De ce nemulțumirea poate fi cel mai mare dușman al fericirii tale
Există o categorie de oameni care par mereu nemulțumiți – de ceea ce fac, de ceea ce primesc de la ceilalți, de statutul lor, de viața socială, personală sau profesională. Practic, orice aspect al vieții lor devine, la un moment dat, o sursă de nemulțumire și o cauză a nefericirii.
Nemulțumirea este o „boală” grea, dificil de tratat, de controlat sau de prevenit și chiar contagioasă. De obicei, își are rădăcinile în copilărie, ca rezultat al educației sau al lipsei de încredere a părinților în ei înșiși și în capacitățile copilului lor. Aceasta poate deveni mai accentuată în adolescență, o perioadă de căutare de sine care favorizează insatisfacția față de tot ce este în jur. La maturitate, nemulțumirea erodează mintea, spiritul și chiar trupul, dacă nu se găsește un remediu împotriva ei.
Din dorința de perfecțiune, ca formă de manifestare a depresiei sau ca expresie a unui „eu” neadaptat, nemulțumirea generează drame existențiale atât pentru cei care suferă de aceasta, cât și pentru cei din jurul lor. Pe măsură ce timpul trece, devine din ce în ce mai ușor să fii nemulțumit, să ai pretenții, să critici, să crezi că meriți mai mult și mai spectaculos… Am cunoscut o femeie extraordinară, care părea să aibă tot ce și-ar putea dori cineva de la viață: un soț pe care îl iubea, copii frumoși și inteligenți, confort material, prieteni deosebiți, o viață socială activă și o carieră apreciată. Cu toate acestea, după câteva conversații, devenea evident că nimic din toate acestea nu îi aducea o satisfacție completă; mereu era ceva de adăugat, de rezolvat sau de completat.
Nemulțumirea creează cercuri vicioase din care devine din ce în ce mai dificil să ieși – frustrări, rupturi, dureri, lamentații continue. Este mult mai ușor să vezi partea goală a paharului decât partea plină, la fel cum ne este mai ușor să observăm negrul într-o paletă de culori vii. Este în natura umană să avem o anumită tendință spre autodistrugere și autocompătimire – răul este adesea mai fascinant decât binele. Totuși, negativismul te poate distruge treptat, dar sigur, lăsându-te fără perspective, fără vise, fără un sens, fără iubire de sine și de ceilalți.
Motive de nemulțumire se pot găsi întotdeauna, și dacă nu sunt, ele pot fi inventate cu o asemenea ușurință încât par naturale și de sine stătătoare.
De la nemulțumire la depresie nu este decât un pas! În agitația contemporană, este esențial să ne oprim pentru câteva momente și să ne întrebăm: „Scrie undeva că viața este întotdeauna dreaptă?” „Nu este firesc să fim înconjurați și de lucruri nesatisfăcătoare?” „Nu acestea ne arată drumul și ne fac mai puternici?” „De ce să alegem să fim bolnavi de nemulțumire când viața este atât de generoasă și ne oferă atâtea alternative și soluții?”
„De ce să nu ne bucurăm de liberul arbitru și să decidem, noi pentru noi, să adoptăm atitudini pozitive care să ne ajute să ne bucurăm de viață?” În fața unei zile care pare plină de motive de nemulțumire, amestecate cu motive de mulțumire, opriți-vă, respirați adânc și amintiți-vă: doar voi aveți puterea de a alege ce vă face fericiți și de a percepe toate nemulțumirile ca pe niște întâmplări firești care trebuie doar puse în ordine la momentul potrivit.
Să mulțumim vieții că ne dă șansa să ne bucurăm de ea! Să eliminăm falsele probleme din viețile noastre și să învățăm să spunem mai des: „Mulțumesc!” S-ar putea să fiți surprinși de cât de mult un singur cuvânt sau un simplu gând poate vindeca nemulțumirea.
Recunoștința este antidotul cel mai puternic împotriva nemulțumirii. În loc să ne concentrăm asupra a ceea ce ne lipsește, este mult mai benefic să ne îndreptăm atenția către ceea ce avem deja. Fiecare zi aduce cu sine motive pentru care să fim recunoscători, fie ele mari sau mici. Poate fi vorba despre sănătatea pe care o avem, despre familia și prietenii care ne sunt alături, despre micile bucurii cotidiene pe care adesea le trecem cu vederea.
Un alt pas esențial în combaterea nemulțumirii este să învățăm să ne stabilim așteptări realiste. Trăim într-o lume în care suntem bombardați constant cu imagini ale perfecțiunii – pe rețelele de socializare, în mass-media, în reclamele care ne înconjoară. Este ușor să cădem în capcana de a crede că viața noastră ar trebui să arate la fel de perfectă ca acele imagini idealizate. Dar adevărul este că perfecțiunea nu există. Fiecare are propriile lupte, propriile imperfecțiuni, și este important să ne reamintim că aceste imperfecțiuni sunt ceea ce ne face umani și autentici.
De asemenea, cultivarea unei mentalități de creștere, în locul uneia fixe, poate face minuni în depășirea nemulțumirii. O mentalitate de creștere ne încurajează să vedem provocările și eșecurile nu ca pe niște obstacole definitive, ci ca pe oportunități de învățare și dezvoltare. În loc să ne concentrăm pe ceea ce nu putem face sau pe ceea ce nu avem, putem să ne concentrăm pe ceea ce putem învăța din fiecare experiență și pe modul în care putem crește și evolua.
Este, de asemenea, esențial să ne dăm permisiunea de a ne bucura de prezent. Mulți dintre noi amânăm fericirea, spunându-ne că vom fi fericiți „când vom obține acel loc de muncă”, „când vom avea mai mulți bani”, „când vom pierde în greutate”. Dar viața se întâmplă acum, în acest moment. Nu trebuie să așteptăm până când toate piesele puzzle-ului nostru de viață sunt la locul lor pentru a ne permite să fim fericiți. Fericirea nu vine din împlinirea tuturor dorințelor noastre, ci din aprecierea a ceea ce avem chiar acum.
În fine, este important să cultivăm relații sănătoase și sprijinitoare. Nemulțumirea cronică poate fi exacerbată de persoanele din jurul nostru care au tendința de a critica, de a se plânge sau de a vedea mereu partea negativă a lucrurilor. Înconjurându-ne de oameni pozitivi, care văd partea plină a paharului și care ne încurajează să facem la fel, putem începe să schimbăm lentila prin care privim lumea. Relațiile bazate pe sprijin reciproc, înțelegere și empatie ne pot ajuta să ne simțim mai conectați, mai susținuți și, în final, mai mulțumiți de viața noastră.
Nemulțumirea este o alegere. Putem alege să ne concentrăm pe ceea ce ne lipsește, pe ceea ce nu merge bine sau pe ceea ce ne dezamăgește, sau putem alege să ne concentrăm pe ceea ce este frumos, valoros și pozitiv în viața noastră. Fiecare dintre noi are puterea de a decide cum vede lumea și cum își trăiește viața. Alegerea este a noastră, și, în cele din urmă, această alegere ne poate conduce fie spre o viață de nemulțumire cronică, fie spre una plină de bucurie, recunoștință și împlinire. Să ne amintim că fericirea nu este o destinație finală, ci un mod de a călători.
Să vă fie cu folos,
Psihoterapeut Alina Blagoi