Puterea distructivă a cuvintelor!
În fiecare zi, o persoană obișnuită rostește aproximativ 25.000 de cuvinte. În decursul unui an, acestea s-ar putea aduna în peste 100 de cărți de 500 de pagini fiecare. Dar câte dintre aceste cuvinte au fost folosite pentru a exprima sau a comunica ceva cu adevărat valoros sau frumos? Câte dintre aceste ipotetice cărți ar fi pline de bârfe, nimicuri, insulte, minciuni, exagerări sau vorbe grele? Ce titluri ar avea aceste cărți? Și, mai important, câte pagini ar fi dedicate cuvintelor care au adus bucurie, au construit, au mângâiat, au vindecat sau au creat ceva durabil?
Limbajul uman: Între dar și blestem
Fiecare lucru poartă un nume. Totuși, există lucruri care rămân nenumite, fie pentru că este mai bine să nu le atribuim un nume direct, fie pentru că nu suntem capabili să găsim o denumire potrivită. Limbajul uman, deși este un instrument extraordinar care ne permite să ne conturăm lumea în cuvinte, poate fi uneori insidios și înșelător.
Adevărata comunicare între oameni este una de la suflet la suflet, iar cuvintele adesea complică lucrurile, lăsându-ne neputincioși în fața sentimentelor profunde pe care dorim să le exprimăm, dar pentru care nu găsim cuvintele potrivite.
Omul este singura ființă capabilă să comunice prin cuvinte.
Ce dar mai minunat a primit omul de la Dumnezeu decât cuvântul?
Cum ar fi fost lumea noastră fără poezie sau fără șoapte?
Cum ne-am fi împărtășit bucuriile, cunoștințele și experiențele?
Acesta este, fără îndoială, un dar, căci cuvintele pot vindeca suflete și crea lumi, dar poate fi uneori și un blestem.
Cuvintele pot fi trădătoare, ambigue, insuficiente sau chiar inutile. Le chemăm, dar ele dispar tocmai când avem cea mai mare nevoie de ele, lăsându-ne singuri și neînțeleși în cele mai profunde momente ale vieții: „Nu știu cum să-ți spun…”, „Nu am cuvinte…”.
Astăzi, mai mult ca oricând, cuvintele par să fi pierdut din puterea și sensul pe care le aveau odinioară.
Fiecare cuvânt rostit reprezintă un act magic, de care, din păcate, nu mai suntem conștienți. Fiecare cuvânt invocă și declanșează energia fundamentală a lucrului pe care îl numește.
Cuvântul creează! Și aceasta nu este doar o metaforă. Cuvintele au puterea de a crea lumi.
De aceea, nu este bine să rostim cuvinte de rău augur, pentru că, invocând răul, contribuim la manifestarea acestuia. De aceea, pesimismul atrage asupra noastră necazuri. De aceea, dacă spunem prea des că suntem neputincioși sau nevrednici, chemăm asupra noastră aceste calități negative. Și de aceea, cei care își spun în fiecare dimineață „Voi reuși” ajung să reușească.
Puterea distructivă a cuvintelor
Ce-ar fi dacă am face un exercițiu simplu? Să notăm fiecare cuvânt urât sau negativ pe care l-am rostit într-o zi și să adăugăm un semn plus pentru fiecare cuvânt bun și sincer pe care l-am spus.
La sfârșitul zilei, când vom compara cele două coloane, mulți dintre noi ar putea fi surprinși de ceea ce descoperim: aceasta este imaginea noastră!
Este esențial să evităm să vorbim de rău.
Ipohondrii, cei care se plâng constant de boli imaginare, ajung adesea să dezvolte cu adevărat aceste afecțiuni. Cei care injură frecvent răspândesc în jurul lor o atmosferă negativă, care îi afectează în primul rând pe ei înșiși, alimentându-le agresivitatea. Părinții care își critică constant copiii, spunându-le că nu sunt buni de nimic și că nu vor reuși în viață, devin principalii responsabili dacă aceste predicții se împlinesc.
Nu este atât de greu să renunțăm la cuvintele aspre, insulte, bârfe și minciuni. Tot ce trebuie este să fim conștienți de răul pe care îl provocăm, atât celorlalți cât și nouă înșine, prin rostirea acestor cuvinte.
Cu toții dorim ca lumea în care trăim să fie mai bună și așteptăm ca alții să facă ceva: cei pe care i-am ales, cei mai bogați, cei mai puternici sau cei mai înțelepți.
Însă schimbarea lumii începe cu schimbarea noastră. Fiecare dintre noi trebuie să își asume responsabilitatea pentru propriul destin, fără a arunca vina pe alții – fie pe guvern, pe soartă sau pe familie. Schimbarea începe cu un cuvânt bun.
Ce s-ar întâmpla dacă, timp de o lună, am rosti doar lucruri frumoase, corecte și adevărate?
La început, cei din jurul nostru ar putea să ne privească cu suspiciune. Apoi, poate unii s-ar îndepărta, în timp ce alții ar fi inspirați. Este adevărat că, uneori, adevărul poate răni.
Dar minciuna, mai ales atunci când devine un obicei zilnic – acea „minciună nevinovată” – ne macină pe interior fără să realizăm și face rău și celor din jur.
De asemenea, cuvintele urâte sau lipsite de sens erodează în noi treptat și într-o zi ne putem trezi bolnavi, fără să știm cum ne-am îmbolnăvit, sau obosiți și deprimați. Așa se destramă lumea în care trăim, prin micile lucruri de zi cu zi, prin cuvintele care și-au pierdut sfințenia.
Ce putem face pentru a schimba această realitate?
Primul pas este să ne conștientizăm puterea cuvintelor. Fiecare cuvânt pe care îl rostim poate construi sau distruge, poate aduce bucurie sau durere, poate lumina un suflet sau îl poate întuneca. Așa că este vital să alegem cu grijă ceea ce spunem și cum spunem.
Să ne propunem să vorbim doar când avem ceva valoros de spus. Dacă nu avem nimic bun, util sau frumos de adăugat, poate că e mai bine să păstrăm tăcerea. Vorbele noastre ar trebui să fie ca niște pietre de temelie pentru relațiile noastre, nu ca niște unelte de distrugere.
Cultivarea cuvintelor pozitive
Putem începe fiecare zi cu intenția de a rosti mai multe cuvinte pozitive decât negative. Un simplu „mulțumesc”, „îmi pare bine” sau „te apreciez” poate avea un impact enorm asupra celor din jurul nostru. La fel, laudele și încurajările sincere pot transforma ziua cuiva într-o zi mai bună.
Nu trebuie să subestimăm puterea unui cuvânt bun. Chiar și cele mai mici gesturi verbale, atunci când sunt făcute din inimă, pot genera un val de pozitivitate care să se răspândească dincolo de momentul și locul în care au fost rostite.
Practicarea tăcerii constructive
Nu toate situațiile necesită un răspuns sau o replică. Uneori, cea mai bună alegere este să ascultăm și să tăcem. Tăcerea nu este o formă de slăbiciune; din contră, este adesea un semn de maturitate și de înțelepciune. Prin tăcere, putem oferi celorlalți spațiul de care au nevoie pentru a-și exprima gândurile și emoțiile fără a fi întrerupți sau judecați.
Învățând să ne ascultăm pe noi înșine
O altă parte importantă a acestui proces este să ne ascultăm propriile gânduri înainte de a le exprima. Întrebați-vă: „Este acesta un lucru pe care vreau cu adevărat să-l spun? Este acest cuvânt în acord cu valorile mele? Va aduce el ceva bun în lume sau va adăuga doar zgomot?”
Evitarea vorbelor răutăcioase și a bârfelor
Un alt aspect important este să evităm vorbele răutăcioase și bârfele. Bârfa nu doar că rănește persoana despre care se vorbește, dar și otrăvește relațiile dintre cei care participă la ea. În loc să vorbim pe la spatele cuiva, ar trebui să avem curajul de a adresa problemele în mod direct și constructiv.
Responsabilitatea de a schimba lumea
Schimbarea lumii începe cu fiecare dintre noi. Nu putem aștepta mereu ca alții să facă primul pas. Fiecare cuvânt bun pe care îl rostim, fiecare act de bunătate și înțelegere, contribuie la crearea unei lumi mai bune. Este un efort colectiv, dar începe cu efortul personal.
Reflectând asupra impactului cuvintelor noastre
Ce-ar fi dacă, la sfârșitul fiecărei zile, am reflecta asupra cuvintelor pe care le-am rostit? Ce impact au avut ele asupra celor din jur? Au fost ele o sursă de lumină sau de întuneric? Prin această reflecție zilnică, putem deveni mai conștienți de puterea cuvintelor noastre și de modul în care le folosim.
Un exercițiu simplu: Cuvinte care zidesc
Pentru a ne îmbunătăți modul de comunicare, putem încerca un exercițiu simplu: să ne concentrăm zilnic pe a rosti cel puțin trei lucruri pozitive și sincere despre oamenii cu care interacționăm. Acest exercițiu nu doar că va îmbunătăți relațiile noastre, dar ne va ajuta și să ne cultivăm o atitudine mai pozitivă și mai constructivă.
Încheiere
În final, trebuie să ne amintim că fiecare cuvânt contează. Cuvintele noastre sunt semințe pe care le plantăm în inimile celorlalți. Ele pot crește și pot deveni flori frumoase sau pot fi spini care rănesc. Alegerea ne aparține. Să folosim cuvintele cu grijă, ca instrumente pentru a construi o lume mai bună, mai luminată și mai iubitoare. Să facem din fiecare zi o oportunitate de a aduce lumină și pace prin cuvintele noastre și să contribuim astfel la o schimbare reală și pozitivă în lumea din jurul nostru.
Să vă fie cu folos