Daca oricum murim de ce sau cum ar trebui sa traim? (Povestea lui Jill)
„Oamenii intreaba mereu care este scopul vietii daca oricum totul este sortit pieririi? Chiar daca multi dintre noi cautam raspunsuri la aceasta intrebare in afara noastra, cel mai bine ar fi daca am urma metoda lui Socrate si am privi in interiorul nostru.”
Jill, o pacienta care de mult timp era chinuita de frica de moarte, obisnuia sa puna semnul egalitatii intre moarte si lipsa totala de sens. Cand am intrebat care era istoria dezvoltarii acestui gand, si-a amintit cu exactitate prima oara cand i-a venit aceasta idee. Inchizand ochii a descris o scena de pe cand avea doar noua ani si statea pe veranda casei si deplangea moartea cainelui familiei.
– Atunci si acolo , mi-a spus ea, mi-am dat seama ca daca toti trebuie sa murim, nimic nu mai are sens – lectiile mele de pian, faptul ca imi aranjam perfect patul, stelutele de aur pe care le primeam de la scoala pentru ca eram o eleva perfecta. Care este rolul stelutelor de aur daca toate stelutele de aur vor disparea?
– Jill, i-am spus, tu ai o fetita care are acum noua ani. Imagineaza-ti ca te-ar intreba: „«Daca vom muri, ce sens are ca noi sa traim?» Cum i-ai raspunde?
Ea mi-a spus raspuns fara ezitare: I-as spune despre nenumaratele bucurii ale vietii, despre frumusetea padurilor, despre binecuvantarea de ati impartasi dragostea si de a face din lume un loc mai bun.
Dupa ce a terminat s-a lasat pe spate in scaunul ei si a deschis larg ochii, uimita de propriile ei cuvinte, de parca ar fi vrut sa spuna „De unde a iesit asta?”.
– Minunat raspuns, Jill! Ai atata intelepciune in tine. Nu este prima oara cand descoperi un mare adevar inauntrul tau atunci cand iti imaginezi cum o sfatuiesti pe fiica ta in privinta vietii. Acum trebuie sa inveti sa fii propria ta mama.
Misiunea nu este de a oferi raspunsuri, ci, din contra, de a gasi o modalitate de a-i ajuta pe ceilalti sa descopere propriile raspunsuri.
Fragment din cartea „Privind soarele in fata” de Irvind Yalom
Va multumesc,