Tulburarea de stres post-traumatica

stres posttraumatic

Tulburarea de stres post-traumatica poate fi definita ca o modificare elocventa, dezadaptativa si persistenta a personalitatii, exprimata in modul de a percepe, de a gandi si de a relationa, survenita in urma trairii unei situatii existentiale vital-amenintatoare. Tulburarea de stres post-traumatica se poate dezvolta dupa un eveniment traumatic care ameninta siguranta individului sau ii da sentimentul de neajutorare.
In cazul anumitor tulburari (stres post-traumatic), un stresor foarte intens poate declansa tabloul clinic si un raspuns intens de frica, neajutorare sau groaza. Tulburarea post-traumatica de stres se manifesta ca o persistenta a starii de rau, a nelinistii, a imaginilor si trairilor din timpul evenimentului traumatic pentru o lunga perioada de timp. Persoanele care sufera de tulburarea post-traumatica de stres se izoleaza, devin triste, morocanoase, prezinta tulburari de somn si tulburari grave de dispozitie.
Situatia psihotraumatizanta sau psihostresanta, susceptibila sa determine schimbarea persistenta a personalitatii, poate presupune:
– un eveniment de o severitate extrema, incat poate modifica orice structura psihica;
– schimbarea personalitatii este cIar corelata cu trairea catastrofica si nu poate fi explicata printr-un anumit grad de vulnerabilitate;
– in conditiiIe etiologice considerate catastrofice (dezastre, tortura, accident rutier, conditia de ostatec etc.) exista un pericol existential iminent.
Trasaturi psihologice si psihopatologice
Schimbarea psihica persistenta consta in aparitia unor manifestari si atitudini necunoscute anterior la persoana respectiva si anume:
1. stare de insecuritate si anxietate;
2. disparitia oricarei dorinte de afirmare sau de realizare;
3. abandonarea planurilor, proiectelor;
4. siderarea sau pierderea ambitiilor si sperantelor, retragerea investitiilor afective;
5. retragere, indepartare si instrainare sociala;
6. pierderea disponibilitatii de relationare;
7. neincrederea si ostilitate fata de membrii grupului familial sau professional.
In stresul psihic, principalii agenti stresori sunt reprezentati de cei cu continut notional-ideativ, receptionati de subiect ca indicatori ai unor situatii amenintatoare „actuale” sau „in perspectiva” pentru indivizii agresionati.
Intr-o situatie traumatizanta avem cel putin trei categorii de reactii psihologice:
1. reactii dezadaptative care intra in sfera patologiei (de exemplu, de stres acut sau stres postraumatic) ;
2. reactii negative functionale subclinice (de pilda, emotii negative intense, dar care nu indeplinesc criteriile pentru o categorie nosologica) – stari intense de stres, teama, tristete, nemultumire etc.)
3. lipsa de reactii emotionale negative intense.
In DSM-IV tulburarea posttraumatica de stres este definita prin sase criterii de baza:
1. existenta in antecedente a unui eveniment traumatic care implica atat iminenta sau amenintarea cu moartea sau cu vatamarea importanta, cat si un raspuns intens de frica, neajutorare sau groaza;
2. retrairea persistenta a evenimentului traumatic prin intermediul amintirilor intruzive, a flashback-urilor disociative, a viselor chinuitoare recurente si/sau a reactivitatii psihologice sau fiziologice, la expunerea la unele activitati sau situatii care amintesc trauma;
3. evitarea stimulilor asociati evenimentului sau o paralizare a responsivitatii generale, incluzand eforturile facute de a evita ganduri sau sentimente legate de trauma, eforturi de a evita activitati sau situatii care trezesc amintiri ale traumei, pierderea interesului pentru activitatile importante, detasare de alti oameni si/sau tocire emotionala;
4. existenta unor simptome persistente ale unei stari de „hiperactivare” vegetativa ca, de exemplu, hipervigilenta, tulburari de somn, iritabilitate sau izbucniri de furie, tulburari de concentrare si/sau o reactie de surpriza exagerata;
5. tulburarea are o durata de cel putin o luna;
6. efectele tulburarii produc o suferinta clinica semnificativa sau o afectare in functionarea sociala, ocupationala sau in alte domenii importante.
Cauzele care pot schimba personalitatea in urma unui stres posttraumatic:
1. infectii neurocerebrale
2. traumatisme craniocerebrale
3. boli neurologice.
Psihoterapie
Tulburarea de personalitate de stres postraumatic necesita terapie de lunga durata pentru ca include antrenamentul abilitatilor interpersonale, terapia de grup, medicatie. Tratamentul consta dintr-un grup de terapii: individuale si grup, terapia cognitiva comportamentala, terapia prin jocuri, terapia prin arta, controlul anxietatii. Persoana care sufera de stres posttraumatic va trebui sa invete tehnici de relaxare si sugestii pozitive, tehnici si metode de incurajare, reechilibrare psihologica, tehnici si metode suportive de abordare a anxietatii.