Corpul nostru emotional se modeleaza in functie de energia emotionala care predomina in casa noastra – Otrava emotionala din relatia de cuplu
Prin insasi natura lor, oamenii sunt niste fiinte foarte sensibile. Ei au o viata emotionala exceptional de intensa, deoarece percep totul prin intermediul corpului lor emotional.
Acest corp emotional este precum un aparat de radio care poate fi acordat astfel incat sa perceapa anumite frecvente sau sa reactioneze la anumite frecvente.
Inainte de domesticire, oamenii sunt acordati in mod natural pe frecventa explorarii si a savurarii vietii; ei sunt acordati la iubire. Pentru copii iubirea nu este doar un concept abstract. Ei traiesc direct iubirea. Acesta este felul lor de a fi.
Corpul emotional are o componenta, la fel ca un sistem de alarma, care ne avertizeaza atunci cand ceva nu merge bine.
Corpul fizic are si el o asemenea componenta care ne avertizeaza atunci cand ceva nu functioneaza corect in interiorul lui. Noi numim aceste semnale durere.
Durerea nu inseamna altceva decat un semnal de alarma ca ceva nu merge bine in interiorul corpului, iar noi trebuie sa reparam mecanismul.
Sistemul de alarma al corpului emotional este teama. Teama indica intotdeauna faptul ca ceva nu merge bine, de pilda, ca suntem in pericol sa ne pierdem viata. Corpul emotional percepe emotiile, dar nu prin intermediul ochilor.
Corpul nostru emotional se modeleaza in functie de energia emotionala care predomina in casa noastra si de reactia noastra personala la energia respectiva.
Invatati sa reactionati intr-un anumit fel: in felul dumneavoastra personal. Emotia respectiva ramane in interiorul dumneavoastra si va schimba de-a pururi cursul vietii. Experienta se va repeta apoi din ce in ce mai des. Injustitiile se vor accentua, vor veni din partea mamei si a tatalui, a fratilor si surorilor mai mari, a unchilor si matusilor, din partea scolii, a societatii, din partea tuturor. Cu fiecare rana noua, veti invata sa va aparati, dar nu asa cum o faceati inainte de domesticire, cand va limitati sa va aparati pe moment, dupa care va continuati joaca. Acum a aparut in interiorul ranii ceva care la inceput nu reprezinta o problema majora: otrava emotionala.
Oamenii se folosesc de teama pentru a-i domestici pe alti oameni, iar teama noastra creste odata cu fiecare noua experienta a injustitiei. Simtul nedreptatii este cutitul care taie si raneste corpul nostru emotional.
Otrava emotionala este creata de reactia noastra la ceea ce consideram a fi o nedreptate.
Unele rani se vor vindeca, dar altele vor ramane infectate si vor acumula din ce in ce mai multa otrava.
Atunci cand nivelul otravii creste prea mult, noi simtim nevoia sa ne eliberam de ea, trimitand-o altei persoane.
Cum?
Prin captarea atentiei respectivei persoane.
Sa luam exemplul unui cuplu obisnuit. Dintr-un motiv sau altul, sotia este suparata. Ea a acumulat foarte multa otrava emotionala din cauza unei nedreptati comise de sotul ei. Sotul nu este acasa, dar ea isi aminteste de nedreptatea comisa, iar furia creste in interiorul ei. De indata ce sotul se intoarce, primul lucru pe care il cauta ea este sa ii capteze atentia, caci in acest fel otrava ei se va descarca asupra lui, iar ea se va simti eliberata. De indata ce ii spune acestuia cat de rau, de prost si de nedrept este, otrava din interiorul ei este transferata asupra lui. Ea continua astfel sa vorbeasca pana cand ii capteaza atentia. In cele din urma, sotul reactioneaza si se enerveaza, iar ea se simte deja mai bine. Dar acum otrava curge prin el, iar barbatul simte nevoia sa se razbune. El doreste sa-i capteze acum ei atentia si sa se elibereze de otrava, cu diferenta ca de data aceasta este vorba nu numai de otrava transferata de la ea, ci si de propria lui otrava. Daca veti examina cu atentie acest tablou, veti constata ca cei doi isi ating reciproc ranile si joaca un adevarat ping-pong cu otrava emotionala. Otrava continua sa creasca astfel in spirala, pana intr-o zi, cand unul dintre ei va exploda. Acesta este felul in care comunica intre ei majoritatea oamenilor. Prin captarea atentiei, energia trece de la o persoana la alta. Atentia este un instrument extrem de puternic al mintii umane.
Toti oamenii din lume se straduiesc sa le capteze atentia celor din jur. In acest fel, ei isi creeaza canale de comunicare. Visul se transfera astfel de la unul la altul, la fel si puterea, dar si otrava emotionala.
De regula, noi eliberam otrava noastra emotionala asupra persoanei despre care credem ca este responsabila de nedreptatea comisa asupra noastra, dar daca aceasta este prea puternica si nu putem sa ne descarcam asupra ei, suntem dispusi sa o descarcam asupra oricarei alte persoane, numai sa scapam de ea.
De multe ori o trimitem asupra copiilor, care sunt prea lipsiti de aparare in fata noastra, si astfel se nasc relatiile abuzive.
Oamenii mai puternici abuzeaza de cei mai slabi, care au mai putina putere, caci simt nevoia sa se elibereze de otrava lor emotionala.
Toti oamenii simt nevoia sa scape de aceasta otrava, si nu mai urmaresc intotdeauna dreptatea; tot ce vor ei este sa scape de otrava. Asa se explica de ce oamenii vaneaza tot timpul puterea, caci cu cat sunt mai puternici, cu atat mai usor le vine sa scape de otrava lor emotionala in defavoarea celor mai slabi decat ei, care nu se pot apara. Evident, noi vorbim acum de relatiile care exista in iad, de boala mentala care exista pe planeta noastra. Nimeni nu este vinovat pentru aceasta boala; ea nu este buna sau rea, gresita sau corecta. Aceasta este patologia normala a bolii.
Nimeni nu este vinovat pentru abuzurile comise. La fel cum oamenii de pe planeta imaginara de care vorbeam mai devreme nu erau vinovati pentru ca pielea lor era bolnava, nici noi nu suntem vinovati pentru ca avem corpul emotional acoperit cu rani infectate cu otrava.
Atunci cand ne imbolnavim fizic sau cand ne ranim corpul, noi nu ne simtim vinovati si nu ne condamnam singuri.
Atunci de ce ar trebui sa ne simtim rusinati pentru ca mintea noastra emotionala este bolnava? Unicul lucru care conteaza este sa devenim constienti de existenta problemei. Numai astfel putem avea sansa de a ne vindeca mintea emotionala si de a opri suferinta in care ne complacem.
Fara constientizare nu putem face nimic, decat sa continuam sa suferim din interactiunea cu alti oameni, dar si cu noi insine, caci de multe ori noi ne atingem singuri aceste rani numai pentru a ne pedepsi. Inca din copilarie, in mintea noastra se produce o diviziune.
O anumita parte a mintii se obisnuieste sa judece continuu. Ea este Judecatorul interior, care judeca tot ceea ce facem sau nu facem, tot ceea ce simtim sau nu simtim.
Noi ne judecam singuri in permanenta, la fel cum ii judecam si pe cei din jur, in functie de ceea ce credem noi si de simtul dreptatii si al nedreptatii format in copilarie.
Evident, de multe ori ne consideram vinovati si dorim sa ne auto-pedepsim. Cealalta parte a mintii noastre, care primeste judecata si simte nevoia sa fie pedepsita, este Victima. Ea spune: „Bietul de mine! Nu sunt suficient de bun. Nu sunt suficient de puternic. Nu sunt suficient de inteligent. De ce sa mai incerc?” Pe vremea cand erati copil, nu aveati libertatea de a alege ce sa credeti si ce sa nu credeti. Judecatorul si Victima au la baza toate acele credinte false pe care nu leati ales singur, ci v-au fost impuse.
Constientizarea ne ajuta sa intelegem cu usurinta de ce nu merg relatiile noastre – cu parintii, cu copiii, cu prietenii, cu partenerul de viata, inclusiv cu noi insine.
De ce nu merge relatia cu noi insine? Pentru ca suntem raniti si purtam in noi toata acea otrava emotionala, careia nu-i mai putem face fata. Suntem plini de otrava pentru ca am crescut cu o imagine a perfectiunii care nu este reala, care nu exista si care nu este corecta. Am vazut deja cum se creeaza aceasta imagine a perfectiunii pentru a le face pe plac altor persoane, chiar daca acestea isi creeaza propriul lor vis personal, care nu are nimic de-a face cu visul nostru.
Atunci cand ne respingem singuri, cand ne judecam, ne gasim vinovati si ne pedepsim singuri, noi ajungem sa credem ca iubirea nu exista, ca nu exista decat pedeapsa, suferinta, judecata. Iadul are diferite niveluri.
Unii oameni sunt foarte adanc scufundati in el, in timp ce altii nu au decat un contact sporadic cu el. Exista relatii extrem de abuzive si relatii aproape lipsite de abuz. Acum nu mai sunteti copil, iar daca aveti o relatie abuziva, acest lucru se datoreaza faptului ca acceptati abuzul, ca sunteti convins ca il meritati.
Exista o limita a cantitatii de abuz pe care sunteti dispus sa o acceptati, dar nimeni nu poate abuza mai mult de dumneavoastra decat o faceti chiar dumneavoastra insiva. Limita acestui auto-abuz este si limita abuzului pe care il veti accepta din partea altor persoane. Daca cineva va abuza de dumneavoastra mai mult decat o faceti singur, veti pleca, veti fugi, veti incerca sa scapati. Daca cineva abuzeaza de dumneavoastra mai putin de aceasta limita, probabil ca veti ramane alaturi de el. Doar meritati acel abuz!… De regula, relatiile obisnuite din iad includ plata pentru o nedreptate comisa; practic, este vorba de relatii de razbunare.
Eu abuzez de altcineva, care simte nevoia sa fie abuzat, si el/ea abuzeaza de mine, care simt la randul meu nevoia sa fiu abuzat.
In acest fel, echilibrul este perfect. Evident, o energie atrage dupa sine acelasi tip de energie, aceeasi vibratie. Daca cineva vine si va spune: „Sunt supus unor abuzuri atat de mari!” si il intrebati: „Atunci de ce mai stai acolo?”, el nu va sti ce sa va raspunda. Adevarul este ca persoana respectiva are nevoie de acel abuz, caci aceasta este maniera in care se auto-pedepseste.
Viata nu ne ofera altceva decat exact ceea ce avem nevoie. Chiar si in iad, justitia functioneaza impecabil. Nimeni nu este vinovat pentru patimile noastre. Am putea spune chiar ca suferintele noastre sunt un fel de dar de care ne bucuram.
Asadar, pentru a curata otrava si pentru a va vindeca ranile, pentru a va accepta pe sine si pentru a iesi astfel din iad nu aveti altceva de facut decat sa deschideti ochii si sa priviti in jurul dumneavoastra.
Sursa: Don Miguel Ruiz
Va multumesc,
