5 Răni din copilărie care îți influențează viața de adult
Din păcate, se întâmplă frecvent ca sănătatea emoțională a unei persoane să fie marcată încă din copilărie. Adesea, nici nu realizăm ce anume ne împiedică să ne simțim în siguranță, ce ne menține într-o stare de confuzie sau teamă.
În multe cazuri, rădăcinile problemelor noastre se află în experiențele din copilărie – acele răni emoționale provocate în primele noastre interacțiuni cu lumea, răni care nu au fost niciodată complet vindecate.
Rănile emoționale reprezintă experiențe dureroase din copilărie care modelează personalitatea și felul nostru de a fi ca adulți, precum și modul în care gestionăm dificultățile vieții.
Este crucial să devenim conștienți de aceste răni și să renunțăm la tendința de a le ascunde. Cu cât le ignorăm mai mult, cu atât ele se adâncesc și devin mai greu de vindecat. Frica de a retrăi acea suferință ne face să ne construim măști și bariere care ne împiedică să evoluăm. Acesta este exact rezultatul pe care ar trebui să-l evităm.
Trădarea, umilința, lipsa de încredere, abandonul, nedreptatea… Acestea sunt doar câteva dintre rănile emoționale despre care Lisa Bourbeau vorbește în cartea sa “Cele 5 răni care te împiedică să fii tu însuți”. Să le explorăm pe rând.
- Teama de abandon – o rană emoțională din copilărie
Abandonul este unul dintre cei mai mari inamici ai persoanelor care au suferit de această problemă în copilărie. Gândește-te cât de înfricoșător poate fi pentru un copil să trăiască permanent cu teama de a rămâne singur, izolat și fără protecție într-un mediu necunoscut.
Odată ce acest copil devine adult, va face tot ce poate pentru a evita să fie abandonat din nou. Astfel, persoanele care au trăit această experiență tind să își abandoneze devreme partenerii sau proiectele în care sunt implicate, ca o metodă de apărare împotriva suferinței anticipate.
Este frecvent să auzi astfel de oameni spunând lucruri de genul: „Te părăsesc eu înainte să mă părăsești tu” sau „Nimeni nu mă sprijină, așa că nici eu nu voi sprijini pe nimeni”. Aceștia trebuie să înfrunte teama de singurătate și să depășească frica de abandon, care îi împiedică să se deschidă în fața celorlalți.
- Teama de respingere
Această rană ne face să ne fie dificil să ne acceptăm propriile sentimente, gânduri și experiențe. Ea apare atunci când copilul este respins de părinți, rude sau colegi. Durerea resimțită îi împiedică pe acești copii să dezvolte stima de sine și iubirea de sine. Teama de respingere devine adânc înrădăcinată, făcându-i să simtă că nu sunt vrednici de afecțiune și înțelegere.
Acest lucru îi determină să se izoleze și mai mult de cei din jur, iar ca adulți, pot deveni timizi și evazivi. Este esențial să înfrunte aceste frici interioare pentru a-și recăpăta încrederea în sine și în ceilalți.
- Umilința
Această rană apare atunci când ne simțim dezaprobați și criticați de cei din jur. Când copilul este etichetat negativ, fie pentru că este considerat prost, obraznic sau supraponderal, stima sa de sine este distrusă. Viitorul adult devine dependent de alții și, pentru a se proteja, poate adopta o atitudine de superioritate, umilindu-i pe ceilalți.
Pentru a se elibera de această rană, este necesar să își dezvolte independența și să își cunoască și înțeleagă propriile nevoi, temeri și priorități.
- Trădarea și teama de a avea încredere în ceilalți
Această rană apare când cei apropiați nu își respectă promisiunile, făcând copilul să se simtă trădat și dezamăgit. Ca urmare, acesta dezvoltă o neîncredere profundă în ceilalți, care la rândul ei conduce la invidie și alte sentimente negative.
La maturitate, aceste persoane devin obsedate de control și perfecțiune, dorind ca totul să fie previzibil și bine planificat. Este esențial să lucreze la cultivarea răbdării și toleranței și să învețe să facă față singurătății și să delege responsabilități.
- Nedreptatea
Sentimentul de nedreptate se dezvoltă în medii în care persoanele care au grijă de copil sunt reci și autoritare. Acești copii cresc simțindu-se slabi și inutili, ceea ce le afectează viața de adult.
Pentru a se elibera de aceste probleme, este necesar să renunțe la suspiciuni și rigiditatea mentală, cultivând flexibilitatea în gândire și încrederea în ceilalți.
Primul pas în vindecarea acestor răni este conștientizarea lor, oferindu-ne permisiunea de a ne exprima furia și, mai presus de toate, acordându-ne timp pentru a ne vindeca.
Să vă fie cu folos,