“Un om valoreaza atat cat iubeste” – Prof. Dr. D. C. Dulcan

000.3 (3)

”In spatele tuturor lucrurilor se afla Dumnezeu!”

”Nu constiinta e produsul cre­ierului, ci cre­ie­rul este produsul con­sti­intei.”

Dumitru Constantin Dulcan este medic neurolog si psihiatru, doctor in stiin­te medicale, bun cunoscator al filosofiei stiintei si pionier in scrierile din domeniul con­stiintei.

O minte stralucita, cu o curiozitate sti­in­tifica iesita din comun, care nu inceteaza sa caute ras­puns la marile intrebari ale existentei.

Nu doar distinc­tiile medicale internationale i-au adus recunoasterea, ci si curajul de a rasturna viziunea materia­lista asupra lumii, demonstrand, intr-o carte publicata prima oara in 1981, ca exista o „minte uni­versala”, care ordoneaza si co­or­doneaza toate lucrurile din jur.

„In­teligenta materiei”, cartea ca­re a bulversat lumea stiintifica ro­ma­neasca, a fost bestsellerul ace­lor ani. Au existat chiar voci care au considerat-o demna de premiul Nobel.

Ascensiunea ei a fost curma­ta brusc de regimul co­mu­nist, speriat de ideile prea indraz­nete pe care le sustinea.

A fost re­tra­sa de la Premiul Academiei Ro­mane, care i s-a inmanat abia la a doua editie, in 1992.

Dupa mai bine de trei decenii de la aparitie, cele mai multe dintre intuitiile dom­nu­lui profesor Dulcan au fost con­firmate de stiinta actuala.

Daca destinul cartii i-ar fi fost favorabil si ar fi beneficiat la timp de o traducere, numele lui Dumitru Constantin Dulcan ne-ar fi repre­zentat azi la nivel international, asezat cu mandrie alaturi de al celorlalti trei mari promotori ai Noii Spiritualitati: Stanislav Grof, Ervin Laszlo si Peter Russell.

Dimineata de vara…

– Domnule doctor, va propun sa pornim pe firul biografiei. Intreaga dvs. viata ati dedicat-o studiului. Ce v-a condus spre ceea ce sunteti astazi? Ati simtit fascinatia pentru cunoastere de mic?

– De foarte mic. Imi amintesc o dimineata de vara din satul meu argesean, Marghia. Eram copil. Dormi­sem pe prispa si m-am trezit cu fata spre rasarit. Cerul avea o culoare innebunitor de frumoasa si, privindu-l, mi se parea ca mi se adreseaza, ca vrea sa-mi spuna, uite, exist! Existam, dar nu stiam ce sens are viata. Eram prea mic ca sa-mi pot raspunde. Dar mi-am pro­pus atunci sa aflu. Stiu ca pare de necrezut, dar de la varsta aceea mi-am facut, pas cu pas, un program de instruire pe care nu l-am mai abandonat niciodata.

– Ati studiat medicina. De ce, dintre toate disci­pli­nele, ati ales tocmai neurologia?

– Era parte din planul facut in copilarie. Am intuit de mic ca medicina imi poate oferi ceea ce eu nu pu­team afla doar din carti. Iar neurologia ma ajuta sa descifrez complexitatea creierului uman. Creierul e cel care detine misterul intregii noastre existente.

Intele­gand creierul, intelegem, in buna parte, functionalitatea organismului viu. Dupa absolvirea Medicinei, am ur­mat insa si cursuri serale de initiere muzicala, de isto­ria culturii si civilizatiei. Am citit fizica, matematica, is­toria religiilor si filosofie.

Scoala imi impunea con­ceptia ei materialista, religiile imi spuneau ca exista un Dumnezeu. N-aveam decat o finalitate in toate ca­uta­rile mele: sa aflu cine are dreptate si sa raspund in­trebarii din copilarie: cine sunt eu?

Dupa ce am ter­mi­nat facultatea, cautand sa vad daca e adevarat ce pos­tu­leaza stiinta, cum ca lumea anorganica (pietrele, apa) face, la un moment dat, saltul spre lumea organica (spre viu), intr-o seara a anului 1976, am avut revelatia ras­punsului. Daca nu introducem in aceasta ecuatie, o ra­tiune de dincolo de noi, pietrele niciodata n-or sa ajun­ga Adam si Eva.

Exista o inteligenta a materiei

– O revelatie care a dus, patru ani mai tarziu, la aparitia „Inteligentei materiei”. Cartea a facut valva la vre­mea ei, prin teoriile pe care le propunea. I-ati pu­­tea rezuma continutul, pentru cititorii revistei noas­­tre?

– Daca ar trebui sa rezum intr-o fraza ce am scris in cartea asta, as spune asa: exista o inteligenta a mate­riei. Orice manifestare din univers, incepand de la macrocosmos si pa­na la micro­cos­mos, are ca substrat o inteligenta.

De pilda, doi atomi de hidrogen si unul de oxigen vor da intotdeauna o molecula de apa, nu altceva. Pana si particulele, cuan­tele, au un rudiment de inte­ligenta al lor. Exact asta incerc sa arat in cele peste 300 de pagini ale cartii, sur­voland toate sursele de informatie accesibile, de la stiinta la religie, de la experimentul de laborator la experienta personala ca medic ne­urolog.

Cu alte cu­vin­te, de­mons­trez ca in spatele tuturor lucrurilor se afla Dumnezeu. Ca sa scriu aceasta carte, am citit ma­teria multor discipline universi­tare. As­tazi, bazandu-ma pe o cunoastere stiintifica, pot afirma cu certitu­dine ca lucrurile nu au pornit din­tr-o intamplare si viata nu e acci­den­tala pe pamant, asa cum spun manualele de bio­lo­gie. Ba mai mult, afirm ca universul se sprijina pe legi morale.

Am ajuns la concluzia ca si creierul respecta un cod etic, un cod moral, similar cu al marilor religii. Cum stim asta? Iata un experiment. La inceputul anilor 2000, la Uni­versitatea Wisconsin, s-au facut cercetari pe calu­gari tibetani.

S-a constatat ca la emotiile pozi­tive – empatie, respect, admiratie etc – se activa o arie din lo­bul frontal stang, in timp ce trairea sentimentelor ne­gative activa o arie din lobul frontal drept. In con­se­cinta, creierul face o distinctie intre bine si rau. Dar creierul e o masa de carne si nu are cum sa faca selec­tia intre bine si rau doar prin sine. E clar ca exista o con­stiinta care face aceasta triere, iar ea se supune la randul ei unei legi morale, altfel cum ar face-o?

Deci, legea lui Dum­nezeu este legea Bine­lui. Dar poate argumentul acesta nu e su­ficient ca sa in­telegeti de ce uni­ver­sul e construit pe tiparul Bine­lui. Va dau alt exem­plu, la nivel de chimie: gan­durile nega­tive la nivel de chimie a sangelui deter­mi­na in corp un viraj spre aci­di­tate (care inseamna im­ba­tranire, boala, degene­res­centa).

Faptele pozitive si senine duc corpul catre un ph alcalin, care se traduce prin longevitate si vita­litate. Pana si ADN-ul nostru face diferenta in­tre bine si rau. S-a luat o proba de ADN de la un individ, a fost dusa la distanta si monito­rizata prin mij­loace de laborator. Asupra in­di­vidului s-au exercitat diverse influente, negative sau pozitive.

La cele negative, spirala ADN-ului se contracta, la cele pozitive se decontracta. Pana si in ADN-ul nostru sunt inscrise pre­misele sanatatii si bolii.

Devenim ceea ce gandim

– Boala e prin urmare rezultatul tuturor influen­telor negative?

– Venim pe pamant pentru a evolua, dar prin erori repetate ne cream niste dezechilibre, niste energii ne­gative, care nasc suferinta.

Suferinta este rezultatul comportamentului nostru, care a ajuns, de-a lungul secolelor, sa fie intr-un mare dezacord cu biologia noastra si cu legile fiintarii noastre.

N-am fost creati de Dum­nezeu sa suferim, biologia noastra o demons­trea­za: avem nevoie de fericire. In concluzie, devenim ceea ce gandim, sanatosi sau bolnavi, fericiti sau nefe­riciti.

Chiar si la nivelul creierului, innoirea celulelor noastre nervoase este favorizata de o gandire cons­tructiva, optimista si este inhibata de agresivitate, furie si depresie.

Orice emotie negativa blocheaza celulele sis­temului imunitar pentru cinci, sase ore. Asta in­seamna ca un gand de invidie, de rautate, un necaz ne lasa organismul fara aparare pentru cateva ore.

Stim din descoperirile fizicii cuantice ca orice gand are un substrat de camp, acest camp are efect de dispersie, se pro­paga in spatiu. Cand ne gandim insistent la un lucru, il cream in planul de dincolo de noi, iar el se intoarce la noi.

Putem, deci, face rau cu un gand, nu nu­mai noua, ci si celorlalti din jur si intreg universului. Am avut ocazia sa verific si in practica lucrurile astea. Pacientii optimisti, ferm convinsi ca se vor vindeca, isi aju­tau organismul sa lupte cu boala si chiar se recu­perau.

Ceilalti, pesimistii care se plangeau in perma­nenta, se otraveau cu propriile ganduri, iar starea lor se deteriora. Imi pare rau ca nu am avut resurse financiare sa-mi fac un sanatoriu, in care sa le vorbesc bolnavilor despre boala lor si despre comportamentul care duce la vindecare. A invinge boala inseamna, in primul rand, a o intelege si a nu te revolta contra ei.

– Autosugestia e foarte la moda in ziua de azi. Cre­deti si dvs. ca am putea fi mai sanatosi doar prin puterea gandului?

– Sunt si boli care ne sunt date ca lectii. Dar in cele mai multe cazuri, bolile noastre au cauze spirituale: in­vidia, rautatea, competitia acerba, egoismul si do­rinta de razbunare, la care se adauga frica si stresul ge­ne­rat de o societate ultratehnologizata.

Stresul inseam­na moartea celulei. Inca de la anul 1000, Avicenna a facut un experiment si a pus un miel intr-o cusca langa cusca unui lup. Mielul a murit, pur si simplu, de frica. Cand ne e frica, nu se mai secreta chimia necesara si celula moare. Pe termen lung, asta inseamna scleroze, boli degenerative, Parkinson si dementa.

Ce sa mai vorbim despre faptul ca epoca noastra e una din epo­cile cu cele mai multe cazuri de depresii si suicid. Sti­ati ca depresia este unul din factorii care favorizeaza aparitia bolii Alzheimer? Depresia este o otrava pentru organism.

Ca sa raspund insa la intrebare, ar trebui sa intelegem ca nu ne putem pastra sanatatea decat gan­dind si facand binele, pentru a fi in armonie cu uni­versul. Iisus avea dreptate cand indemna pe fiecare sa-si iubeasca aproapele ca pe sine insusi.

„Cand crezi, iti mobilizezi toate mecanismele de vindecare”

– Faptul ca ati demonstrat stiintific existenta lui Dumnezeu v-a intarit si mai mult credinta? V-ati apropiat si mai mult de Hristos?

– Eu nu cred in Iisus doar pentru ca asa am fost educat de parinti. Sunt un intelectual trecut prin scoli, care a cautat sa-si explice lumea. Dar dintre toate ma­rile spirite care au trait pe Terra (Buda, Confucius, Pi­ta­gora etc) Iisus are cea mai perfecta acoperire stiinti­fica. Am luat rand pe rand toate notiunile predicate de el si toate pot fi explicate in termenii stiintelor actuale. Va dau doar un exemplu. Ce inseamna iertarea? Din punct de vedere spiritual, inseamna pace si armonie.

Din punct de vedere stiintific, prin iertare, la nivel de ADN, modelul negativ este pur si simplu sters si se instaleaza in corp o buna chimie si un echilibru ener­getic. E fantastic, e pur si simplu ca resetarea unui com­puter. Despre puterea credintei, am vorbit deja. Iisus ar fi putut zice „eu te-am vindecat”, dar a ales sa spuna „credinta ta te-a vindecat”.

Cand crezi, iti mo­bilizezi toate mecanismele de vindecare. Dar a sti ca Dumnezeu exista nu e totul. Doar religia iti da trairea emotiei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care traiesti cu adevarat relatia cu Dumnezeu. Nu doar mersul la biserica e important, ci si puterea ru­gaciunii pe care o poti face oriunde.

– Mai sunt oare canoanele si dogmele Bisericii in acord cu spiritul vremurilor noastre?

– Din pacate, istoria ne dovedeste ca si stiinta a gre­sit, negandu-l pe Dumnezeu, si Biserica a gresit, ar­­zan­du-l pe Giordano Bruno pe rug sau condam­nandu-l pe Galilei. 200 de ani i-au trebuit Bisericii sa accepte ca pamantul se invarte in jurul soarelui si nu in­vers.

In viitor, stiinta si religia trebuie sa-si dea mana, sa se intalneasca la jumatate de drum, pentru a ajunge la o singura teorie care explica lumea. Orice excludere a unei parti sau aducere la exagerare a alteia duce la rigiditate sau fanatism.

Fundamentalistii sustin ca la Dumnezeu nu se ajunge decat pe o singura cale. Si totusi, Dumnezeu insusi ne spune prin o mie de surse ca drumurile spre el sunt nenumarate. Varful mun­telui e unul singur, indiferent pe ce versant il urci. Pana la urma, religiile vor ajunge la o concordie uni­versala.

Nu este admisibil sa spun ca, daca eu sunt ortodox, iar tu catolic, eu sunt agreat de Dumnezeu, si tu nu.

– Criza lumii de azi nu e si o criza a spiritului?

– Criza lumii ac­tua­le este in primul rand o criza morala, pen­tru ca oamenii nu stiu cine sunt cu ade­varat.

Omenirea se in­dreapta spre o noua con­stiinta, spre o noua uma­nitate. Suntem in­tr-un moment de coti­tura.

In urmatorii 10, 15 ani, vom ajunge in cu totul alta lume, o lu­me a spiritualitatii. Aceasta aliniere a pla­netelor care s-a produs acum nu e doar un de­taliu de ordinul amu­za­men­tului catastrofic. Este o realitate astro­no­mica.

N-o sa ne creas­ca cinci maini, cu siguranta! Schimbarile vor fi la nivel de con­stiinta. In­tram intr-o zona de energie cu o frec­venta mult mai inal­ta decat cea in care eram.

Asta va produce mutatii fundamentale in creier si la nivel de ADN. Deja s-au facut teste pe un lot de copii nascuti intre 1982-1983 si s-a constatat ca nivelul lor de inteligenta e mult peste nivelul stabilit anterior pentru genii.

Se crede si ca ADN-ul nostru ar putea sa ajun­ga, in plan ener­getic, la 36 de spirale in loc de 2. Lumea vii­toare va fi a spiritua­litatii si a ce­lor supra­dotati. A­proa­pe imi pa­re rau ca nu am varsta s-o mai tra­iesc.

„Ii multumesc lui Dumnezeu ca nu m-a facut o frunza”

– V-ati dedicat intreaga viata eforturilor de a cu­noaste. A meritat? Se spune ca atunci cand intelegi totul, viata devine mai trista.

– Din contra, cunoasterea aduce cea mai mare bucu­rie. Ea aduce adevarul despre tine. E exact cum spune Iisus, „si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi”.

Sa intelegi lumea iti aduce o eliberare enorma de erori de gandire si prejudecati. Iti da bucu­ria de a descoperi singur resorturi si corespondente. Ii multumesc lui Dumnezeu ca nu m-a facut o frunza, o piatra sau un caine.

Ca mi-a dat posibilitatea sa fiu om si sa ajung sa stiu ceea ce stiu. E extraordinar sa poti afla cine esti, de unde vii si incotro te duci.

– Si cine suntem noi, oamenii? Poate stiinta de azi sa raspunda la o intrebare cu care filosofia se chinuie de milenii?

– Suntem constiinta intrupata si suntem nemuritori. Timpul nostru in raport cu timpul de dincolo este doar o clipa fara importanta. Venim de undeva si plecam spre altceva, viata pe Pamant e doar o scurta vizita, o lectie pentru evolutia noastra.

Facem cu totii parte dintr-un plan divin si suntem trimisi aici cu o misiune. Venim cu un bagaj de talente si predispozitii care ser­vesc misiunii noastre pe pamant. Despre lucrurile acestea putem afla mai multe de la cei care au traversat experienta mortii cli­nice.

– Ati intalnit, in practica dvs. medi­cala, cazuri de moar­te clinica? Ce ne spu­ne experienta lor?

– Experienta mor­­tii clinice ple­dea­za pentru existenta unei alte dimensiuni, spiri­tua­la, in univers, din­colo de cea a lu­mii de pe Pamant, in care traim adevarata noas­­tra viata.

Cei ca­re au trecut prin moar­tea cli­nica si au descris lu­mea de din­colo vor­besc despre intalnirea cu o Fiinta de Lumi­na, pe care o asi­mi­leaza cu Dum­nezeu.

– Daca suntem ne­muritori, de ce ne e atat de frica de moarte?

– Pentru ca nu cunoastem adevarul despre noi si cre­dem ca totul incepe si se sfarseste pe Pamant. Moartea e experienta constiintei care trece din planul fizic in planul spiritual.

M-am intrebat mult timp de ce murim. De ce ne uzam fizic, daca energia fundamen­tala, cuantica, este infinita si nu se consuma? Am in­te­les tarziu ca aici sun­tem doar la o scoala, iar corpul e uniforma ne­cesara aici. Numai intrupati in carne si oase avem senzatiile tu­tu­ror lucrurilor. Im­pli­carea simturilor e necesara lectiei pe care o avem de invatat. Moar­tea e trecerea in alta dimensiune, care e cea mai fericita.

– Dupa mai bine de pa­tru decenii de prac­tica medicala in neu­rologie si psihiatrie, creierul uman va mai ascunde vreo taina?

– Creierul pastreaza inca multe enigme. El este receptorul consti­intei sau, altfel spus, al lui Dumnezeu intr-un sens mai larg. Facem o encefalograma si nu distingem decat o linie sinuoasa a activitatii electrice a creierului, dar nici o singura volu­ta nu ne spune ca ea in­seamna un cuvant anu­me sau un gand.

Cum trans­cende infor­ma­tia din planul fizio­logic in pla­nul con­stiintei ra­ma­ne de neinteles. De aceea am fost printre primii care au indraznit sa afir­me ca nu constiinta e produsul cre­ierului, ci cre­ie­rul este produsul con­sti­intei. Creierul nostru e doar un re­cep­tor.

Asa se explica cum ne re­amin­tim tot ina­in­te de moar­te, in filmul vietii, desi la batranete ui­tam o mul­­time de lu­cruri. Ne­u­ronii im­ba­tranesc si mor, sunt ca un radio de­­fect care nu mai re­cep­­tioneaza un­de­le. Me­­moria insa nu se pier­­de, e undeva in cam­­pul in­formational de deasu­pra. Va dati sea­­ma ce mister e in noi?

„Daca m-am nascut in Romania, inseamna ca trebuie sa fiu aici”

– Sa trecem si la cele lumesti. Ati avut multe ecouri in Occident, dupa aparitia cartii „Inteligenta materiei”. Cu toate astea, nu ati emigrat. V-am gasit la Sinaia, intr-un mic birou cu vedere spre munte. In locul deschiderii, ati ales izolarea.

– Cand am scris Inteligenta materiei, am plecat pe drumul asta de unul singur, intr-o tara cu un regim opresiv, unde numai de libera circulatie a ideilor nu putea fi vorba. Ulterior am aflat ca in Statele Unite se organizau intalniri de specialisti care puneau aceleasi probleme.

Am avut o singura dorinta atunci, in 1981, sa nu fiu depasit in cunoastere, macar pana in anul 2000. Si nu numai ca n-am fost, dar mai sunt inca lu­cruri de scris si demonstrat.

De ramas, as fi putut ra­ma­ne la Paris, in 1986. N-am facut-o pentru ca sunt legat afec­tiv de pamantul si de neamul meu. Si din con­sti­in­ta faptului ca, daca m-am nascut in Romania, in­seam­na ca trebuie sa fiu aici. Profesor sunt, o masina am, o casa am. Ce-mi mai trebuie? Asa cum inteleg eu lucru­rile in universul asta, singura mea referinta e acolo sus. Mai departe nu tine de mine.

– Ati practicat medicina, ati scris, ati studiat, ati par­ticipat la congrese si conferinte. Unde a mai in­caput intre toate astea si viata de familie?

– Toate vacantele mele mi-am chinuit sotia si fiul. Eu stateam sa lucrez, in timp ce ea statea cu copilul singura. Mi-a spus cu tristete, imediat dupa casatorie: „Credeam si eu ca esti un om normal.” (rade)

M-a iertat intre timp si m-a si ajutat foarte mult in ceea ce am facut. Si acum lucrez in acelasi ritm. Ma asez la 8 dimineata pe scaun si ma mai ridic dupa ce s-a lasat noaptea.

In Bucuresti n-as putea face asta, fiindca sunt prea multe lucruri care imi distrag atentia. Inainte sa ma apuc sa scriu „Inteligenta.”, am stat mult si m-am gandit daca sa ma angajez sau nu la un travaliu imens, riscand sa-mi pierd cei mai frumosi ani, intre 30 si 40, pentru un succes incert. Si totusi mi-am zis ca merita.

Nimic nu reuseste cu adevarat daca nu faci sacrificii. Bucuriile pe care le traiesc acum imi demonstreaza ca am pariat corect.

”Un om valoreaza atat cat iubeste!” – D. C Dulcan

“Nu  pot schimba directia vantului, dar pot schimba pozitia velelor astfel incat sa ajung intotdeuna la destinatie.” – Jimmy Dean

“Zambeste, atunci cand doare cel mai mult…”

”Daca ne-am da seama cat de puternice sunt gandurile noastre, nu am mai avea nici un gand negativ.” – Pace Pilgrim.

”Un pesimist vede dificultate in orice oportunitate; un optimist vede oportunitate […]”

Va multumesc,

Psiholog  Alina Blagoi

  • No Posts