Cand inseli mai iubesti? Cand iubesti poti insela?
Iubirea, asa cum o impacheteaza, decoreaza si propune societatea, este adesea o mascarada. Iubirea astazi imi pare nefericita si distructiva, deoarece nu este lasata sa se exprime liber, este cenzurata ascunsa, disimulata, se imbraca in haine grotesti sau stranii.
Eu cred ca unui barbat, daca poate iubi doua femei, ar trebui sa i se permita acest lucru.
El ar trebui, nu acuzat si respins, ci sarbatorit.
Daca o femeie poate iubi trei barbati, ar trebui sa i se dea voie.
Ea ar merita admiratie. Daca poate iubi nu trei, ci treizeci, ar trebui sa i se ridice o statuie.
Desigur, nu ii va iubi la fel, pentru ca nici ei nu sunt la fel. Iubirea se poate nuanta la infinit, asemenea culorilor.
Cu toate acestea, daca o femeie iubeste mai multi barbati (repet, altfel pe fiecare), ei nu-i sunt recunoscute disponibilitatile si rafinamentul emotional. Dimpotriva, este considerata superficiala, imatura, frivola, curva.
Daca un barbat iubeste mai multe femei (altfel, da?), este egocentric, desfranat, vicios, narcisist. Nimeni nu vede ca inima lui s-a extins, sentimentele s-au imbogatit, ca ceva a inflorit in sufletul lui sau in aura lui (pentru clarvazatori).
Iubirea este ceva atat de bun, atat de hranitor, atat de frumos incat ar trebui incurajata sa se desfasoare, sa se raspandeasca. Am trai intr-o lume, cum altfel, mai iubitoare, ceea ce nu mi se pare deloc un pericol.
Insa lucrurile stau exact pe dos. Partenerii de cuplu se pot iubi intre ei, insa nu mai mult, un parinte isi poate iubi copiii, insa nu si pe ai altora. Este ca si cum nu ai avea voie sa respiri decat daca sotia este de fata si ar fi interzis sa mananci daca partenerul lipseste.
Aceste imagini sunt evident absurde. Totusi nu simti ca ele se refera la tine?
Tocmai pentru ca aceste experiente nu-mi sunt straine pot sa vorbesc despre ele. Se intampla peste tot unde exista barbati si femei laolalta cu reguli si norme elaborate cu mult timp in urma si mentinute inconstient in zilele noastre.
In inima acestor experiente sta culpabilitatea, sentimentul ca faci ceva rau daca iti dai voie sa iubesti, daca vibrezi pe aceeasi lungime de unda cu mai multi oameni, daca esti atras de mai multe persoane pe care societatea nu a inscriptionat “sotul meu/sotia mea”.
Insa ce poate fi rau sa privesti cu dragoste pe cineva, oricine ar fi el sau ea, sa-i atingi cu tandrete mana sau buzele, sa-i oferi timpul si resursele tale intr-un fel care ii permite sa se dezvolte, sa inteleaga mai mult.
Cine are de suferit daca iubirea devine mai larga, mai prezenta. Daca iubita, prietena sau sotia atinge cu dragoste pe altcineva cine este cel care sufera?
Asa este. TU suferi. Tu te simti inselat, abandonat, nerespectat, ti se pare ca nu mai contezi, ca nu mai esti important. Cat de ciudat este totul! Ea se bucura cu altcineva si tu suferi. Nu e ceva extraordinar? Cum poate bucuria pe care doi oameni o traiesc sa raneasca pe al treilea?
Nu, acest lucru nu este posibil. Tu esti ranit nu de bucuria lor, ci de propriile tale dorinte. Iar pentru aceste dorinte nu ei sunt responsabili, ci tu!
Tu esti cel care doreste sa posede, sa controleze, sa aiba exclusivitate, sa traiasca fuzional, sa evite singuratatea, tu ai nevoie de cineva din exterior sa-ti confere valoare, sa aiba grija de tine, sa se conformeze.
Toate aceste dorinte le camuflezi in spatele lui “Dar o iubesc”. Stimabile, pe cine incerci sa pacalesti? Tu nu o iubesti, ci o doresti. Daca studentii mei isi vor mai aminti de mine, sper sa o faca asa: “Aha, profu ala care ne tot spunea ca TE IUBESC nu este totuna cu TE DORESC”.
Iubirea nu reclama, nu revendica, nu solicita libertate. Iubirea ofera, stimuleaza, creste libertatea. Tu iubesti si celalalt se cunoaste mai bine pe sine, devine mai constient de resurse si capacitati, isi depaseste limitele.
Nu ma astept sa sprijine aceste idei alti oameni decat acei cu spiritul proaspat, nealterat in jocurile sociale ale supravietuirii si ale succesului, nonconformisti responsabili, visatori la o lume mai sanatoasa, oameni care nu se comporta contrar propriei inteligente.
Fericirea, atat cat am putut eu intelege, nu poate fi niciodata separata de iubire.
Cand doi oameni aleg sa aiba o relatie, niciunul nu capata drepturi asupra celuilalt. Daca tu ai o iubita, ea isi pastreaza dreptul de a-si folosi timpul, energia, cunoasterea, farmecul, oricum doreste. Numai pentru ca o numesti prietena sau sotia ta, nu detii proprietate pe corpul sau sentimentele ei. Barbatul pe care il iubesti nu este al tau. El isi apartine SIESI. Eventual, ii mai apartine lui Dumnezeu, acelui
Ceva invizibil care ii face inima sa bata si plamanii sa respire.
Sursa: “Infinitul mic iubindu-l pe cel mare” – Adrian Nuta
Va multumesc,