Rolul motivatiei in viata noastra
Motivatia este un „concept fundamental in psihologie si, in genere in stiintele despre om, exprimand faptul ca la baza conduitei umane se afla intotdeauna un ansamblu de mobiluri – trebuinte, tendinte, afecte, interese, intentii, idealuri – care sustin realizarea anumitor actiuni, fapte, atitudini”.
Omul desfasoara multe activitati: mananca, se joaca, invata, colectioneaza lucrari de arta, isi agreseaza semenii, ii ajuta. O trasatura comuna acestor activitati este motivatia, fiind primul lor element cronologic.
A cunoaste motivatia unei persoane echivaleaza cu gasirea raspunsului la intrebarea ,,de ce’’ inteprinde o activitate. Raspunsul este dificil, deoarece cauzele declansatoare sunt multiple si nu se pot reduce la stimulii externi. Activitatea, reactiile sunt declansate si de cauze interne; ansamblul lor a fost numit motivatie de la latinescul motivus (care pune in miscare). Pentru unii psihologi, motivul este numele generic al oricarei componente a motivatiei fiind definit ca fenomen psihic ce declanseaza, directioneaza si sustine energetic activitatea.
Motivatia actioneaza ca un camp de forte (Kurt Lewin) in care se afla atat subiectul cat si obiectele, persoanele, activitatile. Pentru a caracteriza o componenta a motivatiei s-a folosit conceptul de vector care poseda in fizica: marime, directie si sens. Analog vectorilor fizici, vectorii-motivatiei sunt caracterizati prin intensitate, directie si sens, proprietati care pot fi masurate prin anumite metode psihologice. Directia si sensul unui vector exprima atractia, aproprierea sau evitarea sau respingerea. Intensitatea lui, se regaseste in forta de apropiere sau respingere. Intre motivatiile active la un moment dat, ca si intre fortele fizice, pot exista relatii diverse, dar mult mai complexe.
Rolul motivatiei
Motivatia este esentiala in activitatea psihica si in dezvoltarea personalitatii, astfel:
• este primul element cronologic al oricarei activitati
• semnalizeaza deficituri fiziologice si psihologice (ex: foamea semnalizeaza scaderea procentului de zahar din sange sub o anumita limita, in vreme ce trebuinta de afiliere este semnalizata de sentimentul de singuratate)
• selecteaza si declanseaza activitatile corespunzatoare propriei satisfaceri si le sustine energetic (trebuinta de afirmare a unui elev declanseaza activitatea de invatare, participare la concursuri)
• contribuie, prin repetarea unor activitati si evitarea altora, la formarea si consolidarea unor insusiri ale personalitatii (interesul pentru muzica favorizeaza capacitatea de executie a unei lucrari muzicale).
La randul ei, personalitatea matura functioneaza ca un filtru pentru anumite motive: cele conforme orientarii ei generale sunt retinute, cele contrare sunt respinse.
Sistemul motivational
Componentele sistemului motivational sunt numeroase, variaza ca origine, mod de satisfacere si functii. Asa cum s-a afirmat, motivatia umana include trebuinte, motive, interese, convingeri, tendinte, intentii, dorinte, aspiratii
Trebuintele sunt componente ale motivatiei care semnalizeaza o stare de dezechilibru fiziologic sau psihologic. Modelul ierarhic al trebuintelor umane (A .Maslow) ne demonstreaza faptul ca trebuintele umane sunt organizate intr-o structura ierarhica, la baza fiind plasate trebuintele fiziologice, iar in varful piramidei trebuintele referitoare la realizarea de sine.
Modelul ierarhic al trebuintelor umane elaborat de Maslow cuprinde urmatoarele categorii:
1. trebuinte fiziologice (trebuinta de hrana, de apa, trebuinta sexuala, trebuinta de odihna)
2. trebuinte de securitate (aparare, protectie, echilibru emotional)
3. trebuinte de iubire si apartenenta la grup ( trebuinta de a apartine unui grup, de a fi acceptat, de a oferi si primi afectiune )
4. trebuinte de stima de sine ( trebuinta de prestigiu, de a beneficia de aprobare si pretuire, de a atinge obiective)
5. trebuinte cognitive (trebuinta de a intelege, de a cunoaste, de a explora, de a descoperi)
6. trebuinte estetice (trebuinta de frumos, de ordine, de simetrie, de armonie)
7. trebuinte de autorealizare si de valorificare a propriului potential (trebuinta de a-si utiliza potentialul creativ, de a gasi autoimplinirea).
Trebuintele lui Maslow sunt trebuinte de deficienta (primele patru clase de trebuinte) si trebuinte de crestere sau dezvoltare (dorinta omului de a avea succes, de a sti, de a-si valorifica aptitudinile si care includ ultimele trei clase de trebuinte).
In viziunea lui Maslow, o trebuinta superioara nu se exprima decat atunci cand sunt satisfacute, macar partial, trebuintele de nivel inferior, iar cu cat o trebuinta se afla mai spre varful piramidei,v cu atat ea este mai specific umana, iar satisfacerea ei produce multumire si dezvolta o tensiune placuta in organism. Cea mai inalta motivatie, autoactualizarea, poate fi atinsa daca celelalte nevoi sunt satisfacute.
Trebuintele mai sunt clasificate si astfel:
a. Trebuinte inferioare prezente la om si la animale, dar satisfacute de primul diferit si trebuinte superioare specifice omului si plasate spre varful piramidei.
b. Trebuinte homeostazie si trebuinte de crestere. Homeostazia este o notiune imprumutata din fiziologie si care denumeste tendinta organismului de a mentine constanti parametrii mediului intern. Trebuintele homeostazice explica doar activitatea de adaptare. Trebuintele de crestere nu urmaresc mentinerea starii date, ci atingerea unor parametrii superiori, ce presupun perfectionarea.
Cunoasterea ierarhiei trebuintelor este utila in explicarea comportamentelor deoarece:
• diferite trepte apar pe rand in functie de dezvoltare psihica, prima cuprinzand trebuinte dezvoltandu-se in copilarie, adolescenta sau mai tarziu
• intensitatea trebuintelor scade de la baza spre varf
• trebuinta superioara nu se satisface decat daca n-au fost satisfacute intr-o oarecare masura, cele inferioare ei, (este dificil pentru un profesor sa activeze trebuinta de a sti a unui elev daca cele de hrana si adapost nu sunt satisfacute)
• cu cat o trebuinta este mai inalta, cu atat este mai caracteristica pentru om.
Psihologia moderna recunoaste doua tipuri de motivatie:
• intrinseca – in care persoana urmareste o activitate (sau chiar mai multe) strict cognitiva, cand actiunile intreprinse sunt pentru sine; de ex. aspiratia spre competenta profesionala, sociala.
Motivatia intrinseca cuprinde:
1. curiozitatea
2. atitudine epistemica stabila prin informatiile furnizate de procesul invatarii
3. interesele cognitive
4. aspiratia spre competenta.
• extrinseca – in care persoana urmareste, prin activitatile depuse anumite recompense morale:prestigiu, notorietate, faima, bani, statut, pozitie
Motivatia extrinseca vizeaza:
1. asteptarea laudei, notei, recompensei materiale
2. dorinta de afiliere (elevul invata pentru a face pe plac familiei care il lauda, il recompenseaza
3. elevul nutreste dorinta de a corespunde asteptarilor profesorului; doreste sa fie impreuna cu copiii de aceeasi varsta
4. tendintele normative (obisnuinta de a se supune la norme, la obligatii)
5. teama de consecinte neplacute (teama de esec, de pedeapsa)
6. ambitia
7. trebuinta de statut ridicat.
Interesele sunt inclinari si preocupari pentru anumite situatii ale mediului. In cursul dezvoltarii individuale, ele devin mai mult sau mai putin permanente si dirijeaza cu predilectie persoana spre un anume complex de situatii exterioare, determinand desfasurarea activitatii in anumite directii, mai mult sau mai putin constante.
R. Terman leaga interesele de efortul voluntar atunci cand afirma ca vointa este manata spre actiune de puterea dinamica a intereselor. La randul sau, M. Freyer face distinctia intre interesele subiective (de exemplu, o persoana poate afirma ca ii place cartea pe care a citit-o) si interesele obiective (de exemplu, o persoana poate sta in fata unei vitrine cu carti pe care le urmareste cu atentie, din aceasta situatie putandu-ne da seama ca persoana in cauza manifesta interes pentru o carte anume sau pentru lectura). Ambele categorii de interese implica un proces afectiv in cadrul relatiei subiectului cu obiectul, a carei intensitate poate fi reprezentata continuum: la un capat se afla placerea, iar la celalalt neplacerea (aversiunea). Intre cele doua extreme se pozitioneaza indiferenta.
Optimum motivational se obtine prin actiunea asupra celor doua variabile care intra in joc: obisnuirea indivizilor de a percepe cat mai corect dificultatea sarcinii (prin atragerea atentiei asupra importantei ei, prin sublinierea momentelor ei mai grele etc.) sau prin manipularea intensitatii motivatiei in sensul cresterii sau scaderii ei ( inducerea unor emotii puternice, de anxietate sau frica, ar putea creste intensitatea motivatiei; anuntarea elevilor sau a subordonatilor ca in curand va avea loc o inspectie a sefilor se soldeaza cu acelasi efect).
Activitatea de invatare incepe pe suportul unei motivatii extrinseci, care in mod treptat se poate transforma intr-o activitate motivata intrinsec.
Pentru crearea motivatiei este necesar sa se prezinte elevilor scopul invatarii, sa fie apreciati pozitiv si incurajati sa-si realizeze scopurile vietii, sa li se arate progresele facute, sa li se trezeasca curiozitatea pentru ceea ce trebuie sa invete, precizandu-se sarcinile invatarii individuale in raport cu ritmul de munca al fiecaruia. Exigenta ridicata, recompensele si activitatile extrascolare sporesc motivatia.
Va multumesc,