Cele 6 obiceiuri ale oamenilor cu multa empatie
Traim in epoca empatiei?
Daca credeti ca ati auzit cuvantul “empatie“ peste tot, aveti dreptate. Pana si oamenii de stiinta, liderii de afaceri, expertii in educatie si activistii politici il pronunta astazi. Dar totusi, exista o intrebare vitala care trebuie pusa mai des: cum imi pot dezvolta propriul meu potential empatic? Empatia nu este doar o modalitate de a extinde granitele universului nostru moral. Conform unor noi cercetari, este un obicei pe care il putem cultiva pentru a imbunatati calitatea propriei noastre vieti si chiar mai mult de atat.
Dar ce este empatia? Este capacitatea de a ne pune in locul celuilalt pentru a-i intelege sentimentele si punctele de vedere, intelegere cu care sa ne ghidam actiunile. Aceasta este diferita de bunatate si mila. Si sa nu o confundam cu Regula de Aur, “ce tie nu-ti place, altuia nu-i face” caci, dupa cum spunea George Bernard Shaw, oamenii s-ar putea sa aiba alte gusturi sau alte nevoi. Empatia este in legatura cu descoperirea acelor gusturi sau nevoi.
Empatia provine dintr-o schimbare revolutionara in stiinta modului in care intelegem natura umana. Punctul de vedere in care se spune ca suntem in esenta creaturi cu auto-interes si egoism este ferm dat la o parte de dovezile ca suntem Homo empathicus, legati intru empatie, cooperare sociala si ajutor reciproc.
Empatia este capacitatea de a ne pune in locul celeilalte persoane.
Creierul empatic.
In ultimul deceniu, cercetatori in neurostiinta au descoperit a zecea sectiune a “circuitului empatic” din creier care, daca este deteriorat, poate sa ne diminueze capacitatea de a intelege ce simt alte persoane. Biologi precum Frans de Waal, au aratat ca suntem animale sociale care am evoluat in mod natural pentru a avea grija unul fata de celalalt. Psihologii au aratat ca suntem facuti pentru a manifesta empatie datorita relatiilor puternice de atasament din primii doi ani de viata.
Dar, dezvoltarea empatiei nu se opreste in copilarie. Creste de-a lungul vietii si poate fi folosita ca forta radicala pentru transformarea sociala. Cercetarile din sociologie, psihologie, istorie dezvaluie cum putem sa facem ca empatia sa fie o atitudine si o parte a vietii noastre de zi cu zi, astfel imbunatatind vietile celor din jurul nostru. Iata cele 6 obiceiuri ale oamenilor empatici!
Suntem facuti pentru a manifesta empatie datorita relatiilor puternice de atasament din primii doi ani de viata.
Obiceiul 1: Sa cultivam grija fata de ceilalti.
Oamenii cu multa empatie au o grija de neoprit fata de ceilalti, chiar si fata de straini. Ei stau de vorba cu persoana de langa ei in autobuz, pastrand acea curiozitate naturala pe care cu totii o avem in copilarie, dar care societatea se pricepe de minune sa o indeparteze din noi. Ceilalti sunt mai interesanti pentru ei decat sunt ei insisi, dar nu ies ca sa ii interogheze, respectand sfatul istoricului Studs Terkel: “Nu fiti examinatori, fiti cercetatori interesati”.
Grija fata de ceilalti ne dezvolta empatia cand vorbim cu oamenii care sunt, de obicei, din afara cercului nostru social, oameni cu experiente de viata si viziuni asupra lumii foarte diferite de ale noastre. Martin Seligman spune ca empatia este puterea de caracter cheie care ne sporeste satisfactia vietii. De asemenea, este un leac util pentru vindecarea singuratatii cronice de care sufera o treime din oamenii care traiesc in tarile asa-zis foarte civilizate.
Astfel, cultivarea empatiei are nevoie de mai mult decat o scurta discutie despre vreme. in acest fel, putem intelege lumea din interiorul mintii celeilalte persoane. Ne intalnim cu persoane straine in fiecare zi, precum postasul care ne livreaza corespondenta sau noul angajat care intotdeauna ia pranzul de unul singur. Sa incercam sa purtam o conversatie cu cel putin o persoana straina pe saptamana! Tot ceea ce se cere este sa avem curaj.
Sa ne dezvoltam empatia stand de vorba cu oameni din afara cercului nostru social zilnic.
Obiceiul 2: Sa ne punem la indoiala prejudecatile si sa ne descoperim asemanarile.
Cu totii avem prejudecati in legatura cu ceilalti si etichetam astfel: “fundamentalist musulman” sau “mama instarita”, care ne fac sa nu le apreciem individualitatea. Oamenii cu multa empatie isi pun la incercare si la indoiala preconceptiile si prejudecatile cautand sa vada ceea ce au in comun cu oamenii mai degraba decat ceea ce ii separa de ei. Unul din episoadele istoriei tarii noastre arata cum au fost, si inca mai sunt, relatiile dintre etnii.
in America, Claiborne Paul Ellis s-a nascut intr-o familie saraca de albi in Durham, Carolina de Nord, in 1927. Fiindu-i greu sa se intretina lucrand intr-un garaj si crezand ca afro-americanii sunt cauza tuturor problemelor lui, a mers pe urmele tatalui sau si s-a inrolat in Ku Klux Klan, ajungand, in cele din urma, in pozitia inalta de Ciclop Exaltat in filiala locala a KKK.
In 1971 a fost invitat, ca cetatean local remarcabil, la o intrunire a comunitatii ce a durat zece zile, pentru a aborda tensiunile rasiale din scoli si a fost ales pentru a conduce un comitet coordonator impreuna cu Ann Atwater, o activista de culoare pe care o dispretuia. insa, lucrand cu ea si-a spulberat prejudecatile in legatura cu afro-americanii. A observat ca ea impartasea aceleasi probleme ale lipsurilor materiale cu ale lui. “incepeam sa ma uit la acea persoana de culoare, sa dau mana cu ea si sa o vad ca pe o fiinta umana,” isi amintea de experienta lui din comitet. “Ma simteam ca si cand ma nasteam dinnou.” in ultima noapte a intalnirilor, a stat in fata a o mie de oameni si si-a rupt carnetul de membru din Klan.
Ellis a devenit mai tarziu organizatorul fortei de munca intr-un sindicat unde 70% din membri erau afro-americani. El si Ann au ramas prieteni pentru tot restul vietii lor. Iata un exemplu foarte bun pentru a arata puterea empatiei care invinge ura si ne schimba modul de a gandi.
Ann Atwater si C. P. Ellis ne-au aratat modul in care empatia poate invinge ura si ne schimba modul de a gandi.
Obiceiul 3: Sa ne punem in locul celeilalte persoane.
Credeti ca alpinismul pe gheata si zborul cu parapanta sunt sporturi extreme? Atunci, incercati sa experimentati empatia, cea mai dificila si, probabil, cea care ne implineste cel mai mult, dintre toate. Oamenii foarte empatici isi dezvolta empatia prin experienta directa a vietii celorlalti, punand in practica proverbul amerindian, “mergi cativa kilometri in mocasinii altui om inainte sa-l critici.”
George Orwell este un alt exemplu care ne inspira. Dupa ce a lucrat cativa ani ca ofiter in politia coloniala din Birmania Britanica, in anii ’20, Orwell s-a intors acasa, in Marea Britanie, hotarat sa descopere cum era viata pentru cei care traiau la marginile societatii. “Am vrut sa ma adancesc, sa ma introduc direct printre cei oprimati”, scria. Astfel ca s-a imbracat ca un vagabond cu haina si pantofi ponositi si a trait pe strazile din estul Londrei impreuna cu cersetori si vagabonzi. Rezultatul, consemnat in cartea sa Sarac in Paris si Londra, a fost o schimbare radicala in credintele, prioritatile si relatiile sale. Nu numai ca si-a dat seama ca acei oameni fara adapost nu erau niste “banditi betivi”, ci si-a facut noi prieteni, si-a schimbat punctele de vedere asupra inegalitatii si astfel, a adunat material literar de superba calitate. A fost cea mai mare experienta de calatorie a vietii sale. si-a mai dat seama ca empatia nu numai ca face bine, ci ne face bine, de asemenea.
Totusi, putem sa efectuam propriile noastre experimente. De exemplu, daca suntem practicanti religiosi, putem sa “schimbam cultul” si sa participam la slujbe diferite de ale noastre. Chiar daca sunteti atei, incercati sa mergeti la ceremoniile bisericesti. Petreceti-va urmatorul concediu facand voluntariat intr-un sat sau intr-o tara in curs de dezvoltare. Mergeti pe calea despre care vorbea filozoful John Dewey: “orice forma autentica de educatie vine din experienta.”
Daca sunteti practicanti religiosi, incercati sa practicati si alte religii in afara de religia proprie.
Obiceiul 4: Sa ascultam cu atentie si sa ne deschidem.
Exista doua caracteristici necesare pentru a putea conversa cu empatie. Una dintre ele este de a stapani arta ascultarii radicale. “Ceea ce este esential”, spune Marshall Rosenberg, psiholog si fondator al comunicarii non-violente (CNV), “este capacitatea noastra de a fi prezenti la ceea ce se intampla cu adevarat in interior – la sentimentele, la nevoile unice pe care o persoana le traieste in acel moment.” Oamenii cu multa empatie asculta bine pe ceilalti din jur si fac tot ce se poate ca sa inteleaga starea lor emotionala si nevoile pe care le au, indiferent daca este vorba de un prieten care tocmai a fost diagnosticat cu cancer ori sotia care este suparata ca iar lucreaza pana noaptea tarziu.
Dar a asculta nu este niciodata indeajuns. A doua caracteristica este sa ne facem pe noi insine vulnerabili. Pentru a crea o legatura empatica puternica este vital sa ne inlaturam mastile si sa fim sinceri cu sentimentele pe care le avem fata de cineva. Empatia este un drum cu doua sensuri care, in cel mai bun caz, este construit pe intelegerea reciproca – pe interschimbul dintre cele mai importante credinte si experiente pe care le avem.
Organizatia Cercul Parental Israelo-Palestinian a pus toate acestea in practica aducand laolalta familiile indoliate ale ambelor parti ale conflictului, ca sa se intalneasca, sa asculte, sa comunice. Atunci cand si-au povestit cum au murit cei dragi, desi se aflau in parti opuse din punct de vedere politic, si-au dat seama ca impartasesc aceeasi durere, acelasi sange si i-au ajutat sa-si creeze una dintre cele mai puternice miscari de construire a pacii la nivel local, din lume.
Povestind impreuna permite familiilor sa realizeze ca impartasesc aceeasi durere.
Obiceiul 5: Sa inspiram actiunile in masa si schimbarile sociale.
Noi, de obicei, presupunem ca empatia are loc la nivel individual, insa oamenii cu multa empatie inteleg ca aceasta poate fi, de asemenea, un fenomen de masa care aduce schimbari sociale fundamentale.
Sa ne aducem aminte de miscarile impotriva sclaviei din secolele XVIII si XIX de pe ambele parti ale Atlanticului. Jurnalistul Adam Hochschild ne spune: “Abolitionistii nu si-au pus speranta in textele sacre, ci in empatia umana”, facand tot posibilul sa se inteleaga care este adevarata suferinta de pe plantatii si de pe corabiile cu sclavi. in egala masura, miscarea sindicala internationala a crescut din empatia muncitorilor industriali, uniti datorita faptului ca au fost exploatati impreuna. Raspunsul public coplesitor fata de tsunami-ul din Asia, din 2004, a izvorat din sentimentul empatic de ingrijorare fata de victime, a caror situatie cu totii am vazut-o in acele imagini cutremuratoare.
Empatia va inflori, cel mai probabil, la o scara colectiva daca vom planta semintele in copiii nostri. De aceea, eforturile oamenilor cu multa empatie sprijina acest lucru. Un exemplu ar fi grupul canadian Radacinile Empatiei, cel mai eficient program de predare a empatiei din lume, de care au beneficiat mai mult de jumatate de milion de scolari. Curriculum-ul lor special este centrarea pe copil, cu accent pe invatarea inteligentei emotionale, iar rezultatele lor includ scaderea semnificativa a agresiunii la locul de joaca si obtinerea nivelurilor inalte de realizari academice pe viitor.
Dincolo de educatie, marea provocare este sa intelegem cum poate tehnologia retelelor sociale sa cultive empatia pentru a porni actiuni politice la nivel de masa. Poate ca Twitter a reusit sa scoata oameni in strada pentru manifestatiile Ocupati Wall Street-ul si Primavara Araba, dar poate, oare, sa ne convinga sa ne ingrijim mai mult de suferinta celor de la distanta, fie ca sunt fermieri loviti de seceta in Africa sau generatiile viitoare care vor suporta greul stilului nostru de viata dependent de carbon? Acestea se vor intampla numai atunci cand retelele sociale vor distribui nu numai informatie, ci si o conexiune empatica.
Obiceiul 6: Sa dezvoltam imaginatia volitiva.
O ultima caracteristica (si nu cea de pe urma) a oamenilor cu multa empatie este aceea ca ei fac mai multe decat sa empatizeze numai cu cei care sufera. Noi avem tendinta sa credem ca empatia este rezervata numai pentru cei care traiesc la marginea societatii sau pentru cei care sufera. Aceasta este necesara, dar nu este numai atat.
Este necesar sa empatizam si fata de oamenii cu care nu impartasim aceleasi opinii sau crezuri, sau care ne pot fi “dusmani” intr-un fel sau altul. Daca sunteti un militant cu privire la incalzirea globala, ar merita sa va puneti in locul directorilor companiilor petroliere, pentru a le intelege modul de a gandi si motivatiile, daca doriti sa dezvoltati strategii eficiente ca sa ii trimiteti in directia dezvoltarii energiilor regenerabile. Un pic de “empatie instrumentala” (cunoscuta uneori sub numele de “antropologie de impact“) poate ajuta pe termen lung.
Empatizarea cu adversarii este, de asemenea, o cale spre ingaduinta sociala. Asa gandea Gandhi in timpul conflictelor dintre musulmani si hindusi care a condus la independenta Indiei in 1947, atunci cand a declarat “Eu sunt musulman, si hindus, si crestin, si evreu!”.
Si organizatiile trebuie sa aiba vointa in gandirea lor empatica. Bill Drayton, renumitul “parinte al antreprenoriatului social”, considera ca, in era schimbarilor tehnologice rapide, a avea maiestria empatiei este cheia capacitatii de supravietuire in afaceri pentru ca sta la baza lucrului in echipa si a conducerii de succes. Foarte influenta sa Fundatie Ashoka a lansat initiativa Start Empatia prin care isi promoveaza ideile in mediul de afaceri, la nivel de conducere, politicienilor si educatorilor din intreaga lume.
Secolul XX a fost Era Introspectiei, in care cultura terapiei self-help ne-a incurajat sa credem ca cel mai bun mod de a intelege cine suntem este sa ne uitam in noi insine. Dar ne-a lasat uitandu-ne la propriile noastre abdomene. Secolul XXI, in schimb, ar trebui sa devina Era Empatiei, in care ne descoperim pe noi insine nu numai prin auto-reflectie, ci si prin interesul fata de vietile celorlalti. Avem nevoie de empatie pentru a ne revolutiona altfel. Nu printr-o revolutie de moda veche construita prin legi noi, institutii sau politici, ci printr-o revolutie radicala a relatiilor interumane.
Sursa articol: www.nldesigns.ro
Va multumesc,
