Relația părinte-adolescent
Feminis a stat de vorbă cu psihologul Alina Blagoi și vine în ajutorul tău cu niște sfaturi care ar putea să îți lumineze modul în care ar trebui să arate relația ta cu fiul sau fiica ta, care au trecut de pragul copilăriei.
Între părinți și adolescenți există o tensiune permanentă. Care sunt motivele conflictuale dintre cele două părți?
În evoluția copilului după perioade de criză în care conflictele dintre părinți și copii se acutizează. Una dintre cele mai critice și hotărâtoare perioade pentru conturarea personalității viitorului adult este etapa adolescenței. Tânărul aflat în faza de trecere a copilăriei la maturitate se confruntă adesea cu atitudini parentale contradictorii. Multe lucruri pe care le dorește sunt interzise pentru că „este prea mic”, iar altele trebuie să faci singur pentru că „este deja mare”.
Când relațiile dintre părinți și copil se deteriorează, vina este atribuită uneia sau alteia dintre părți, în majoritatea părților părinții așteptând din partea adolescentului niște atitudini care nu au fost învățate în grupul familial. În perioada adolescenței, conflictele de autoritate se află pe primul plan, dar au o nuanță diferită. Tânărul sau tânăra nu caută numai să se afirme: ei caută și un statut care să le stabilească anumite drepturi.
Cele mai frecvente probleme sunt cele de la școală. Ce le lipsește adolescenților sau ce anume le-ar trebui ca să nu mai existe conflicte cu instituția școlară?
Pentru a nu mai fi probleme în mediul școlar, adolescenții le-ar programe bine structurate pe nivelul respectiv. Dacă aceste activități ar fi interesante și interactive, rata de absenteism s-ar diminua considerabil.
Care sunt tulburări la care este predispus un adolescent în momentul în care nu mai există un echilibru în familie?
În cazul unui dezechilibru din familie, tulburările cele mai frecvente sunt comportamentale și afective.
Dacă un adolescent refuză comunicarea cu un psiholog, cum poți aduce pe drumul cel bun acasă?
Ar trebui responsabilizat. Sarcinile să fie de la cele mai simple la cele mai complexe, pentru a face să înțeleagă faptul că orice are un preț.
Dacă adolescentul absentează de la ore, dar are legătură strânsă cu cei din colectiv, putem lua în calcul fobia școlară? Care sunt lucrurile care ne indică acest tip de fobie?
Absentarea de la școală nu are nicio legătură cu fobia școlară. Sunt cazuri în care, într-adevăr, adolescenții suferă de această problemă, dar sunt foarte rare. Fobiile apar la vârsta de 6-13 ani și sunt cunoscute sub denumirea de „anxietate de separare”.
Fobia școlară apare pe un teren afectiv fragil și în contextul unei insuficiente maturizări pentru școală. Copiii cu fobie școlară trăiesc simptome de anxietate: palpitații, tremurături, respirație rapidă și scurtă, senzație de sufocare, disconfort gastrointestinal, diaree, tensiune musculară.
Să vă fie cu folos,
Psihoterapeut Alina Blagoi