Poveste de Viata
O batrana sta la o masa intr-o cofetarie. Chelnerita aduce meniul si-i cere comanda.
Batrana raspunde:
– Cat costa o felie de tort?
Chelnerita raspunde:
– 3 lei.
Batrana scoate niste monede din buzunar, incepe sa numere incet si apoi intreaba din nou:
– … si cat costa cea mai mica?
Chelnerita devine putin nervoasa pentru ca avea multe mese de servit.
I-a raspuns:
– 2 lei.
– Nu-i nimic, atunci o iau cu placere pe cea mai mica, a raspuns batrana.
Chelnerita a adus felia de tort enervata si imediat a pus nota de plata pe masa gandindu-se ca nu cumva sa plece imediat babuta…si sa nu achite.
Batrana, mancand foarte incet si cu placere tortul, s-a ridicat incet, a pus banii pe masa, a scris ceva pe o foaie de hartie si a plecat.
Pe marginea farfurioarei mai lasase un plic.
Cand chelnerita s-a dus sa curete masa, a observat ca batrana ii lasase bacsis un leu.
Emotia si surpriza i-au adus o suferinta in suflet nespusa.
S-a intors repede sa caute batrana pentru a-i returna banutul si a-i multumi.
Era prea tarziu, plecase.
I-a parut rau ca a judecat-o pe batrana ieftin.
Batrana avea doar trei lei si tocmai luase o felie de tort de doi lei pentru a-i da un leu ca dar.
Apropiindu-se tanara de masa unde a stat batrana, observa un plic pe care il deschise si descoperi o poza:
Era o fotografie cu chipul mai tanar al batranei tinand in brate un copil.
Apoi citi si biletul lasat pt.ea in plic pe masa:
Maria,
Nu ma cunosti…
Parintii tai acum 20 de ani au avut un accident si au murit.
Te-am crescut pana la 3 ani, apoi si eu am suferit un accident vascular, iar tu ai fost infiata.
Te-am gasit greu, iar astazi am vazut in tine pe fiica mea. Mare bucurie!
Semeni leit cu ea!
Te iubesc nespus!
Acum am plecat la azilul de unde sunt…
Nu ma cauta…
Ai aici adresa si o cheie unde vei gasi o locuinta cu tot ce iti trebuie. Este a ta si a viitorilor tai copii…
Nu plange…
Te imbratisez cu mult dor si drag,
Bunica Ana.
Tanara izbucni in lacrimi… si saruta poza si scrisoarea.
Cu 1 leu in mana statea si privea la ceruri.
Dupa 2 saptamani de cautari gasise azilul unde statea bunica.
Cand a ajuns acolo cineva o astepta pe Maria si spuse:
– Va rog sa ne iertati.
Bunica Ana a plecat la ceruri acum 4 zile.
Stia ca veti veni si v- a lasat cateva cadouri.
Vedeti casa noua de alaturi ??
Este construita de ea pentru batrani singuri…Ati avut o bunica minunata.
Tanara se aseza pe un scaun si cuprinsese fata cu palmele sale, iar printre ele curgeau picuri de lacrimi…
Era durerea adanca pentru bunica ei.
Aceasta poveste reala arata clar ca se pot trage concluzii pripite.
Pentru ca inainte de a judeca pe cineva ar trebui sa privesti intre peretii sai, sa ii cunosti temerile si grijile lui.
Nu lovi!
Nu folosi cuvinte ca o arma pentru ca doare!
Vei fi urmarit toata viata de rautatea lor…
Atunci vei vedea cat de fragil este omul din spatele aparentei.
Vei observa ca sunt oameni minunati pe care nu ii cunosti, dar ii judeci dupa aparente.
(Anonim)
Va multumesc,
