Asculta-te pe tine insuti! Nu te uita la altii, uite-te la tine!
”Asculta-ti intotdeauna sentimentele, nu e nevoie sa te uiti in jur. Uitandu-te la oamenii din jur nu poti sa iti dai seama exact ce se intampla cu ei, pentru ca fetele lor nu reflecta realitatea, la fel cum nici fata ta nu reflecta ceea ce simti in realitate.
Infatisarea lor exterioara nu e interiorul lor, tot asa cum infatisarea ta exterioara nu e interiorul tau.
In asta consta ipocrizia societatii – sa nu iti arati interiorul, sa nu iti arati adevarata fata. Sa ti-o ascunzi. Sa o arati cuiva foarte intim, si care te va intelege.
Dar cine este intim? Nici chiar indragostitii nu isi arata unul altuia adevarata fata. Caci, cine stie, acum se iubesc, dar s-ar putea ca in clipa urmatoare sa nu se mai iubeasca.
Asa ca fiecare se inchide in el, si devine o insula.
Nu te uita la altii, uite-te la tine. Si, cu orice risc, lasa la suprafata ce e in tine. Nu exista risc mai mare ca reprimarea.
Daca iti reprimi sentimentele, iti vei pierde toata pofta de viata, tot entuziasmul. Iti vei pierde toata viata, daca vei continua sa-ti reprimi emotiile. Reprimare e toxica, iti otraveste fiinta.
Asculta-ti inima, si indiferent ce e acolo, scoate la suprafata. In scurta vreme iti va fi foarte usor sa o faci, vei deveni priceput si iti va placea. Si odata ce stii cum e sa fii autentic, n-ai sa mai vrei niciodata sa fii fals, pentru ca autenticitatea e foarte frumoasa.
Continui sa decizi sa fii fals pentru ca n-ai simtit niciodata gustul realului. Realul a fost reprimat inca din copilarie, ai fost invatat sa-l reprimi chiar inainte de a stii ce e, si ai continuat sa-l reprimi inconstient, mecanic.
Fii conform cu tine insuti – alta posibilitate nu exista. Trebuie sa fii responsabil fata de fiinta ta. Esti raspunzator de fiinta ta, si Dumnezeu nu o sa te intrebe de ce nu esti altcineva.
Problema e cum sa fii tu insuti. Si daca poti s-o rezolvi: toate celelalte probleme nu mai conteaza. Atunci viata devine un mister frumos care trebuie trait, nu o problema de rezolvat. ”
Sursa: Osho
Va multumesc,
