Conversație cu Dumnezeu
Într-un mic colț al lumii, ascuns printre dealuri înzăpezite, trăia un bătrân pe nume Oscar. La cei nouăzeci de ani ai săi, Oscar își petrecea zilele în liniștea casei sale, contemplând trecutul și reflectând asupra vieții.
Însă, în acea dimineață de iarnă, când cerul părea să se trezească leneș, iar zăpada se așternea liniștită peste pământ, Oscar simțea o povară greu de purtat. Durerea și singurătatea îl apăsau, iar zilele se contopeau într-o monotonie care părea de nesuportat.
Dar în acea zi, ceva a fost diferit. Oscar simțea o prezență aparte, un freamăt al aerului care îi aducea aminte de ceva măreț și etern. Își aminti de Dumnezeu și simți că astăzi, mai mult ca oricând, avea nevoie de o conversație cu El.
Într-o lume în care totul părea să își piardă culoarea și speranța, Oscar își găsi alinarea în rugăciune și încredere. În această stare de liniște și introspecție, bătrânul își înălță gândurile către Ceruri, sperând să găsească răspunsuri și mângâiere.
Astfel începea scrisoarea sa către Dumnezeu, o scrisoare plină de recunoștință, dar și de întrebări, de bucurie și de suferință, de amintiri și de speranță.
Oscar își deschidea inima și sufletul, căutând să înțeleagă mai bine misterul vieții și să găsească pacea interioară. Aceasta este povestea unui om care, în pragul vieții sale, redescoperă frumusețea și miracolul existenței printr-o simplă, dar profundă, conversație cu Dumnezeu.
Draga Dumnezeu,
Îți mulțumesc că ai venit. Ai ales momentul perfect, căci nu mă simțeam deloc bine. Când m-am trezit din somn, mi-am amintit că am nouăzeci de ani și am întors capul spre fereastră să privesc zăpada.
Deodată, am simțit că vei veni. Era dimineață și eram singur pe Pământ. Era atât de devreme, încât chiar și păsările dormeau, la fel și infirmiera de noapte, doamna Ducru, care dormea adânc în timp ce tu aduceai zorile. Nu părea să-ți iasă din prima, dar te străduiai. Cerul devenea palid. Tu umpleai văzduhul de alb, de gri, de azuriu, înviorând lumea. Nu te opreai o secundă. În acea clipă, am înțeles diferența dintre noi și tine: tu ești un tip infatigabil! Pus pe muncă fără oprire, fără să te plictisești vreodată. Vrei ziua? Uite ziua! Noapte? Uite noapte! Și primăvară! Și iarnă! Și uite-o pe Peggy Blue! Și uite-l pe Oscar! Și pe Tanti Roz! Asta înseamnă sănătate de fier!
Am realizat imediat că ai venit. Și că-mi dezvăluiai secretul, marele tău secret: privește lumea în fiecare zi ca și cum ai vedea-o pentru prima dată.
Urmandu-ți sfatul, m-am străduit să-l aplic. Contemplam lumina, culorile, copacii, păsările, animalele. Simțeam cum aerul îmi pătrundea în nări, făcându-mă să respir. Vocile de pe coridor veneau spre mine ca din bolta unei catedrale. Iar eu eram viu. Fremătam de o bucurie imensă și pură. Bucuria de a exista. O bucurie care mă fermeca.
Îți mulțumesc, dragă Dumnezeu, că ai făcut asta pentru mine. Era ca și cum m-ai fi luat de mână și m-ai fi dus în miezul tainei, să o cuprind cu mintea. Îți mulțumesc.
Pe mâine. Te pup,
Oscar
Sursa: “Oscar si Tanti Roz”, Eric-Emmanuel Schmitt
Să vă fie cu folos,