Oamenii vad numai ceea ce vor sa vada si aud numai ceea ce vor sa auda
Lumea din jurul nostru reflecta, intr-un fel, propriul nostru „eu”. Ea ni se pare asa cum suntem de fapt noi insine.
Despre asta ne vorbeste si urmatoarea parabola:
Nu departe de drum se afla un copac batran si uscat. Odata, noaptea, se furisa pe langa el un hot.
Acesta s-a speriat tare si a fugit, fiindca a luat silueta neclara drept politist.
Ziua, pe langa copac a trecut o mama cu al ei copil.
Speriat de povestile de groaza pe care le auzise, micutul a inceput sa planga in hohote, deoarece i se parea ca langa drum se ascunsese un urias.
Seara a mers pe langa copac un tanar indragostit. Acestuia i s-a parut inca de departe ca vede o silueta feminina.
Inima i-a tresaltat cu bucurie la gandul ca iubita il asteapta; a zambit si a grabit pasul.
Copacul insa a ramas tot copac!
„Oamenii vad numai ceea ce vor sa vada si aud numai ceea ce vor sa auda, scria o poeta celebra, Anna Ahmatova.
Pe aceasta insusire omeneasca se bazeaza 90% dintre zvonurile monstruoase, reputatiile false, barfele pastrate cu sfintenie.
Pe cei care nu sunt de acord cu mine ii rog sa isi aduca aminte de ceea ce au auzit despre ei insisi.”
Din Konstantin V. Zorin, Daca puterile sunt pe sfarsite, Ed. Sophia, 2014, p.25
Sursa: http://altarulcredintei.md/
Va multumesc,
Psiholog Alina Blagoi