Diferenta dintre depresia endogena si depresia reactiva
Depresia este o stare mentala de tristete profunda care persistata mult timp.
Depresia reactiva mai este denumita si tulburare de adaptare cu dispozitie depresiva. Este considerata cel mai frecvent tip de depresie pe care il intalnim si se defineste ca fiind o consecinta a reactiei unui individ cu privire la un eveniment tragic/traumatizant, stresant, dificil al vietii.
Depresia endogenă și depresia reactivă sunt două termeni folosiți pentru a descrie tipuri diferite de depresie, bazate pe cauzele presupuse și pe natura simptomelor. Distincția dintre aceste două forme reflectă o abordare mai veche în clasificarea depresiei, dar este important de menționat că în diagnosticarea și tratamentul modern al depresiei, liniile dintre diferitele tipuri de depresie sunt văzute ca fiind mai puțin rigide
Diferenta dintre depresia endogena si depresia reactiva
Depresia endogena este o consecinta a factorilor ereditari, biologici, isi are originea in modul de structurare a personalitatii.
Termenul “endogen” se referă la ceva ce are originea din interiorul organismului. Astfel, depresia endogenă este văzută ca provenind din interiorul individului, adesea legată de dezechilibre biochimice sau factori genetici, fără o cauză externă identificabilă. Această formă de depresie este adesea considerată mai dificil de tratat, deoarece nu poate fi atribuită unor evenimente de viață sau circumstanțe externe specifice. Simptomele pot include stări persistente de tristețe, pierderea interesului sau plăcerii în activități, probleme de somn, schimbări în apetit, oboseală, sentimente de inutilitate și gânduri de suicid.
Depresia reactiva este cauzata de factori psihosociali, evenimente traumatice, dificile prin care individul trece la un moment dat.
Depresia reactiva apare diferit de la o persoana la alta in functie de capacitatea individului de a se adapta la mediu si de bagajul emotional al acestuia. Poate aparea la orice varsta, dar mai ales la adolescenta sau varstele inaintate.
Termenul “reactivă” sugerează o reacție la factori externi sau evenimente de viață stresante. Depresia reactivă este deci văzută ca fiind declanșată de evenimente de viață negative sau traumatizante, cum ar fi pierderea unei persoane dragi, despărțirea, problemele la locul de muncă sau alte stresuri semnificative. Persoanele cu depresie reactivă pot fi capabile să identifice cauza specifică a stării lor de spirit scăzute. Deși circumstanțele externe joacă un rol major în declanșarea simptomelor, tratamentul poate include atât terapie psihologică pentru a ajuta la procesarea evenimentului sau a situației traumatizante, cât și, în unele cazuri, medicație.
Cauzele depresiei reactive
Cauzele variaza enorm de la o persoana la alta, fiind vorba uneori de la schimbarea locuintei sau de pierderea unui parinte in copilarie, pana la incapacitatea de a realiza ceva o lunga perioada de timp, o pierdere grea sau un divort.
In situarii de depresie reactiva subiectul tinde sa fie preocupat doar de propriile sale probleme si poate deveni iritabil si banuitor, avand relatii tensionate, ostile cu anumite persoane.
Simpomele depresiei reactive
Depresia reactivă, cunoscută și sub numele de tulburare depresivă ajustată, apare ca răspuns la un eveniment stresant sau traumatic specific din viața unei persoane.
Aceasta se deosebește de alte forme de depresie prin faptul că poate fi direct atribuită unei cauze externe și este adesea considerată o reacție “normală” sau “așteptată” la circumstanțele de viață dificile. Simptomele depresiei reactive pot varia de la o persoană la alta, dar există câteva semne comune:
1. Tristețe Profundă și Persistentă
O tristețe copleșitoare care persistă în timp și afectează capacitatea persoanei de a funcționa în activitățile zilnice. Aceasta poate fi însoțită de plâns frecvent sau de o senzație constantă de gol.
2. Pierderea Interesului sau Plăcerii
O scădere a interesului sau plăcerii pentru activitățile care înainte erau considerate satisfăcătoare sau plăcute, inclusiv hobby-uri, interacțiuni sociale sau activități recreative.
3. Schimbări în Apetit și Greutate
Modificări semnificative ale apetitului, care pot duce la pierderea sau câștigul de greutate neintenționat, fără o dietă sau exercițiu fizic conștient.
4. Tulburări de Somn
Dificultăți în a adormi (insomnie) sau dormit excesiv (hipersomnie), care pot afecta starea de odihnă și recuperare a organismului.
5. Sentimente de Vinovăție sau Inutilitate
Gânduri persistente de auto-vinovăție, inutilitate sau auto-critică excesivă, care pot exagera percepția negativă asupra sinelui și a evenimentelor de viață.
6. Dificultăți de Concentrare
Probleme în menținerea atenției sau concentrării asupra sarcinilor zilnice, luarea deciziilor sau amintirea detaliilor importante.
7. Oboseală sau Lipsa de Energie
O senzație constantă de epuizare sau lipsă de energie, chiar și pentru activități minore, care nu este ameliorată de odihnă sau somn.
8. Agitație sau Lentoare Motorie
Observarea unei agitații fizice sau a unei încetiniri a mișcărilor și reacțiilor, care poate fi vizibilă pentru ceilalți.
9. Gânduri de Moarte sau Suicid
Gânduri frecvente despre moarte, suicid sau rănirea proprie, care pot include planificarea sau tentativa de suicid.
Acest tip de depresie mai poate aparea dupa o perioada prelungita de stres si chiar la mult timp dupa sfarsitul acestei perioade. Persoanele afectate se simt rau, nervoase, irascibile, anxioase sau chiar furioase.
Simptomele specifice depresiei reactive sunt:
- dispozitie depresiva
- iritabilitate
- irascibilitatete
- nervozitate
- dificultati de indeplinire a activitatilor profesionale si sociale.
Pacientul care sufera de acest tip de depresie are nevoie de sprijinul celor apropiati si, in unele cazuri, este indicat sa mearga la psiholog.
Perspective Moderne
Este important de remarcat că distincția strictă între depresia endogenă și cea reactivă este văzută în prezent ca fiind prea simplistă de către mulți profesioniști din domeniul sănătății mintale. Depresia este înțeleasă acum ca fiind mult mai complexă, cu o varietate de factori contribuitori, inclusiv o combinație de influențe genetice, biochimice, de mediu și psihologice. DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale) nu face o distincție clară între tipurile de depresie bazate pe cauzele endogene sau reactive, preferând să identifice simptomele și să le clasifice în categorii diagnostice bazate pe caracteristicile lor.
Abordările moderne în tratamentul depresiei recunosc complexitatea condiției și necesitatea unei evaluări cuprinzătoare, precum și a unui plan de tratament personalizat, care să abordeze atât factorii biologici, cât și pe cei psihosociali.
Să vă fie cu folos,