Cum e afectata relatia de cuplu dupa venirea copilului?
Specialistii in stiinte comportamentale si antropologie au demonstrat ca, dupa sosirea primului copil, viata de cuplu este modificata de o multime de factori.
Femeia sufera o serie complexa de modificari atat pe plan neurohormonal, cat si psihologic, biopsihologic si comportamental.
Realitatea este ca bebelusul atrage multe schimbari in viata de cuplu, ce se vor produce inevitabil.
Dupa nastere, atentia mamei este indreptata in intregime asupra bebelusului. Venirea pe lume a copilului modifica structura intregii familii.
Centrul universului devine copilul si parintii sunt dispusi sa-si sacrifice relatia pentru a asigura bunastarea copilului.
Trecerea de la statutul de cuplu la cel de parinti nu este fara consecinte.
Pe langa satisfactie si impliniri, exista si aspecte mai putin placute; multe familii si cupluri au avut de suferit dupa nasterea copilului din cauza: lipsei de intimitate, neglijarii partenerului, schimbarii complete a programului, instalarii depresiei postpartum, oboselii, lipsei de ajutor din partea familiei, dificultatilor materiale si financiare, mariajului conflictual sau tensiunii din cadrul familiei.
Odata cu aparitia bebelusului, una din schimbarile majore este aceea ca partenerii nu mai petrec la fel de mult timp impreuna.
Mamele au tendinta sa devina hiperprotective, sa se concentreze asupra copilului care o solicita si are nevoie de atentie acesteia, in timp ce partenerul poate sa fie neglijat.
Venirea pe lume a unui copil pune la grea incercare relatia dintre cei doi parteneri.
Studiile au demonstrat ca cel mai important factor care influenteaza relatia de cuplu dupa venirea copilului este calitatea relatiei pe care au avut-o inainte, respectiv problemele din cuplu.
Cuplurile care aveau o comunicare deficitara inainte, vor comunica si mai putin, de exemplu.
Un alt factor este lipsa intelegerii si a comunicarii dintre parteneri. Lipsa de comunicare destrama cel mai adesea cuplurile. Grijile si nemultumirile pe care ambii parteneri le inhiba si nu reusesc sa le impartaseasca cu partenerul duc la erodarea relatiei.
Cel mai important element este comunicarea, deoarece o relatie tensionata intre parinti poate dauna relatiei pe termen lung.
Cuplurile care inainte de venirea copilului au avut o relatie mai putin tensionata, bazata pe comunicare si rezolvarea problemelor s-au declarat mai fericite dupa venirea copilului decat inainte.
Specialistii atrag atentia supra faptului ca, deosebit de important dupa nastere este somnul.
Lipsa odihnei poate deregla comportamentul mamei care devine mai distanta, fie fata de copil, fie fata de partener.
Tatal, percepand acest fenomen de distantare poate deveni la randul sau intolerant.
Un alt factor care influenteaza viata in cuplu dupa nastere este maturitatea afectiva a sotilor. Maturitatea afectiva presupune stabilitate emotionala, capacitatea de a oferi, altruism, capacitatea de a crea satisfactii si placere, sociabilitatea, acceptarea unui anumit grad de dependenta afectiva. etc.
Sotii care in momentul casatoriei sunt maturi emotional vor avea si o relatie de cuplu satisfacatoare pe parcursul mariajului.
Copilul „fura” timpul petrecut impreuna, de aceeava fi mai putin sau deloc timp pentru activitatile desfasurate impreuna.
De obicei se intampla pentru ca mama prefera sa doarma cu bebele sau in camera bebelusului. Si, bineinteles, „de dragul lui”, cei doi nu vor isca niciun conflict.
Sentimentele sunt reprimate, nevoile de cuplu nesatisfacute si relatia incepe sa se destrame.
Copiii pot ajunge sa fie pretextul instrainarii sotiei de sot. Exista si motive reale, cum ca femeia se „indragosteste” inca o data, si mai profund, la nasterea copilului, si tinde sa se indeparteze din acest motiv de sot, ingrijind numai de copil.
Din aceasta cauza, tata poate avea sentimente de gelozie, pentru ca bebele ia prea mult din timpul mamei. Dar acest sentiment il poate avea si pentru ca simte ca el petrece prea putin timp cu bebele.
Cum pot fi evitate aceste probleme?
• sa comunice deschis despre absolut orice, nu trebuie sa existe secrete sau retineri; comunicarea sincera si deschisa reprezinta cheia unei vieti fericite si armonioase in cuplu.
• sa stie sa se asculte fiecare partener; capacitatea de a se asculta fiecare partener in parte reprezinta un pas important in depasirea anumitor crize care pot aparea in cuplu. Abilitatea de a-si suporta unul altuia izbucnirile si de a nu riposta in aceeasi maniera poate ajuta cuplul sa depaseasca problemele si conflictele care pot aparea;
• sa ia hotarari de comun acord, iar atunci cand sunt pareri contradictorii sa fie dezbatute punand in balanta beneficiile si dezavantajele alegerilor fiecaruia;
• sa-si faca timp pentru relatia lor; sa nu uite ca momentele in doi sunt la fel de importante ca cele acordate copilului;
• sa existe un ajutor din afara familiei (angajarea unei bone ori solicitarea unei bunicii pentru a mai stea din cand in cand cu micutul pentru a putea merge cu partenerul la o plimbare prin parc sau pentru a iesi la un film, la un teatru, la expozitii);
• sa se implice in egala masura in ingrijirea si cresterea bebelusului;
• sa invete sa-si imparta atributiile legate de copil; este important ca in ingrijirea sa ambii parinti sa-si asume responsabilitati care sunt la fel de importante: baita, masajul de dupa, cititul povestilor inainte de culcare sau plimbarile in familie;
• mama sa aiba grija de aspectul sau chiar si dupa nastere; inainte de a fi mama este femeie si trebuie sa aiba grija de ea; daca nu-si acorda atentia necesara este posibil ca partenerul sa indeparteze de ea (majoritatea mamicilor isi dedica timpul avand grija de bebelus si uita sa mai se ingrijeasca de propria imagine si sanatate);
• sa se rasfete partenerii zilnic, fie cu un dans in doi, fie cu o floare, fie cu o imbratisare calda.
Să vă fie cu folos,