Ce este nevroza traumatică și cum îți poate schimba viața?
Nevroza traumatică reprezintă o tulburare psihologică ce apare ca urmare a unui eveniment traumatic sever, care depășește capacitatea individului de a face față și de a se adapta.
Această afecțiune este caracterizată de o serie de simptome persistente, cum ar fi anxietatea, coșmarurile, flashback-urile și evitarea constantă a amintirilor legate de traumă.
Nevroza traumatică este rezultatul unei răniri emoționale adânci, care lasă urme de lungă durată asupra sănătății mentale a unei persoane.
Termenul „nevroză” a fost introdus de medicul scoțian William Cullen în 1769 pentru a descrie tulburările senzoriale și motorii cauzate de afecțiuni ale sistemului nervos.
În cadrul psihologiei clinice, termenul desemnează tulburări mentale care perturbă gândirea rațională și afectează negativ funcționarea socială, familială și profesională a individului.
Acest termen este aplicat unui spectru variat de tulburări mentale, toate caracterizate prin mecanisme neadecvate legate de anxietate.
Cu toate acestea, utilizarea cotidiană a termenului a extins semnificația acestuia, incluzând obsesii, excentricități sau nervozități care nu sunt neapărat legate de tulburările mentale în sens strict.
Ce înseamnă nevroza traumatică?
Conceptul de „nevroză traumatică” a fost folosit pentru prima dată de Sigmund Freud în perioada sa anterioară dezvoltării teoriei psihanalitice.
Freud a observat că mulți dintre pacienții săi nevrotici aveau în istoricul lor experiențe traumatice, ceea ce l-a condus la ipoteza că isteria și nevroza obsesivă ar putea fi legate de traume sexuale suferite în copilărie.
Mai târziu, Freud a abandonat această idee, realizând că multe dintre amintirile pacienților erau de fapt false.
Termenul a fost revitalizat de Hermann Oppenheim în 1888 pentru a descrie simptomele psihice observate la victimele accidentelor de tren—o afecțiune pe care astăzi o recunoaștem drept tulburare de stres post-traumatic.
Nevroza traumatică este astfel definită ca o tulburare care nu este declanșată de evenimente din copilărie, ci de traume actuale.
Conform Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM IV), această tulburare este caracterizată prin simptome specifice care apar în urma expunerii la un eveniment extrem de stresant și traumatic, în care individul simte că viața sa sau a altora este în pericol iminent, sau când cineva apropiat trece prin evenimente marcate de decese violente, răni grave sau pericol de moarte.
Experiențe precum crimele, tortura sau atacurile teroriste pot declanșa o simptomatologie asemănătoare cu cea a isteriei, dar diferită prin impactul său mai profund și prin amploarea distrugerii pe care o cauzează asupra echilibrului psihic al individului.
Care sunt simptomele nevrozei traumatice?
Nevroza traumatică provoacă o stare de stres post-traumatic constant, caracterizată de următoarele simptome:
- Pacientul retrăiește repetitiv evenimentul traumatic, în special prin coșmaruri, trezindu-se brusc, adesea în stare de transpirație sau chiar țipând.
- Apar tulburări de somn și insomnie reactivă, în încercarea de a evita coșmarurile.
- Anxietatea se manifestă prin simptome fizice precum tahicardie, transpirații, tremurături și senzația de nod în gât.
- Crizele de anxietate sau atacurile de panică pot fi declanșate de evenimente care par asemănătoare cu trauma inițială, cum ar fi un sunet, un miros, o culoare sau un gest specific.
- Persoana se află într-o stare de alertă continuă.
- Plânsul frecvent este o altă manifestare comună.
- Se pot dezvolta tulburări depresive.
- Există dificultăți legate de memorie, concentrare și logică.
- Gândurile și comportamentele suicidare pot apărea.
În încercarea de a face față anxietății și coșmarurilor, persoana se retrage din activitățile sociale, familiale și sexuale. Nevroza traumatică duce astfel la o degradare a stării psihice, dar și a sănătății fizice și a capacităților cognitive.
Pe măsură ce afecțiunile psihice se agravează, persoana își pierde treptat stima de sine și încrederea în propriile abilități, ajungând să se învinovățească și să adopte o atitudine defensivă de auto-justificare. Acest disconfort se poate intensifica, ducând la stări de anxietate extremă și, în unele cazuri, la comportamente suicidare.
În cazul celor care au experimentat situații profesionale contradictorii, în care experiențele lor nu au fost recunoscute de superiori, poate apărea o confuzie morală, determinând dificultăți în a distinge între bine și rău, adevăr și falsitate, dreptate și nedreptate.
Pe lângă simptomele psihice, nevroza traumatică poate fi însoțită de diverse afecțiuni fizice:
- Modificări semnificative ale greutății corporale, fie prin creștere, fie prin scădere
- Probleme digestive
- Afecțiuni cardiace
- Tulburări ginecologice, cum ar fi amenoreea, metroragia sau chiar cancerele (de ovare, de col uterin).
La copii, simptomele pot varia și se pot manifesta astfel:
- Agitație și comportament dezorganizat
- Reprezentarea traumei sau a unor aspecte ale acesteia prin joc
- Coșmaruri cu conținut greu de definit.
Ce evenimente pot declanșa nevroza traumatică?
Nevroza traumatică poate fi declanșată de un eveniment perceput ca o amenințare reală sau resimțită, care afectează integritatea fizică sau psihică a individului. În astfel de situații, mecanismele de apărare psihică nu reușesc să se activeze eficient, deoarece persoana este luată prin surprindere.
Nevroza traumatică poate să apară dacă persoana a fost victima sau martora unor amenințări de moarte sau răniri reale care puneau în pericol viața sa sau a altora, cum ar fi:
- Atentate, conflicte armate
- Tortură
- Violențe sexuale
- Accidente
- Omucideri
- Agresiuni sau abuzuri
- Și altele.
Reacția unei persoane la astfel de evenimente implică de obicei frică intensă, groază și un profund sentiment de neputință.
Este important de subliniat că nu există o listă fixă de evenimente care pot fi considerate traumatice, deoarece fiecare individ este unic și reacționează diferit.
Circumstanțele care pot declanșa o nevroză traumatică sunt specifice fiecărei persoane, iar gravitatea evenimentului și intensitatea simptomelor nu sunt întotdeauna proporționale.
Iată câteva soluții pe care le-ai putea explora:
1.Identificarea și recunoașterea simptomelor
Primul pas în gestionarea nevrozei traumatice este să recunoști simptomele și să accepți că acestea sunt rezultatul unui eveniment traumatic. Autoconștientizarea este esențială pentru a începe procesul de vindecare.
2.Căutarea suportului psihologic
Terapia, în special terapia cognitiv-comportamentală (TCC) și terapia prin expunere, poate ajuta la procesarea traumelor și la dezvoltarea unor strategii eficiente de coping. Intervenția unui psiholog sau psihoterapeut poate fi crucială.
3.Participarea la Grupuri de Suport
Uneori, împărtășirea experiențelor cu alții care trec prin situații similare poate fi extrem de benefică. Grupurile de suport oferă un spațiu sigur pentru a discuta și a primi sprijin emoțional.
4.Tehnici de relaxare și gestionare a stresului
Practici precum meditația, mindfulness, respirația profundă și yoga pot ajuta la reducerea anxietății și la calmarea minții și corpului. Aceste tehnici contribuie la gestionarea simptomelor fizice și psihice ale nevrozei traumatice.
5.Stabilirea unei rutine sănătoase
Adoptarea unui stil de viață sănătos, incluzând o dietă echilibrată, exerciții fizice regulate și un somn adecvat, poate îmbunătăți starea generală de bine și poate reduce impactul nevrozei traumatice asupra vieții de zi cu zi.
6.Limitarea expunerii la declanșatori
Dacă este posibil, încearcă să eviți sau să minimizezi expunerea la situațiile care îți declanșează amintirile traumatice. Acest lucru poate include evitarea anumitor locuri, persoane sau activități care aduc înapoi amintiri dureroase.
7.Construirea unui sistem de suport
Înconjoară-te de persoane de încredere—prieteni, familie, sau colegi—care te pot sprijini emoțional și care te pot ajuta să gestionezi mai bine impactul nevrozei traumatice.
8.Educație și informare
Informarea cu privire la nevroza traumatică și înțelegerea modului în care aceasta îți afectează viața poate oferi un sentiment de control și poate ajuta la dezvoltarea unor strategii eficiente pentru a face față situației.
9.Practicarea auto-compasiunii
Fii blând cu tine însuți și înțelege că vindecarea este un proces care necesită timp. Auto-compasiunea este esențială pentru a te putea ierta și a trece peste vinovăția sau rușinea care poate fi asociată cu trauma.
10.Angajarea în activități creative sau terapeutice
Activitățile care implică arta, scrisul sau alte forme de expresie creativă pot ajuta la procesarea emoțiilor și la eliberarea tensiunilor interne. Terapiile creative pot oferi un alt mod de a lucra prin trauma.
Aceste soluții pot fi integrate în viața de zi cu zi pentru a ajuta la gestionarea nevrozei traumatice și la recăpătarea controlului asupra propriei vieți.
Să vă fie cu folos,
Psihoterapeut Alina Blagoi