incapere unde a vazut o vanzoleala extraordinara: era un du-te vino de negustori, oameni care stateau de vorba prin colturi, o mica orchestra canta melodii suave si mai era si o masa plina cu cele mai alese bucate din acea parte a lumii.

Inteleptul vorbea cu toata lumea, iar baiatul a trebuit sa astepte doua ore pana sa-i vina si lui randul.

     Inteleptul asculta cu atentie motivul vizitei, dar ii spune ca in acel moment nu avea timp sa-i explice Taina Fericirii. Ii sugera baiatului sa dea o raita prin palat si sa se intoarca peste vreo doua ore.

     – Dar pana atunci, vreau sa te rog ceva, a completat Inteleptul, dand baiatului o lingurita in care picura doi stropi de untdelemn. Cat mergi, poarta aceasta lingurita fara sa versi untdelemnul din ea.

     Baiatul a inceput sa suie si sa coboare scarile palatului, cu ochii atintiti la lingurita. Dupa doua ore, s-a prezentat iar in fata Inteleptului.

     – Vasazica, incepu Inteleptul, ai vazut gradina care i-a luat Maestrului gradinar zece ani ca s-o creeze? Ai observat frumoasele pergamente din biblioteca mea?

     Rusinat, baiatul marturisi ca nu vazuse nimic. Singura lui preocupare fusese sa nu verse picaturile de untdelemn pe care i le incredintase Inteleptul.

     – Atunci intoarce-te si cunoaste minunile lumii mele, ii spune Inteleptul. Nu poti avea incredere intr-un om daca nu ii cunosti casa.

     Mai linistit de aceasta data, baiatul lua lingurita si reincepu sa se plimbe prin palat, de data aceasta observand toate operele de arta care atarnau de tavane si pe pereti. A vazut gradinile, muntii din jur, gingasia florilor, rafinamentul cu care fiecare opera de arta fusese asezata la locul ei.

Intors la Intelept, ii relata amanuntit tot ce vazuse. 

     – Dar unde sunt cele doua picaturi de untdelemn pe care ti le-am incredintat? a intrebat Inteleptul.

     Privind lingurita, baiatul vazu ca o varsase.

     – Acesta este singurul sfat pe care ti-l pot da, spuse Inteleptul Inteleptilor.

Taina Fericirii sta in a privi toate minunile lumii si a nu uita niciodata de cele doua picaturi de untdelemn din lingurita.”

Va multumesc,

Psiholog Alina Blagoi