
Cum să deosebești oamenii buni de cei răi?
Într-un sat mic, ascuns între dealuri împădurite, trăia un bătrân înțelept, cunoscut de toți locuitorii ca fiind cel mai bun povestitor și sfătuitor.
Într-o seară, în timp ce focul trosnea vesel în mijlocul sălii de adunare a satului, oamenii s-au strâns în jurul bătrânului pentru a-l asculta.
Printre ei, se afla și un tânăr care căuta răspuns la o întrebare care îi frământa inima: „Cum să deosebești oamenii buni de cei răi?”
Bătrânul, văzând neliniștea din ochii tânărului, zâmbi blând și începu să le povestească despre Pădurea Oglindă.
„În inima pădurii noastre se ascunde un loc magic numit Pădurea Oglindă. Se spune că, în acest loc, copacii au puterea de a reflecta adevărata natură a celor care îi privesc. Dar, pentru a ajunge acolo, trebuie să parcurgi un drum plin de provocări și întrebări.”
Tânărul, mânat de curiozitate și dorința de a înțelege, a decis să pornească în căutarea Pădurii Oglindă a doua zi.
Pe drum, întâlni trei străini care îi cerură ajutorul. Primul era un comerciant bogat care își pierduse sacul cu monede și îi promitea o recompensă generoasă dacă îl ajuta să-l găsească.
Al doilea era un călător obosit care cerea doar un pic de apă și o bucată de pâine.
Cel de-al treilea era un bătrân care îi cerea ajutorul pentru a traversa o râpă periculoasă.
Tânărul alesese să ajute pe fiecare, dar în moduri diferite. Comerciantului i-a spus că va căuta sacul doar dacă timpul îi va permite, călătorului i-a dat din proviziile sale, iar bătrânului i-a oferit brațul său, ajutându-l să treacă în siguranță.
În cele din urmă, ajunse în Pădurea Oglindă. Acolo, reflectările copacilor nu arătau chipuri, ci inimi.
Inima comerciantului era neagră și grea, semn al lăcomiei și egoismului. Inima călătorului era caldă și luminoasă, reflectând recunoștința și bunătatea.
Inima bătrânului strălucea cel mai puternic, întrucât el era, de fapt, spiritul pădurii, venit să testeze inima tânărului.
Reflectând asupra călătoriei sale, tânărul înțelese lecția bătrânului înțelept: oamenii buni sunt cei care oferă ajutor necondiționat, nu pentru recompense sau așteptări, ci pentru că așa simt în inimile lor.
Bunătatea și mărinimia sunt reflectate în acțiunile noastre cotidiene, în cum alegem să tratăm pe ceilalți, indiferent de situație.
Întors în sat, tânărul împărtăși cu toți povestea sa, iar bătrânul înțelept adăugă: „Adevărata bunătate nu se măsoară după cuvintele frumoase sau promisiunile grandioase, ci după simplitatea și puritatea acțiunilor noastre. Să ne amintim că fiecare din noi are puterea de a reflecta lumina, așa cum fac copacii din Pădurea Oglindă.”
Și astfel, tânărul și locuitorii satului au învățat să privească dincolo de aparențe, înțelegând că adevărata bunătate se află în inima fiecăruia și se manifestă prin acțiuni sincere, chiar și în cele mai mici gesturi.
Să vă fie cu folos,
Psihoterapeut Alina Blagoi