Legatura traumatica sau De ce ramanem blocati in relatii toxice
Toti oamenii si mai ales copiii cauta prezenta figurii de atasament in fata unui pericol extern. Durerea, frica, oboseala sau pierderea toate accentueaza cautarea persoanei acre poate oferi confort.
Legatura traumatica (trauma bonding) reprezinta o forma de atasament foarte adictiv (care creeaza dependenta) fata de o persoana care ne raneste. (Carnes, 1997). Victima ajunge pana la punctul la care se invinovateste pe sine pentru situatia de abuz, considera ca n-a facut destul, ca ar trebui sa mai incerce, ca situatia e datorata defectelor pe care le are….
Acest tip de atasament face persoana sa nu mai aiba incredere in propria judecata si sa-si supuna sanatatea unui risc tot mai mare. Acest tip de atasament se numesc legatura traumatica.
Legatura traumatica apare atunci cand victima se ataseaza de cineva care e toxic si distructiv pentru ea. Adultii supravietuitori ai familiilor abuzive si disfunctionale, de exemplu, se lupta cu astfel de atasamente. Refac acest tip de legatura deseori si in relatiile intime ca adulti. E o loialitate neconditionata pentru o persoana toxica.
Dutton and Painter au elaborat in 1981 teoria legaturii traumatice. Aceasta sustine ca atasamentele emotionale puternice se dezvolta datorita faptului ca relatiile abuzive au doua caracteristici esentiale:
- presupun un dezechilibru de putere
Acestea apar fie in relatiile parinte-copil (unde sunt evidente) fie in relatiile de cuplu, unde pot fi determinate de factori economici sau de alta natura.
E o dinamica ciudata: pe masura ce acest dezechilibru se intensifica, cel aflat in inferioritate se evalueaza din ce in ce mai negativ si se percepe ca fiind tot mai slab si simte tot mai acut nevoia de a fi dominat.
Acest ciclu de dependenta produsa de relatie se tot repeta si creeaza o legatura afectiva puternica dinspre cel cu putere scazuta spre cel cu putere mai mare.
Concomitent, cel cu mai multa putere dezvolta un sentiment exagerat al propriei puteri, care mascheaza masura in care si el e dependent de cel inferior pentru a-si mentine acest sentiment de putere.
- tratamentul rau (abuzul) alterneaza cu tratamentul bun.
Cel care domina, periodic si intermitent, il maltrateaza pe cel inferior prin amenintari sau abuz emotional si/sau fizic.
Victima traieste alternante periodice intre o stare negativa (atunci cand e abuzata) si una pozitiva, de usurare, dupa ce abuzul inceteaza.
Acest abuz intermitent dezvolta legatura emotionala care tine victima prizoniera in relatie.
Acest “atasament paradoxal” a fost demonstrat prima oara la animale. De exemplu, intr-un studiu pe maimute, Harlow a aratat cum “consecinta imediata a respingerii din partea mamei este intensificarea eforturilor puilor de a-i cauta proximitatea”.
La oameni legatura traumatica a fost demonstrata, spre exemplu, la persoanele care au fost luate ostatice (Strentz, 1979), la copiii proveniti din familii abuzive (Kempe & Kempe, 1978) sau la membrii unor culte religioase (Conway & Seigelman, 1978). Toti autorii sunt citati de Dutton and Painter (1981).
Dutton si Painter au demonstrat si ei mecanismul legaturii traumatice intr-un studiu pe 75 de femei aflate in relatii in care erau abuzate fizic sau emtional.
In cazul abuzului in familie, mecanismul e si mai accentuat de contrastul dintre teroare si violenta, pe de-o parte si reconcilierea si supunerea de dupa, pe de alta parte.
Sursa: http://prizonieriinoglinda.ro/?s=cuplu
Va multumesc,
