Usile si ferestrele din coridorul vietii noastre

29597893_1906707639340312_2508874322056445138_n

De cand ne nastem, plecam in cautarea Iubirii

Uneori o gustam bine, alteori ne fac altii pofta de ea. Intelepti sau nu inca, dorim prin tot ce ne sta in putinta sa nu mai provocam durere. Multe din mahnirile noastre esentiale vin din imposibilitatea sau nestiinta de a inchide usi; usi ale trecutului. Inauntrul nostru e mereu curent. Ba usa, ba geamul au ramas deschise.

Zeci de usi, sute de geamuri, in functie de cat a visat, sperat, dorit sau construit fiecare. Usile marilor noastre iubiri, usile marilor dezamagiri, usile ranilor, usile rautatilor, usile mandriei, usile…usile… 

Ferestrele curiozitatii, ferestrele pasiunilor trecatoare, ferestrele profesionale, ferestrele credintei, ferestrele…

Nu inchidem usile, nu inchidem ferestrele, decat din cand in cand, brusc sau duios, cate una, vlaguiti sau cu lectia de viata invatata. Uneori cu gust amar, alteori cu poze de dezamagiri sau cu false trairi. Adeseori ne domina ceea ce simtim, nu ceea ce gandim.

Ne intoarcem in trecut pentru a-l intelege, pentru a-l bandaja cu iertare, binecuvantare si iubire si pentru a-l tamadui cu Hristos Euharistic. Daca nu invatam sa inchidem usile trecutului, nu vom vedea cealalta usa ce ni se deschide imbietor in fata si ne tot uitam in urma la cea deschisa cu speranta ca poate, poate cineva sau ceva intra pe ea…

Daca n-as fi fost acolo, daca n-as fi spus asta, daca n-as fi dorit, daca n-as fi fost orbit, daca as fi inteles de ce, daca as fi avut rabdare, daca… si tot asa.

Gandurile, vorbele, atitudinile, daca nu le ordonam, nu le spalam, ne vor acri, oteti, ofili. Tinem usile si ferestrele deschise din orgoliu, din nevoia bolnava de a ne victimiza sau de a da vina pe ceva sau cineva pentru ca lucrurile s-au intamplat altfel decat ne propusesem noi sa se intample si ne vine greu sa credem ca timpul nu se opreste in loc.

Evoluam. Crestem. Invatam din greseli

Chiar daca au fost momente in care am cugetat, fara a actiona evident, nadejdea si rugaciunea sunt telefonul cu care il tinem pe Doamne atent. Ieri eram inteligent asa ca am vrut sa schimb lumea. Astazi sunt intelept asa ca ma schimb pe mine !

In viata, daca iti arati durerile, poti fi considerat slab. 

Daca le ascunzi, poti fi considerat insensibil… Asa ca cel mai bine este sa traiesti suferintele cu si in Hristos, iubind pe ceilalti mai mult decat te iubesti pe tine.

Iubirea este cheia cu care intoarcem ceasornicul vietii. Orice nu este iubire este putere a intunericului. Suntem pe pamant ca sa invatam sa iubim. Odata ce invatam sa iubim, murim. Dumnezeu ne ia la El ca sa-L iubim de Dansul in chip desavarsit. Dumirit sau nu, sufletul va face lumina in minte mai devreme sau mai tarziu.

Altruismul, aerul fiintei ontologice ne subliniaza in cursul de la scoala vietii ca esenta ramane aceeasi; dragostea care niciodata nu cade !

Important nu este ce ai facut, simtit sau gandit in viata, ci ceea ce vrei sa faci de acum inainte, dupa ce ai invatat sa fii mai bun, mai plin, mai duios, mai delicat, mai luminos, mai impacat, mai multumit de tine si de cei din jur.

Nu ziua de ieri ne face sa fim cine suntem, desi ar parea, ci in pofida tuturor evidentelor, ce ne defineste este astazi si maine, starea de prezenta continua.

Suflet drag care citesti aceste randuri, oricare ai fi si de oriunde ai fi, nu stiu usile sau ferestrele tale ce cantec canta.

Cunosc doar cantecul frunzelor asezate in simfonie pe pamant dupa ce le-am sarutat cu chitara obrajilor mei… 

Sa nu-ti pese niciodata de ce cred altii ! Gura lumii o inchide doar buza mormantului. Viata este ca o carte inchisa din care ei vad doar titlul…

Adevarul il cunosti doar tu. Impaca-te cu Dumnezeu, cu tine insuti si cu cei din jur !

 Fa-ti timp sa te rogi, sa iubesti, sa razi, sa crezi, sa vezi lumina din viata oamenilor!

Adevarata fericire nu costa nimic; cand costa ceva nu e adevarata ! Astazi zambetul este fericirea care se afla chiar sub nasul tau.

Bucura-te de minunea de a fi si cauta Bucuria in Potir !

Sursa: Pr. Hrisostom Filipescu

Va multumesc,

Psiholog Alina Blagoi