Dragostea nu raneste pe nimeni
Dragostea nu raneste pe nimeni. Si daca simti ca ai fost ranit de dragoste, atunci altceva din tine, ceea ce a fost ranit nu este aspectul iubirii, ci un altul.
Daca nu vei intelege acest lucru, vei continua sa te invarti in acelasi cerc. Ceea ce numesti dragoste poate sa ascunda multe lucruri lipsite de dragoste pe care le tii ascunse in tine – mintea omeneasca a fost foarte isteata, foarte inventiva, cand a fost vorba sa ii insele pe altii si sa se insele pe ea insasi.
Mintea atribuie etichete frumoase unor lucruri urate, incercand sa-ti acopere ranile cu flori. Acesta este unul dintre primele lucruri carora trebuie sa te adresezi, daca vrei sa intelegi ce este dragostea.
“Dragostea”, la modul in care este folosit in mod obisnuit acest cuvant de catre oameni, nu este dragoste, ci placere. Iar placerea este destinata sa creeze durere, pentru ca a dori pe cineva ca pe un obiect inseamna sa ofensezi persoana respectiva. Este o insulta, este violent.
Cand te apropii de cineva manat de dorinta trupeasca, cata vreme vei putea sa pretinzi ca este vorba de dragoste?
A privi un om cu placere trupeasca inseamna sa o reduci pe acea persoana la statutul de bun de consum.
Nimanui nu-i place sa fie folosit; este cel mai urat lucru pe care i-l poti face cuiva. Nimeni nu este o marfa, nimeni nu este un mijloc de atingere a unui scop.Aceasta este deosebirea dintre placerea trupeasca si dragoste.
Placerea trupeasca uzeaza de celalalt pentru indeplinirea propriilor dorinte. Celalalt este doar uzitat, iar cand utilizarea este completa, poti sa-l arunci deoparte. Nu-ti mai este de niciun folos; si-a implinit menirea.
Dragostea este exact opusul: respectarea celuilalt ca scop in sine, in ceea ce te priveste pe tine insuti. Cand iubesti pe cineva ca scop pentru tine insuti, nu exista senzatie de durere; experienta aceasta te imbogateste. Dragostea imbogateste pe oricine.
Sotii spun ca isi iubesc sotiile, insa este vorba numai despre dominare. Sunt atat de gelosi, atat de posesivi, cum pot sa iubeasca? Sotiile sustin ca-si iubesc sotii, dar douazeci si patru de ore pe zi le fac viata un iad; prin toate mijloacele cu putinta isi reduc sotii la ceva urat. Sotul tinut sub papuc este un fenomen urat.
In forma ei cea mai pura, dragostea inseamna impartasirea bucuriei.
Nu cere nimic in schimb, nu asteapta nimic, si atunci cum poti suferi?
Cand nu te astepti la nimic, nu exista posibilitatea de a suferi. In schimb, orice vine este binevenit si, daca nu vine nimic, este bine si asa. Bucuria ta a fost aceea de a da, nu de a primi.
Mai mult poti sa iubesti la mii de kilometri distanta; nici macar nu este nevoie sa fii prezent fizic.
Dragostea este un fenomen fizic; placerea carnala este fizica. Ego-ul este psihologic; dragostea este sprirituala.
Alfabetul dragostei este acela pe care va trebui sa-l inveti. Va trebui sa incepi cu inceputul, de la zero; altfel vei avea de suferit de fiecare data.
Si reaminteste-ti, cu exceptia ta, nimeni altcineva nu este raspunzator. Numai tu poti sa te ajuti.
Dragostea poate sa faca din viata ta o mare sarbatoare – insa numai dragostea, nu si placerea trupeasca, nu si ego-ul, nu si posesivitatea, nu si gelozia, nu si dependenta.
Osho
Va multumesc,
