Cum scapam de sentimentul de vinovatie
Cateodata, avem destul de mult succes in a-i ierta pe ceilalti, dar nu suntem la fel de buni in a ne ierta pe noi insine. Gandim: „Bine, pot crede ca universul a fost programat sa-mi ofere ceea ce ma facea fericit, dar apoi am dat-o in bara. Si nu ma pot ierta.”
Multi dintre noi avem amintiri neplacute – chiar dureroase – legate de bani, si multe dintre ele intra in categoria „greseala mea, fir-ar sa fie!”
Avand in vedere impactul semnificativ pe care erorile financiare il pot avea asupra vietilor noastre si ale familiilor noastre, sentimentele de vinovatie pot fi ingrozitoare.
Daca unul dintre copiii tai nu poate merge anul acesta la lectiile de dans, datorita unei greseli pe care ai facut-o tu, sau daca nu poate merge la facultate sau daca nu poate avea nunta pe care a visat-o – si cateodata consecintele sunt mult mai dramatice – atunci sentimentele generate de esec pot fi intense.
Poate ca am gresit in trecut, dar nu suntem legati de acele greseli in prezent – atata timp cat acum suntem dispusi sa gandim asa cum nu am facut-o atunci, sa actionam asa cum nu am facut-o atunci, sa curatam prezentul de ceea ce trebuie curatat si vine din trecut si sa fim acum cine nu am fost atunci.
Ego-ul este cel care ne programeaza sa facem greseala si apoi ne pedepseste sadic pentru ea. Ne indeamna sa facem ceva prostesc, dupa care ne va face sa credem ca, daca am facut o asemenea greseala, suntem
cele mai proaste si mai iresponsabile fiinte umane aflate in viata. Acum totul e ingrozitor si nu va putea merge decat inspre si mai rau!
Dar ego-ul minte. A mintit cand ne-a convins sa facem ceva prostesc; minte, de asemenea, cand ne spune ca, deoarece am facut un lucru atat de ingrozitor, suntem persoane oribile, pentru care nu exista speranta.
Vinovatia e cruda si. nu te lasa niciodata in pace. Te duce la obsesie, ura de sine, autopedepsire si iti E posibil sa avem nevoie sa simtim rusinea de a sti ca am facut ceva prostesc si sa ardem de durerea provocata de aceasta greseala, dar din asta vom iesi o persoana mai smerita, mai integra si mai cu picioarele pe pamant.
Un esec ramane un esec doar daca refuzam sa invatam din el. Orice situatie care ne invata o mai mare smerenie, moderatie, intelepciune cu privire la sine si la ceilalti, responsabilitate, iertare, profunzime a reflectiei, abilitatea de a lua decizii mai bune si ceea ce este cu adevarat important nu este, in final, un esec.
Uneori, ceea ce consideram a fi un esec in momentul in care se intampla serveste, de fapt, la generarea unei schimbari in interiorul nostru, care creeaza un succes chiar mai mare pe viitor.
Oamenii mareti nu sunt aceia care nu au cazut niciodata. Oamenii mareti sunt aceia care, atunci cand cad, cerceteaza adanc in interiorul lor si gasesc puterea de a se ridica.
Uneori, acea noapte neagra a sufletului ne invata cateva lucruri foarte importante despre noi insine – despre cine am fost si despre cine alegem sa fim acum; despre ce am facut bine si despre ce am gresit.
Persoanele sanatoase spiritual sunt acelea care isi asuma responsabilitatea pentru propriile greseli, isi accepta erorile, fac ceea ce pot pentru a remedia lucrurile si ii permit iertarii si compasiunii sa-i purifice.
Daca esti ca noi toti, precis ai dat-o in bara regeste, intr-un moment sau in altul. Dar nu-ti serveste nici tie si nici altcuiva sa te biciuiesti incontinuu. Sa ai remuscarile corespunzatoare? Da. Sa cresti din greseli si sa faci lucrurile cat poti de bine? Da. Dar sa ramai blocat in mocirla urii de sine? Cu desavarsire, nu.
Poate ca am gresit in trecut, dar nu suntem legati de acele greseli in prezent – atata timp cat acum suntem dispusi sa gandim, asa cum nu am facut-o atunci, sa actionam asa cum nu am facut-o atunci, sa curatam in prezent ceea ce trebuie curatat din trecut si sa fim acum cine nu am fost atunci.
Cand ne asumam responsabilitatea deplina pentru situatiile in care stim, in inima noastra, ca am actionat inadecvat sau fara integritate ori in care nu am stiut sa respectam oportunitatile si abundenta care, odata, erau ale noastre, experimentam miracolul ispasirii.
Ispasirea este un proces mental prin care ne corectam perceptiile, modificand astfel traiectoria probabilitatilor ce vor aparea ca rezultat.
Ispasirea este ca un buton de resetare spirituala. Este un dar de la Dumnezeu, ce ne ofera oportunitatea de a ne curata karma de greselile din trecut recunoscandu-le, asumandu-ne responsabilitatea pentru ele, acceptandu-le si facand tot ce e posibil pentru a ne schimba tiparele de comportament ce ne-au dus la crearea situatiei care ne produce rusine acum.
Recunoastem greselile din trecut si ne rugam: “Vreau sa fiu altfel decat am fost inainte. Te rog, arata-mi cum”. Universul corecteaza atunci toate limitarile cauzate de gandirea noastra gresita. Vinovatia dispare din mintea noastra, in timp ce gandurile de compasiune si iubire ii iau locul.
Buddha a descris Legea Karmei sau Legea Cauzei si Efectului: pentru fiecare actiune exista o reactiune. Prin urmare, daca am actionat fara intelepciune, este de asteptat sa suferim.
“Un curs de miracole” ne spune sa ne intoarcemm exact la momentul in care a intervenit greseala, sa acceptam faptul ca atunci nu i-am permis adevarului nostru interior sa ne ghideze decizia si sa ne amintim ca putem alege din nou, acum. Si asta este ceea ce facem: punem acel moment in mainile lui Dumnezeu si stim ca nu avem nevoie sa ne simtim vinovati, pentru ca “El va anula toate consecintele deciziilor noastre gresite, daca il vom lasa”.
Sursa: Marianne Williamson, Legea compensatiei divine, Editura For You
Va multumesc,