Iubește-te pe tine înainte de a îi iubi pe alții
În tumultul vieții, adesea uităm să ne acordăm nouă înșine iubirea de care avem atât de multă nevoie. Suntem mereu în căutarea acelui suflet care să nu completeze, să nu înțeleagă până în adâncul ființei, dar uităm că primul pas către o relație sănătoasă îl facem în interiorul nostru. Este o călătorie fascinantă și necesar să nu iubim pe noi înainte de a oferi iubirea altcuiva.
În căutarea mea interioară, simt nevoia să învăț să-mi îndrept iubirea către propria ființă, nu doar în clipele plăcute, ci și în acele zile când simt că totul în jurul meu se năruie. Ca și cum aș aștepta momentul magic în care constelațiile se vor alinia și timpul va șopti când este momentul potrivit, anticipând sosirea unui suflet frumos. Acel cineva cu inima care știe să converseze direct cu a mea, care să pătrundă în fiecare colțișor al ființei mele, să descopere cele mai întunecate secrete fără nicio umbră de judecată și să mă țină de mână în clipele dificile ale vieții.
Imaginându-mi o noapte rece și ploioasă, visez la acel moment când cineva va sta cu mine sub pătura caldă, sufletele noastre vibrând într-o armonie perfectă, asemenea stelelor care se aliniază pe boltă cerească. Știu că, la momentul potrivit, destinele vor conspira pentru ca un suflet să mă accepte așa cum sunt, fără a dori să mă schimbe sau să îmi ceară să lași ușa relației noastre bagajul emoțional din trecut.
Nu simt nevoia să mă grăbesc; sunt conștientă că fiecare suflet are perechea sa în această vastă lume. În perioada de așteptare, nu vreau să pierd timpul în zadar. Îmi propun să explorez în profunzime propria identitate, să îmi ascult gândurile și să dialoghez cu sufletul meu. În acest interval, voi croi cu stiloul propriul plan de viață, mă voi implica curajoasă în orice bătălie și voi lupta pentru visurile mele, depășind obstacolele ce vor apărea în toate calea.
A învăța să mă iubesc nu numai în momentele de bucurie, ci și în zilele în care simt că totul se prăbușește în jurul meu devine o necesitate. Această iubire pentru mine însămi este mult mai mult decât suficientă în acest moment, iar convingerea mea este că merită să mă iubesc așa cum merită fiecare ființă din jurul meu – și poate chiar mai mult decât îmi ofer mie însămi. Este o călătorie interioară, dar cu fiecare pas mă descoperă pe mine însămi și învăț să prețuiesc iubirea ce mi-o port.
Astfel, în călătoria noastră către iubirea de sine, descoperim că aceasta nu este doar o condiție pentru a oferi iubire altora, ci și o sursă inepuizabilă de putere interioară și satisfacție personală. În zilele bune și în cele dificile, merităm să nu ne iubim pe noi înșine cu aceeași intensitate cu care oferă dragoste celor din jurul nostru. A învăța să nu iubim este o călătorie continuă, dar cu fiecare pas descoperim că suntem demni de iubirea noastră proprie.
Să vă fie cu folos,