Cum functioneaza frica?
Afara este intuneric, si tu esti singur in casa. Casa este plina de liniste, in afara de sunetul emisiunii pe care o privesti la televizor. O privesti si o asculti in acelasi timp. Usa de la intrare se zguduie brusc in cadru.
Respiratia isi mareste ritmul. Inima ti-o ia la galop. Muschii se incordeaza.
O fractiune de secunda mai tarziu, stii ca este vantul. Nimeni nu incearca sa iti intre in casa.
Pentru o fractiune de secunda, ai fost atat de speriat, incat ai reactionat de parca viata ti-ar fi fost in pericol, corpul initiind un raspuns lupta-sau-fugi care este crucial pentru supravietuirea animalelor. Dar in realitate nu a existat nici un pericol.
Ce s-a intamplat de a cauzat o reactie asa de intensa?
Ce este cu exactitate frica?
In aceasta serie de articole vom examina proprietatile psihologice si fiziologice ale fricii, vom descoperi ce anume cauzeaza un raspuns la frica si vom privi la unele moduri in care o putem invinge.
Ce este frica?
Frica este o reactie in lant din creier, care incepe cu un stimul stresant si se termina cu eliberarea substantelor care cauzeaza, printre altele, o accelerare a ritmului inimii, o respiratie rapida si muschi energizati, stare cunoscuta ca raspuns de tipul lupta-sau-fugi. Stimulul poate fi un paianjen, un cutit pus la gatul tau, o sala plina de oameni asteptand ca tu sa tii un discurs, sau bufnitura subita a usii de la intrare.
Creierul este un organ de o profunda complexitate. Mai mult de 100 de miliarde de celule nervoase compun o complicata retea de comunicare ce este punctul de inceput a orice noi simtim, gandim si facem. Unele dintre aceste comunicatii duc la gandirea si actiunea constienta, in timp ce altele produc raspunsuri autonome. Raspunsul la frica este aproape in intregime autonom. Nu il declansam in mod constient sau nici macar nu stim ceea ce se intampla, pana cand nu s-a petrecut.
Deoarece aceste celule din creier transfera informatii si declanseaza raspunsuri in mod constant, exista zeci de zone din creier care sunt cel putin periferic implicate in senzatia de frica. Dar cercetarile au descoperit ca anumite parti ale creierului joaca roluri esentiale in acest proces:
• Talamusul– decide unde sa trimita datele senzoriale de intrare (de la ochi, urechi, gura, piele)
• Cortexul senzorial – interpreteaza datele senzoriale
• Hipocampul– stocheaza si regaseste amintirile constiente; proceseaza seturile de stimuli pentru a stabili contextul
• Amigdala– decodeaza emotiile; determina o posibila amenintare; stocheaza amintirile despre frica
• Hipotalamusul– activeaza raspunsul „lupta sau fugi”
Procesul de creare a fricii incepe cu un stimul de speriere si se termina cu raspunsul lupta-sau-fugi.
Crearea fricii este un proces care are loc in creier si este complet inconstient.
Crearea fricii
Procesul de crearea a fricii are loc in creier si este complet inconstient. Exista doua cai implicate in raspunsul la frica: traseul inferior este rapid si problematic, in timp ce traseul superior ia mai mult timp si ofera o interpretare mai precisa a evenimentelor. Ambele procese se petrec simultan.
Ideea din spatele traseului inferior este „fara riscuri”. Daca usa de la intrarea casei tale este brusc zguduita in cadrul ei, ar putea fi vantul. Ar putea, de asemenea, sa fie un spargator incercand sa patrunda in casa. Este mult mai putin periculos sa se presupuna ca este un spargator si sa se dovedeasca de fapt ca este vantul, decat sa se presupuna ca este vantul si sa se dovedeasca ca este un spargator. Traseul inferior mai intai trage, si apoi pune intrebari. Procesul arata cam asa:
Usa zguduita in cadru este stimulul. Imediat ce auzi sunetul si vezi miscarea, creierul tau trimite aceste date senzoriale catre talamus. La acest punct, talamusul nu stie daca semnalele pe care le primeste sunt unele de pericol sau nu, dar intrucat ele ar putea fi, inainteaza informatiile catre amigdala. Amigdala primeste impulsurile neuronale si trece la actiune pentru a te proteja: spune hipotalamusului sa initieze un raspuns lupta-sau-fugi care ti-ar putea salva viata daca ceea ce tu vezi si auzi se dovedeste a fi un intrus.
Traseul superior este mult mai circumspect. Desi traseul inferior initiaza pentru orice eventualitate raspunsul la frica, traseul superior ia in considerare toate optiunile.
Este un spargator sau este vantul?
Procesul lung arata cam asa:
Cand ochii tai vad miscare la usa si urechile tale aud sunete, aceste informatii sunt transmise talamusului.
Talamusul le trimite catre cortexul senzorial, unde este interpretat intelesul. Cortexul senzorial determina faptul ca exista mai mult de o singura interpretare posibila a datelor si trece informatia catre hipocamp pentru ca acesta sa stabileasca contextul. Hipocampul pune intrebari precum:
„Am mai vazut si inainte acest stimul? Daca da, ce a insemnat atunci?”
Ce alte lucruri se petrec, care ar putea sa imi ofere sugestii despre faptul daca este vorba de un spargator sau o furtuna?”
Hipocampul ar putea alege alte date pentru a fi transmise prin traseul superior, precum ciocnirea ramurilor cu ferestrele, un sunet inabusit afara sau zanganitul mobile de gradina aruncate de vant. Luand in considerare aceste alte informatii, hipocampul determina daca actiunea usii este cel mai probabil rezultatul vantului. El trimite un mesaj amigdalei cum ca nu este nici un pericol, iar amigdala, la randul ei, spune hipotalamusului sa anuleze raspunsul lupta-sau-fugi.
Datele senzoriale privitoare la usa – stimulul – urmeaza ambele trasee in acelasi timp. Dar traseul superior ia mai mult timp decat traseul inferior. De aceea ai un moment sau doua de teroare inainte de a te calma.
Indiferent de care traseu am vorbi, toate traseele duc la hipotalamus. Aceasta parte a creierului controleaza stravechea reactie de supravietuire numita raspunsul lupta-sau-fugi.
Lupta sau fugi
Pentru a produce un raspuns lupta-sau-fugi, hipotalamusul activeaza doua sisteme: sistemul nervos simpatic si sistemul suprarenal cortical. Sistemul nervos simpatic utilizeaza traseele nervoase pentru a initia reactii in corp, si sistemul suprarenal cortical utilizeaza fluxul sanguin. Efectele combinate ale acestor doua sisteme constituie raspunsul lupta-sau-fugi.
Cand hipotalamusul spune sistemului nervos simpatic sa demareze, efectul general este cel al corpului care accelereaza, se tensioneaza si devine mai alert la modul general. Daca exista vreun spargator la usa, tu vei intreprinde o actiune – si rapid. Sistemul nervos simpatic trimite impulsuri glandelor si muschilor netezi si spune glandelor suprarenale sa elibereze epinefrina (adrenalina) si norepinefrina (noradrenalina) in fluxul sanguin. Acesti „hormoni de stres” cauzeaza cateva schimbari in corp, inclusiv o sporire a ritmului cardiac si a presiunii sanguine.
In acelasi timp, hipotalamusul elibereaza factorul de eliberare a corticotropinei (CRF) in glanda pituitara, activand sistemul cortico-suprarenal. Glanda pituitara (o glanda endocrina majora) secreta hormonul ACTH (hormonul adrenocorticotropic). ACTH circula prin corp pregatit sa se confrunte cu o amenintare.
Revarsarea brusca de epinefrina, norepinefrina si de zeci de alti hormoni cauzeaza schimbari in corp, schimbari ce includ:
• sporirea ritmului cardiac si a presiunii sanguine
• pupilele se dilata pentru a prelua cat mai multa lumina posibil
• venele din piele se contracta, pentru a trimite mai mult sange catre grupele musculare majore (venele sunt responsabile pentru „infiorarea/racorile” asociata uneori cu frica – mai putin sange in piele pentru a o mentine calda)
• nivelul glucozei din sange sporeste
• muschii se tensioneaza, energizati de adrenalina si glucoza (fenomen responsabil de „pielea de gaina” – atunci cand muschii minusculi atasati fiecarui fir de par de la suprafata pielii se tensioneaza, firele sunt fortate sa stea drepte, tragand pielea dupa ele)
• muschii netezi se relaxeaza cu scopul de a permite mai mult oxigen in plamani
• sistemele neesentiale (precum sistemul digestiv si cel imunitar) inceteaza sa functioneze, pentru a permite mai multa energie pentru functiile de urgenta
• probleme cu concentrarea asupra sarcinilor marunte (creierul este directionat catre a se concentra doar asupra imaginii de ansamblu, cu scopul de a determina de unde provine amenintarea)
Toate aceste raspunsuri fizice au ca scop sa te ajute sa supravietuiesti intr-o situatie periculoasa prin a te pregati fie sa alergi pentru a ramane in viata, fie de a lupta pentru viata ta (de aici si termenul de „lupta sau fugi”). Teama – si indeosebi raspunsul lupta-sau-fugi – este un instinct pe care il poseda fiecare animal.
Frica si emotionarea
Daca iti plac filmele de groaza, stii ca teama poate fi emotionanta. Multor oameni le place sa fie infricosati – excitarea nervoasa care vine odata cu raspunsul lupta-sau-fugi poate fi placut si poate chiar imita excitarea sexuala. Nu este de mirare ca multi oameni merg sa vada filme de groaza si caruselurile parcurilor de distractii atunci cand au o intalnire.
Exista de fapt dovezi stiintifice ce vin in sprijinul legaturii frica-atractie.
Psihologul Arthur Aron a efectuat un studiu, utilizand chiar foarte comuna frica de inaltime. Aron a pus un grup de oameni sa mearga peste un pod suspendat, instabil, cu o lungime de 135 metri si aflat la o inaltime de 70 de metri; el a pus un alt grup sa mearga peste un pod perfect stabil aflat la aceeasi inaltime. La capatul fiecarui pod, barbatii au intalnit-o pe asistenta foarte frumoasa a lui Aron. Ea a pus fiecarui subiect al studiului un set de intrebari referitoare la un studiu imaginar si apoi i-a dat numarul ei de telefon, in cazul in care el vroia mai multe informatii.
Din cei 33 de barbati care au mers peste podul stabil, 2 au sunat-o pe asistenta. Din cei 33 care au mers peste podul care se misca, au sunat-o 9. Aron a concluzionat ca starea de frica incurajeaza atractia sexuala.
Va multumesc,
Suferi de anxietate, atacuri de panica sau fobii? Treci printr-un moment dificil? Ai dificultati de comunicare, relationare, adaptare? Nu (mai) poti gestiona eficient propriile emotii? Nu (mai) reusesti sa gasesti solutii pentru problemele tale?
Spune-mi ce te framanta si vom gasi metoda potrivita tie pentru a te ajuta si a te vindeca.
Viata este frumoasa si merita traita!
Fa-ti o programare la numarul de tel: 0730/58.74.58 sau la adresa de e-mail: alina@alinablagoi.ro.
Te astept cu drag!