5 obiceiuri care atrag nefericirea
”Fericirea nu este un lucru prefabricat, ceva ce primim de-a gata. Fericirea vine din propriile noastre actiuni.” (Dalaï Lama).
Sa recunoastem – suntem multi cei care facem greseala de a cauta fericirea in afara noastra. Ne facem planuri de fericire burdusite cu haine, case, masini, conturi in banca, parteneri pe masura gusturilor si cerintelor noastre materiale, intai de toate si, intr-un plan secund, rezonanti, eventual, dar nu obligatoriu, si cu modul nostru de a gandi, de a simti.
Care gandire si simtire ne intorc tot acolo – in sufocanta lume materiala. Si ne mai miram ca fericirea ne fenteaza, ne ocoleste, ne tot amana…
Fericirea nu functioneaza in acest fel. Ea vine din interior. Si o suma de deprinderi o impiedica sa iasa la suprafata si sa ne ia in stapanire. Iata un top 5 al celor mai frecvente.
1. Suntem prea critici
Este o ”apucatura” paguboasa, pe care o exersam pe seama celorlalti, pe seama noastra sau si-si. De ce oare?! Nefericiti fiind, gasim normal sa ne defulam, criticandu-i pe altii. Si mai rau inca, ne razbunam si pe noi insine, criticandu-ne cu egala asprime sau si mai si.
Care este antidotul?
Sa acceptam – suntem oameni maturi, ce Dumnezeu? – ca toti gresim. Si noi, si ceilalti. Nu este un cap de tara (atata timp cat greseala nu provoaca grave avarii).
Important este sa invatam din greseli si sa evoluam. Tocmai pentru a nu persevera in eroare pana la a produce grave avarii.
Exemple concrete? Avem sute si mii. De la iesirile necontrolate de zi cu zi si ceas de ceas, la accesele de orgoliu, la vorbele aruncate la manie etc., etc. Dupa care facem ”mea culpa” si ne automustruluim, dar este… tardiv de tarziu.
Abia acum o zi, acum o ora, acum zece minute ne-am surprins cu o iesire asemanatoare si ne-am promis solemn ca ”este pentru ultima data” , am inteles, am invatat si ”nu se va mai repeta”.
Punct si de la capat: nu o sa se mai repete… decat rar. Si tot mai rar, pe masura ce vom invata si evolua.
2. Ne agasam de gandurile negative
Cine nu a facut asta niciodata – mana sus! Cum? Nici o mana ridicata? Excelent, macar suntem sinceri cu noi insine.
Negativismul este probabil cea mai evidenta cauza a nefericirii. ”O sa vedeti ca nu putem schimba nimic in bine!” – ma ”incurajeaza” vecinii mei, etern nemultumiti de echipa care administreaza blocul. ”Sa vezi tu daca n-o sa fie asa cum zic eu!” – imi spune mama mea draga, de fiecare data cand ”meneste a rau” (cu privire la ce se va mai intampla in familie sau in lume).
Si ma mai mir ca eu insami am obiceiul de a fi macar rezervata, daca nu chiar negativista apropo de evolutia multor, prea multor lucruri?
Care este antidotul?
Moderatia. Frana. Pauza. Pentru evacuarea deseurilor (ganduri si abordari negative) si comutarea pe modul pozitiv.
3. Cultivam nelinistea si nesiguranta
Nelinistea este un proces de deturnare a imaginatiei care ne impiedica sa avansam. Atunci cand noutatea este perceputa ca o ”amenintare care o sa vina peste noi”, este greu sa gasim motivatii si sa ne luptam pentru mai binele propriu.
Care este antidotul?
Batista pe pian. Respiro pentru autocontrol. Au vreun temei nelinistea, nesiguranta? Vezi bine ca nu. Sunt doar o extensie a imaginatiei.
Si un reziduu al pardalnicului obicei de mai sus: negativismul. ”O sa vezi tu ca nu o sa fie bine!” sapa in subconstient.
Isi croieste o vagauna in care se culcuseste si din care ne terorizeaza. ”Ba o sa vezi tu ca o sa fie bine!” – replica asta sufoca anxietatea acolo, in vagauna ei.
4. Lasam frica sa ne controleze
Inca o slabiciune verificata pe pielea fiecaruia dintre noi: de cate ori ne-am lasat prada fricii, am ratat. Eu, in calitate de eleva eminenta, am incercat o singura data sa copiez.
Evident, a fost un dezastru. Imi era atat de frica sa nu fiu prinsa, incat profesorul m-a ochit imediat. Cred ca i-a fost foarte mila de mine, pentru ca nu m-a sanctionat. Fix in banca din spatele meu, o colega cu vasta experienta copia relaxat, cu manualul pe brate.
Nu a fost depistata niciodata, in cei patru ani de liceu plus un examen de bacalaureat. Bagatelizez subiectul?
Da, dar o fac cu intentie: exemplele cele mai simple sunt, de regula, si cele mai convingatoare. Frica provoaca nefericire.
Care este antidotul?
Toti avem nevoie, cateodata, de ajutor pentru a parcurge distanta dintre un punct A si un punct B. Scopul meu (motivatia) era sa trec examenul.
Eram la fel de bine pregatita ca oricand… din punct de vedere teoretic, nu si psihic, se vede treaba. Ma lasasem prada nelinistii, nesigurantei, fricii (vezi mai sus). Ele m-au dirijat. Or, cand aceste sentimente preiau comanda, riscurile de a gresi se multiplica la infinit, iar sansele de a obtine rezultate pozitive se reduc direct proportional.
Norocul meu cu profesorul acela, nici excesiv de critic, nici infricosat si nici macar nelinistit de perspectiva de a fi ”urecheat” pentru ca a trecut cu vederea tentativa mea de frauda. Un om fericit! Un om care isi iubea profesia si isi iubea elevii. Antidotul fricii: dragostea.
5. Ne plangem, in loc sa gasim solutii
Sursa foto
Cand ne presaram conversatiile cu vaicareli, barfe si alte consideratii negativiste referitoare la noi insine si la ceilalti, dovedim ca dorim sa intretinem nefericirea.
Cand ne plangem, in loc sa cautam solutii, demonstram ca nu vrem sa amelioram situatiile, sa facem lucrurile sa mearga.
Care este antidotul?
In fine, am terminat cu vaicarelile si barfa, ne-am defulat. Si de ce nu ne simtim mai bine?! Fiindca nu am cautat solutii.
Bun, mi-am descarcat naduful, dar cum rezolv problema? Abia cand vom gasi raspunsul, si unul productiv, ne vom recapata linistea. Si vom fi niste oameni fericiti.
Sursa: https://www.aimgroup.ro/dezvoltare-personala/5-obiceiuri-care-atrag-nefericirea/
Sursa foto:https://www.campaignlive.com/article/why-unhappiness-us-happy-especially-b2b-marketing/1407258
Va multumesc,
