Asta e viata!
„Intotdeauna este bine de stiut cand anume se termina o etapa din viata. Daca insisti a te mentine in ea dincolo de timpul rezonabil, iti vei pierde bucuria si simtul a ceea ce se afla in afara ei. Inchide cicluri, sau usi, sau capitole. Important este sa le poti inchide si sa lasi in urma momente ale vietii, momentele care se incheie.
Ti-ai terminat munca?
Ti s-a incheiat o relatie?
Nu mai locuiesti in acea casa?
Trebuie sa pleci intr-o calatorie?…
Poti petrece mult timp din prezentul tau scufundandu-te in „de ce”-uri, in a revedea caseta si a incerca sa intelegi cum si pentru ce motiv se intamplara cutare si cutare lucruri.
Dar te vei consuma degeaba si la nesfarsit, caci, in viata, tu, eu, prietenii, fiii, fratii tai, noi toti, ne indreptam inevitabil catre a inchide capitole, catre a da pagina, a termina etape sau momente din viata si de a merge inainte.
Nu ne putem afla in prezent, ducand dorul trecutului. Nici macar intrebandu-ne „de ce?”. Ceea ce s-a intimplat, s-a intamplat si trebuie sa te eliberezi, sa te desprinzi de trecut. Nu putem fi copii eterni, nici adolescenti intarziati, nici angajati ai unor firme care nu mai exista, nici a pastra legaturi cu cei care nu vor sa aiba legaturi cu noi.
Faptele trec si trebuie lasate sa treaca!
De aceea, cateodata, este asa de important sa distrugi amintiri, sa faci un cadou, sa-ti schimbi casa, sa rupi hartiile, sa arunci documente vechi si sa vinzi sau sa faci cadou o carte.
Schimbarile externe pot simboliza procese interioare de evolutie. A uita, a se desprinde, a se avanta. In viata, nimeni nu joaca cu cartile insemnate, asa ca ai de invatat cum sa pierzi si cum sa castigi. Trebuie sa ne eliberam, sa dam pagina si sa traim numai cu ceea ce ne ofera prezentul.
Trecutul a trecut. Nu astepta sa ti-l dea nimeni inapoi, nu te astepta sa te recunoasca nimeni, nu astepta ca, vreodata, cineva sa-si dea seama cine ai fost. Lasa deoparte resentimentul. Repetarea cu incapatanare a „filmului tau personal” ii va face rau sufletului si mintii si te va invenina si amari.
Viata nu se afla decit inainte, niciodata inapoi. Daca treci prin viata lasand „usi deschise” pentru orice eventualitate, niciodata nu te vei putea desprinde de trecut, nici nu vei trai ziua de astazi cu multumire. Iubiri sau prietenii pe care nu ti le scoti din suflet? Posibilitati de a te intoarce? La ce? Nevoie de explicatii? Cuvinte nerostite? Taceri care au invadat cuvintele?
Daca le poti infrunta chiar acum, fa-o. Daca nu, lasa-le sa se duca, inchide capitolele! Spune-ti tie insuti ca nu le mai vrei inapoi. Dar nu din mandrie sau orgoliu, ci pentru ca TU nu mai faci parte din acel loc, din acea inima, din acea incapere, din acea casa, din acel birou, din acea meserie.
Tu insuti nu mai esti cel de acum doua zile, sau trei luni, sau un an. Prin urmare, nu exista nimic catre care sa te intorci. Inchide usa, da pagina, inchide ciclul. Nici tu nu vei fi acelasi, nici mediul la care te intorci nu va fi acelasi, caci nimic nu ramine imobil sau static in viata. Pentru sanatatea ta mintala si sufleteasca, desprinde-te de ceea ce nu se mai regaseste in viata ta.
Adu-ti aminte ca nimeni si nimic nu este indispensabil. Nici o persoana, nici un loc, nici o munca. Nimic nu este vital pentru a trai, pentru ca atunci cind ai venit pe lume, ai venit singur.
Esti, asadar, obisnuit sa traiesti cu tine insuti, si este o indatorire personala sa inveti sa traiesti singur, fara acea apropiere umana sau fizica, de care iti vine atit de greu sa te desparti astazi.
A te desprinde este un proces de invatare care, din punct de vedere uman, se poate realiza. Adu-ti aminte, nimic si nimeni nu este indispensabil. Este numai obicei, rutina, nevoie. Deci, inchide, incheie, curata, arunca, oxigeneaza, desprinde-te, scutura-te, elibereaza-te.
Sunt multe cuvinte care inseamna sanatate mintala si, orice vei alege, te va ajuta sa mergi inainte in liniste.
Asta e viata!”
Paulo Coelho
Va multumesc,
