Teoria oglinzii: răni care se formează și destramă relațiile
Conform teoriei oglinzii, reflectăm sau proiectăm în ceilalți aspecte ale personalității noastre care ne plac sau ne displac. Să explorăm acest concept în detaliu.
Teoria oglinzii: răni care se formează și destramă relațiile
Te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă atunci când te conectezi cu o altă persoană și, după un timp, descoperi aspecte care nu îți plac? Teoria oglinzii a lui Jacques Lacan ne ajută să înțelegem acest proces.
Potrivit lui Lacan, construcția identității noastre personale se realizează prin captarea propriei persoane în ceilalți. Astfel, relațiile pe care le avem cu ceilalți sunt reflecții sau proiecții ale aspectelor personalității noastre care ne plac sau nu ne plac.
Stadiul oglinzii: începutul identității
Așa cum s-a menționat, teoria oglinzii se bazează pe conceptul de proiecție, introdus de Carl Gustav Jung, celebrul discipol al lui Freud. Jacques Lacan, încercând să reînvie psihanailza dintr-o perspectivă nouă, a definit un nou stadiu al copilăriei: stadiul oglinzii.
Între 6 și 18 luni, când copilul este capabil să se recunoască în oglindă, începe această fază. În acest moment, copilul poate crea pentru prima dată o imagine vizuală a sa, dar o face printr-o scindare (nimeni nu se poate vedea pe sine). În timpul acestui proces se formează “eu-l”, identitatea.
Totuși, acest lucru se face printr-o imagine externă. Prin urmare, recunoașterea de sine se face, conform acestui autor, prin intermediul celuilalt, chiar dacă acest celălalt este doar o reflecție.
Pasul următor ar fi scindarea: când copilul își dă seama că imaginea este doar un reflex. În acest moment, identitatea proprie se separă de cea observată în oglindă. În acest sens, formarea propriei identități printr-o imagine, un „altul”, face ca proiecția să fie o parte naturală a relațiilor.
La fel cum imaginea din oglindă este o proiecție a propriei persoane, și ceilalți pot fi la fel.
Ce este teoria oglinzii?
Așa cum există părți ale corpului și imaginii noastre care nu ne plac atunci când ne privim în oglindă, există și aspecte ale personalității noastre pe care nu le acceptăm. În acest ultim caz, găsim în ceilalți reflexii pe care le respingem inconștient.
Cu alte cuvinte, trăsăturile care ne displac la ceilalți sunt aspecte care sunt prezente în noi, dar pe care le respingem. Astfel, ceea ce ne displace la ceilalți ne displace și la noi înșine.
În mod constant proiectăm o parte din noi. Astfel, teoria oglinzii propune o schimbare de perspectivă: de la a ne proteja de celălalt pentru a nu ne răni, la a ne întreba „de ce trăiesc această situație cu această persoană și ce reflectă din mine ceea ce nu suport la ea?”.
Când nu suntem capabili să vedem propriile umbre și chiar virtuți, viața ne oferă darul relațiilor pentru a ne arăta ceea ce este în noi. Celălalt ne servește drept oglindă, reflectându-ne și oferindu-ne oportunitatea de a ne descoperi.
Oglindă directă sau inversă
Teoria oglinzii poate acționa în mod direct sau invers. Să luăm un exemplu. Imaginează-ți că nu suporți egoismul partenerului sau prietenului tău. În acest caz, modul direct ar fi că proiectezi acea parte din tine care este egoistă și pe care o respingi.
Dar, dacă ar acționa în mod invers, această persoană ar putea reflecta cât de puțin îți valorifici propriile interese. Poate că ești mereu atent la ceilalți și îi pui pe ei pe primul loc. Așadar, într-un fel sau altul, îți oferă informații valoroase pentru cunoașterea și evoluția ta.
Cele patru legi ale teoriei oglinzii
Pentru a înțelege mai clar impactul teoriei oglinzii asupra noastră, să ținem cont de următoarele legi:
Ceea ce te deranjează sau vrei să schimbi la ceilalți, este și în tine: Aceasta este cea mai directă aplicare a proiecției descrise de teoria oglinzii. Ceea ce te incomodează la ceilalți există și în tine, așa că merită să te analizezi în aceste momente.
Tot ceea ce îți place la ceilalți este și în tine: Proiecția nu este întotdeauna negativă. Totuși, trebuie să fii atent la sentimentele de invidie, pentru că ai putea avea percepția că celălalt are ceva ce tu nu ai, fără să conștientizezi că este exact invers. Lacan vorbește și despre triunghiul invidiei, unde comparația nu se face cu celălalt, ci cu idealul său.
Acceptarea criticilor și judecăților trece prin auto-analiză: Când judecata altora te rănește, Lacan afirmă că acest lucru se datorează reprimării. Cu alte cuvinte, acea critică ar putea indica ceva real ce nu percepi în mod conștient, așa că trebuie să faci introspecție pentru a rezolva disconfortul.
Ceea ce ceilalți te critică, este și în ei: La fel cum se întâmplă cu tine, se întâmplă și cu ceilalți. Când te critică, și ei proiectează ceva din interiorul lor.
Răni emoționale și teoria oglinzii
Cu toții avem răni emoționale. Acestea au originea în momente dureroase și traumatice din viața noastră, pe care nu le-am depășit și acceptat. Când uităm de rănile noastre, ele ajung să facă parte din inconștientul nostru, influențându-ne gândurile, stările de spirit și comportamentul.
Astfel, de multe ori, găsim în partenerul nostru lipsuri foarte similare cu ale noastre. Și asta provoacă unirea. De exemplu, două persoane care au suferit mult din dragoste se întâlnesc și descoperă că dragostea nu este suferință. Pe această pereche i-a unit aceeași rană. Ambii se reflectă unul în celălalt. Dar trebuie să fim atenți, pentru că rănile care unesc pot și separa.
Dacă fiecare membru al perechii nu își vindecă rănile, mai devreme sau mai târziu, acestea vor începe să deterioreze relația. Insecurități, frici, gelozii, posesivitate… Este ca și cum viața ar încerca să îți trimită reflexii care să îți arate drumul de urmat pentru a crește.
Prin urmare, dacă nu le analizezi și nu ții cont de informațiile pe care ți le oferă, nu vei evolua (sau o vei face mai încet) și relațiile tale vor fi mai fragile. Astfel, legăturile pe care le avem cu ceilalți, ținând cont de teoria oglinzii, ne pot oferi informații foarte valoroase despre noi înșine și despre starea acelor răni pe care încă nu le-am integrat în povestea noastră.
Cum să aplici teoria oglinzii în favoarea ta
Teoria oglinzii este un instrument excelent pentru a ne orienta privirea către interior și a lucra asupra acelor aspecte ale personalității care interferează cu creșterea noastră. Prin urmare, o putem folosi în favoarea noastră astfel:
Reflectează de fiecare dată când ceva te deranjează la celălalt sau îți provoacă invidie și analizează dacă acel aspect reflectă ceva intern propriu. De exemplu, dacă comportamentul cuiva te irită, analizează în ce măsură te comporți astfel, în ce situații și cu cine.
Acceptă că este vorba despre un aspect al personalității tale. Acceptarea faptului că în interiorul nostru găsim aspecte pe care le respingem nu este o sarcină ușoară. Tocmai de aceea, psihicul nostru le proiectează asupra celorlalți ca mecanism de apărare. Prin urmare, trebuie să fim capabili să acceptăm realitatea, oricât de dură ar fi aceasta.
Identifică ce vrei să schimbi și cum. Dacă te deranjează că cealaltă persoană este arogantă, poate că asta este ceea ce trebuie să schimbi la tine pentru a te simți mai bine cu tine și cu ceilalți. Ca rezultat, odată ce ai identificat ce anume vrei să îmbunătățești, gândește-te ce acțiuni poți întreprinde pentru a depăși această problemă.
Sprijină-te pe ceilalți. Poți vorbi cu cercul tău apropiat despre proiecțiile tale și să verifici cu ei dacă, într-adevăr, ai acele calități care te deranjează la celălalt. Ei îți pot oferi o altă perspectivă asupra felului tău de a fi, ceea ce este foarte valoros.
Proiecția de-a lungul istoriei
Conceptul de proiecție, sau cum ne reflectăm unii în alții în interacțiunile noastre, este abordat de filosofie, psihologie și sociologie, printre alte discipline. Este incontestabil că ceilalți, fie fizici, fie reflectați în oglinda lacaniană, joacă un rol esențial în construirea propriei identități.
Dar tocmai cu aceasta putem juca pentru a continua să creștem ca persoane. Nu vom fi niciodată capabili să ne vedem propria față dacă nu este prin ceea ce este străin, dar aceasta poate fi unealta cu care să accesăm cele mai incomode represiuni ale noastre.
Și tu, cum te reflectezi în ceilalți?
Să vă fie cu folos,