4 insusiri temperamentale ale scolarilor
Temperamentul reprezinta caracteristica dinamico-energetica generala care isi pune amprenta asupra intregii conduite si activitati.
G. Allport apreciaza temperamentul ca “totalitatea fenomenelor caracteristice ale naturii emotionale a unui individ, incluzand sensibilitatea fata de o stimulare emotionala, forta si viteza sa obisnuita de raspuns, calitatea dispozitiei sale predominante si toate particularitatile fluctuatiei si intensitatii dispozitiei, aceste fenomene fiind considerate ca dependente de constructia constitutionala si deci, in anumita masura, ereditare ca origine”.
Incercari de delimitare si descriere a temperamentelor au fost facute de Hipocrates, Galenius, Kretschmer, Sheldon s.a., dar nefiind suficient de convingatoare, nu au avut recunoasterea unitara in timp.
In definirea temperamentului se disting doua componente:
a) nivelul energetic al actiunii (mod de acumulare si descarcare a energiei);
b) dinamica actiunii (rapid, lent etc.).
Determinarea temperamentului impune luarea in considerare a: situatiei obisnuite, situatiei inedite, situatiei critice, situatiei limita. Mecanismele de compunere invatate in cursul vietii pot “atenua” unele caracteristici temperamentale.
La baza tablourilor temperamentale stau particularitatile tipice ale sistemului nervos central. Tipul de activitate nervoasa superioara este dat de: forta (energia), echilibrul si mobilitatea proceselor nervoase fundamentale (excitatia si inhibitia). Proprietatile principale sunt forta si mobilitatea, iar echilibrul este proprietate secundara, ce se refera la raportul dintre excitatie si inhibitie. Se poate spune ca temperamentul este manifestarea pe planul conduitei, a tipului de activitate nervoasa superioara. Tipul de SN (sistem nervos) este determinat ereditar; particularitatile tipului de SN nu predetermina zestrea aptitudinala sau inteligenta individului. Temperamentul “coloreaza” caracteristic conduita, prestatiile unui individ, dar nule predomina si nivelul lor valoric.
In cele ce urmeaza ne vom referi la cele patru tipuri de temperamente: melancolic, coleric, sangvin si flegmatic.
1. Temperamentul coleric (tipul de SN puternic, neechilibrat, excitabil). Se caracterizeaza prin: reactivitate accentuata, bogatia si intensitatea reactiilor, irascibilitatea, motive pentru care sunt vioi, agitati in timpul activitatilor, turbulenti, ridica uneori probleme de disciplina. Nu reusesc sa se stapaneasca, sentimentele lor sunt puternice si durabile, dar inegale in manifestari, se infurie repede, consuma multa energie, apoi se simt obositi, ca apoi sa treaca din nou la surescitatie. In relatia cu colegii sunt sociabili, prietenosi, deschisi. Predomina procesul excitativ, nu se pot concentra intens asupra unui obiect determinat, fapt rasfrant asupra invatarii. Vorbirea lor este rapida, exploziva, nu-si gasesc cuvintele cand vorbesc, miscarile au un caracter neregulat. Colericilor le place sa infrunte greutatile, sunt pasionati, ambitiosi, incapatanati, partinitori, gata oricand sa domine, combativi, agresivi, nerabdatori. Fara o educatie corespunzatoare, colericii ajung oameni care se stapanesc greu, nerabdatori, mereu iritati, nemultumiti.
2. Temperamentul sangvin (tipul de SN puternic echilibrat-mobil). Sangvinii se adapteaza usor si repede de la o situatie la alta. Manifesta continuu o buna dispozitie, veselie, optimism, interes pentru tot ce e nou si neobisnuit. Invata usor, au o mare capacitate de descoperire a solutiilor adecvate in situatii schimbatoare. Cunostintele nu sunt trainice (nu sunt aprofundate). Sunt curajosi, activi, au caracter deschis, sunt foarte comunicativi (extrovertiti). Limbajul este rapid, sigur, puternic, corect, accentuat si expresiv. Au un vocabular bogat, fapt pentru care sunt vorbareti, chiar guralivi. Se impresioneaza usor in diferite situatii, dar trairile lor sunt fluctuante si inegale, sentimentele de scurta durata, cum este si atasamentul fata de cei din jur. In general, acest temperament este caracteristic oamenilor sanatosi si robusti. Din punct de vedere educativ, sangvinii ridica probleme datorita faptului ca au mereu nevoie de schimbare, de nou, daca aceasta educatie nu este facuta prompt, ei devin apatici, plictisiti.
3. Temperamentul flegmatic (tipul de SN puternic, echilibrat, incet).
Datorita inertiei proceselor nervoase fundamentale (de excitatie si inhibitie) temperamentul flegmatic se exteriorizeaza prin manifestari sarace, ca si temperamentul melancolic. Asemanarea dintre cele doua temperamente este doar aparenta, datorita diferentei dintre ele in ce priveste intensitatea proceselor nervoase. Asemenea scolari au o mare capacitate de activitate, manifesta perseverenta, darzenie in munca. Ei sunt intotdeauna linistiti si tacuti. Daca nu sunt provocati sa raspunda, nu se anunta din proprie initiativa. Fata de colegi sunt demni de incredere, prietenosi, cu toate ca manifesta unele retineri. In viata sunt disciplinati, ordonati, echilibrati, calculati, dar greu adaptabili, putin pasionati, comozi. Pentru memorarea cunostintelor au nevoie de multe repetitii, dar odata fixate, cunostintele sunt pastrate timp indelungat. Vorbirea flegmaticilor este calma, fara gesturi, cu mimica adecvata.
4. Temperamentul melancolic (tip slab de SN). Scolarii cu temperament melancolic se caracterizeaza prin: rezistenta scazuta la eforturi fizice si intelectuale, incapacitate de concentrare in timpul vorbirii, timiditate, inclinatie spre visare, repetitii numeroase in invatare, vocabular sarac, voce inexpresiva. Melancolicii sunt capabili de actiuni fine, migaloase, manifesta multa rabdare si grija pentru detalii, sarguinta, perseverenta, constiinciozitate. Practica educativa arata ca intr-un climat social favorabil, bazat pe o buna organizare a activitatii, scolarii devin deschisi, cooperanti.